ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1782/2009

Asupra recursului de față,

constată următoarele:

Astfel, acțiunea promovată de

reclamant, având ca obiect obligarea pârâților la despăgubiri, a fost anulată

ca netimbrată în condițiile neîndeplinirii de către reclamant a obligației

stabilite în sarcina sa prin Legea nr. 146/1997, constând în achitarea taxei

judiciare prevăzute de lege.

Întrucât excepția netimbrării

primează în raport cu alte excepții sau incidente procedurale, cum ar fi

renunțarea la judecată invocată de către reclamant în cauză, în mod corect nu

s-a luat act de manifestarea de voință a părții în acest sens, atât timp cât

instanța nu a fost legal învestită prin achitarea taxei judiciare de timbru.

Împotriva deciziei menționate, a

declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.

1.

Prin motivele de

recurs s-a susținut că instanța de apel nu a fost alcătuită

potrivit dispozițiilor legale, decizia fiind dată cu încălcarea competenței

altei

instanțe.

Astfel, fiind vorba

despre un conflict de muncă, și nu despre o cauză civilă, completul trebuia

compus din trei, și nu din doi judecători.

S-a susținut

că ar fi trebuit procedat în același mod ca în litigiul cu obiect identic celui

de față, finalizat prin decizia civilă nr. 505 R din 24 iunie 2008 pronunțată

de aceeași instanță, ce a fost calificat drept conflict de muncă.

2.

În mod greșit, s-a

apreciat că cererea în despăgubiri era supusă plății taxei judiciare de timbra,

în realitate, dată fiind natura cauzei, opera o scutire de la plata acestei

taxe, cu consecința că și prin decizia pronunțată în cauza vizând îndreptarea

erorilor materiale s-a ignorat acest regim juridic aplicabil cererii,

considerându-se în mod greșit că reclamantul ar fi trebuit să plătească

mai întâi taxa de timbru și abia după aceea să renunțe la judecată.

Recurentul a

mai susținut că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii, ignorând

efectele renunțării la judecată de care ar fi trebuit să se ia act, în

condițiile în care cererea nu trebuia timbrată.

Neluându-se

act de renunțarea la judecată, a fost împiedicată producerea efectelor acestei

manifestări de voință a părții ce ar fi permis formularea unei noi acțiuni, cu

același obiect, înlăuntrul termenului de prescripție extinctivă.

Examinând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

privind alcătuirea nelegală a completului de judecată ce a pronunțat decizia

recurată și încălcarea normelor de competență pot fi analizate din perspectiva

cazurilor de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 și 3 C. proc. civ., încadrarea

în drept a susținerilor recurentului fiind posibilă în temeiul art. 306 alin. (3)

C. proc. civ., chiar dacă partea nu a indicat explicit temeiul juridic al căii

de atac declarate.

Conform art.

281

3

C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art.

281

1

C. proc. civ., precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

,

sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a

solicitat, după caz, îndreptarea erorilor materiale sau completarea.

În cauză, prin

decizia recurată a fost soluționată calea de atac împotriva sentinței civile

nr. 215 din 11 martie 2008 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, prin care a

fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului de îndreptare a unor erori

materiale din cuprinsul sentinței civile nr. 717 din 11 septembrie 2007 a

aceleiași instanțe și al unei încheieri premergătoare din dosarul nr.

2205/90/2007, totodată, completarea respectivei sentințe.

În aplicarea

art. 281

3

C. proc. civ. sus - citat, în mod corect Curtea de Apel

Pitești a calificat drept apel calea de atac împotriva sentinței civile nr. 215

din 11 martie 2008, în condițiile în care, la rându-i, sentința civilă nr. 717

din 11 septembrie 2007, vizată de prezenta cerere a reclamantului, a fost

supusă căii de atac a apelului, neavând relevanță natura litigiului, pur civilă

sau conflict de muncă.

Drept urmare,

completul de judecată ce a pronunțat decizia recurată a fost alcătuit în mod

legal din 2 judecători.

În ceea ce

privește competența, cererea formulată în temeiul art. 281 și art. 281 C. proc.

civ. are un caracter accesoriu în raport cu litigiul principal, finalizat prin

pronunțarea sentinței a cărei îndreptare și completare se solicită, ca atare,

trebuie soluționată de către aceeași instanță ce a judecat litigiul principal,

nefiind posibilă o reapreciere a competenței de judecată în cadrul cererii

accesorii

În consecință,

în mod corect decizia recurată a fost pronunțată de o instanță civilă,

respectiv Curtea de Apel Pitești, ce funcționează și ca instanță specializată

în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale.

F

ață de considerentele expuse, înalta Curte constată

că nu sunt întrunite cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 și 3 C.

proc. civ., urmând a înlătura ca nefondate criticile recurentului.

referitoare la regimul juridic fiscal al cererii în despăgubiri nu au obiect și

ordinea de soluționare a incidentelor procesuale, întrucât pornesc de

la premisa eronată că prin decizia recurată în

cauză s-ar fi cercetat aceste aspecte.

În realitate,

Curtea de Apel Pitești a apreciat că susținerile reclamantului privind

timbrajul și renunțarea la judecată sunt chestiuni de fond ce nu pot fi

rezolvate în cadrul procesual presupus de cererea întemeiată pe dispozițiile

art. 281-281 C. proc. civ., considerentele pe acest aspect, la care se face

trimitere prin motivele de recurs, reprezentând doar o prezentare a

susținerilor părții în proces.

Drept urmare, Înalta

Curte va înlătura motivele de recurs pe acest aspect, constatând că este supusă

controlului judiciar o chestiune ce nu a fost dezlegată prin decizia recurată,

și nu însăși aprecierea instanței de apel în sensul că susținerile

reclamantului echivalează cu critici de nelegalitate a sentinței civile nr. 717

din 11 septembrie 2007 a Tribunalul Vâlcea, secția civilă.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, făcând

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Conform art. 274 C.

proc. civ., va obliga pe recurent la plata către intimata SC A. SA a sumei de

5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform chitanței de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamantul B.Ș. împotriva deciziei nr. 144 A din 25 iunie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la plata către

intimata SC A. SA a sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 februarie

2009.