ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4673/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

încheierea de la 1 iulie 2013, a admis cererea de suspendare a executării

Sentinței nr. 2825 din 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, până la soluționarea

recursului declarat împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează:

Prin Sentința nr.

2825 din 22 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, în privința căreia s-a formulat

cererea de suspendare a executării, a fost admisă în parte contestația

formulată de contestatoarea C.A.R., în contradictoriu cu intimata SC L. SA, a

fost anulată Decizia nr. 125 din 10 noiembrie 2011 emisă de intimată,

dispunându-se reintegrarea contestatoarei în postul și funcția deținute

anterior concedierii, precum și obligarea intimatei la plata către

contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate

și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data

concedierii și până la data reintegrării efective și s-a respins ca

neîntemeiată cererea privind obligarea intimatei la plata daunelor morale.

Referitor la

aspectele privind executarea acestei hotărâri, s-a constatat din înscrisurile

depuse că, dat fiind caracterul executoriu al hotărârii, potrivit dispozițiilor

art. 274, 261 și urm. din C. muncii, republicat, recurenta a fost notificată de

către intimata-contestatoare la data de 8 aprilie 2013 cu privire la executarea

obligațiilor stabilite prin sentința recurată, respectiv reintegrarea în

funcția de director financiar contabil, precum și plata sumei totale de

353.690,59 RON, indicată de contestatoare ca reprezentând echivalentul

salariului net de bază, al 13-lea salariu și concediu neefectuat, pentru

perioada 17 noiembrie 2011 - martie 2013.

Se arată că art. 300

alin. (2) C. proc. civ. permite instanței sesizată cu judecata recursului să

dispună, motivat, suspendarea executării sentinței recurate, iar alin. (3) din

același articol impune plata în prealabil a unei cauțiuni stabilită prin

încheiere, în camera de consiliu, după ascultarea părților.

Din interpretarea

prevederilor legale enunțate rezultă că pentru admisibilitatea cererii de

suspendare a executării sentinței, se impune a fi îndeplinite următoarele

condiții: plata cauțiunii stabilită prin încheiere, în camera de consiliu, după

ascultarea părților; existența unei cereri de recurs împotriva sentinței a

cărei executare se solicită a fi suspendată, până la soluționarea căreia se

poate dispune suspendarea executării sentinței.

În speță,

recurenta-intimată a făcut dovada achitării cauțiunii, astfel cum s-a dispus

prin încheierea din camera de consiliu din data de 21 iunie 2013, depunând la

dosarul cauzei recipisa de consemnare din 27 iunie 2013 emisă de C.E.C.B. -

Unitatea Victoria, în original.

În ceea ce privește

temeinicia cererii de suspendare a executării hotărârii atacate, sub un prim

aspect, s-a precizat că nu pot fi reținute susținerile recurentei (și nici

apărările intimatei-contestatoare) ce vizează aspecte de nelegalitate și

netemeinicie ale hotărârii contestate întrucât acestea antamează judecăți pe

fondul cauzei, ce nu pot fi valorificate pe calea cererii de suspendare a

executării.

Curtea a avut însă în

vedere împrejurările invocate de recurentă, susținute de înscrisurile depuse la

dosar, privind afectarea în mod grav a situației sale economice prin imediata

executare a hotărârii primei instanțe, în special în privința sumei de

353.690,59 RON solicitată de intimata-contestatoare, situație ce ar fi greu de

reparat sau imposibil de reparat în viitor.

Curtea și-a însușit

considerentele reținute prin încheierea din 16 aprilie 2013 în sensul că, prin

punerea de îndată în executare a sentinței, petenta ar suferi prejudicii

importante, ce ar putea fi înlăturate doar cu eforturi mari economice, juridice

și de timp, disproporționate față de cele pe care le-ar suferi, prin

suspendarea provizorie a executării, partea care a avut câștig de cauză în urma

judecății în fond.

În ceea ce privește

obligația de reintegrare a intimatei-contestatoare în postul și funcția

deținute anterior concedierii, s-a avut în vedere funcția importantă

îndeplinită în cadrul societății, respectiv aceea de director financiar

contabil, atribuțiile funcției și aspectele litigioase în cauză, precum și

grava vătămare a relațiilor dintre părți, ca urmare a proceselor civile și

penale în curs de derulare.

Curtea a apreciat

astfel că este în interesul părților în cauză tranșarea irevocabilă a

întregului litigiu înainte de efectuarea de acte de executare a hotărârii

primei instanțe.

Împotriva încheierii

a declarat recurs intimata C.A.R., întemeiat pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și art. 403 alin. (3) C. proc. civ., solicitând admiterea căii

extraordinare de atac, casarea hotărârii, reținerea cauzei spre rejudecare și

respingerea, ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării Sentinței nr.

2825/2013.

În dezvoltarea

recursului se arată că probatoriul administrat de recurentă pentru demonstrarea

precarității situației financiare (extrasul de cont pe luna iunie 2013) este

lipsit de pertinență, singurele înscrisuri concludente cu privire la starea

financiară reală a recurentei sunt situațiile financiare anuale pe anul 2012,

auditate și depuse la Agenția Națională de Administrare Fiscală, înscrisuri

depuse la dosarul cauzei și insuficient analizate de Curtea de Apel București.

Astfel, recurenta

face o prezentare sumară a datoriilor pe care aceasta le are față de diverși

parteneri contractuali, a cheltuielilor cu salariile și remunerațiilor

asimilate drepturilor salariale, depunând la dosarul cauzei un set de

înscrisuri dintre care cel relevant este bilanțul încheiat la data de 31

decembrie 2012.

Scăderea puterii

financiare a recurentei este cauzată artificial, fiind parte componentă a

planului concertat de închidere totală a activității, prin transfer al fondului

de comerț către o altă societate membră a aceluiași grup austriac de firme, de

reducere a numărului de angajați, paralel cu stoparea aproape totală a

operațiunilor comerciale.

Împrejurarea că la

data de 6 iunie 2013 în contul companiei se aflau 232.794,57 RON nu înseamnă că

în ziua următoare această sumă nu putea fi mai mare.

În condițiile în care

la nivelul datei de 31 decembrie 2012, recurenta avea un sold de 5.108.440 RON,

la data de 6 iunie 2013, societatea recurentă nu putea avea în cont doar suma

de 232.794,57 RON decât dacă a procedat la transferul diferenței de lichidități

către o altă firmă din grup.

În paralel cu

contractul de credit încheiat cu R. Austria, compania are încheiate contracte

de împrumut cu L.G., compania mamă, în baza cărora ar trebui, cel puțin în

teorie să încaseze dobânzi. Existența acestor contracte a fost dovedită în

cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei.

Nu se poate vorbi

obiectiv despre o situație financiară precară în condițiile în care conform

bilanțului recurenta a înregistrat un profit de 8.702.351 RON, comparativ cu

anul 2011 când a înregistrat o pierdere de 428.000 RON.

Veniturile din

dobânzi obținute de la entitățile afiliate sunt conform bilanțului de 981.546

RON, mai mari decât cele înregistrate la 2011, respectiv de 616.829 RON.

Comparativ,

veniturile din dobânzi sunt mai mari decât cheltuielile cu dobânzile, ceea ce

întărește ceea ce s-a mai arătat mai sus că dacă societatea ar încasa dobânzile

de la firmele afiliate nu ar avea probleme cu dobânzile de plată la creditul

contractat cu R. Austria.

La linia x se arată

clar că recurenta are creanțe de încasat de la entitățile afiliate de

29.681.918 RON, iar la linia y se arată că a obținut venituri din dobânzi de la

societățile afiliate de 981,546 RON.

Analizând demersurile

întreprinse de recurentă - transferarea întregului fond de comerț către S. SA,

membră a aceluiași grup austriac de firme, reducerea drastică a numărului de

angajați, diminuarea considerabilă a tuturor operațiunilor comerciale,

modificarea obiectului de activitate prin eliminarea principalului obiect de

activitate - comerțul cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de

construcții și echipamentelor sanitare, domeniu în care recurenta și-a

desfășurat activitatea de la momentul înființării sale - se observă în mod

lipsit de echivoc intenția acesteia de a-și întrerupe definitiv activitatea.

Litigiile existente

între recurentă și L. nu pot constitui un motiv temeinic pentru suspendarea

reintegrării întrucât, litigiile derulate din executarea și încetarea

contractului de muncă tind la stabilirea drepturilor și obligațiilor existente

între părți și, pe de altă parte, de asemenea, între părți nu există procese

penale în derulare.

Petenta SC L. SA,

prin întâmpinarea formulată în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., a

solicitat respingerea recursului, invocând totodată și nulitatea căii de atac întrucât

nu s-au indicat motivele de casare ori modificare prevăzute la art. 304 C.

proc. civ.

Dispozițiile art. 304

1

îi permit instanței de recurs să examineze hotărârea atacată sub toate

aspectele și nu doar pentru motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Așadar, prevederile

art. 304 alin. (1) C. proc. civ. care circumscriu analiza hotărârii doar pentru

motive de nelegalitate, nu sunt aplicabile acestei căi de atac.

În acest sens a

statuat și Curtea Constituțională precizând că recursul exercitat în condițiile

art. 304

1

C. proc. civ. "constituie în această ipoteză o cale

de atac cu caracter devolutiv, în care, ca și în cazul apelului, instanța de

recurs judecă însăși cauza, atât sub aspectul legalității, cât și sub acela al

temeiniciei, nelimitându-se să examineze hotărârea pronunțată exclusiv pentru

motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ." - Deciziile nr.

5351/2006 și nr. 671/2006.

Din cele mai sus

expuse rezultă că excepția nulității recursului invocată de intimată, pe motiv

că niciuna dintre criticile formulate nu se încadrează în vreunul din motivele

de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. este vădit

nefondată.

Înalta Curte,

analizând încheierea prin raportare la criticile formulate reține caracterul

nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Prioritar, Înalta

Curte învederează că își însușește în totalitate considerentele de fapt și de

drept avute în vedere de Curtea de Apel la pronunțarea încheierii prin care a

dispus suspendarea executării.

Recurenta, în

susținerea netemeiniciei suspendării executării Sentinței nr. 2825 din 22

martie 2013, invocă, cu trimitere la probatoriile administrate, intenția

intimatei de închidere totală a activității, ceea ce ar determina

imposibilitatea punerii în executare a sentinței în ipoteza respingerii

recursului declarat de SC L. SA.

Însă probatoriile

analizate de recurentă vizează anul 2012, mai precis bilanțul încheiat la data

de 31 decembrie 2012 și contractele încheiate cu L.G., probe lipsite de

relevanță pentru semestrul II al anului 2013, câtă vreme datele economice și

financiare ale societății sunt fluctuante de la o zi la alta, cum de altfel a

dovedit intimata prin depunerea extraselor de cont.

Cum recurenta, prin

probele administrate în recurs, nu a dovedit o situație de fapt diferită se

reține, punerea în executare a hotărârii primei instanțe, cel puțin cu privire

la executarea sumei de 353.690,59 RON, ar cauza societății angajatoare

prejudicii economice grave, disproporționate față de cele ce ar putea fi

suferite de recurentă.

Și aceasta pentru că,

chiar în ipoteza avansată de recurentă, transferul fondului de comerț către S.

SA, odată cu activul se transmite și pasivul unei societăți.

Așa cum a reținut și

Curtea de Apel, este în interesul părților să se tranșeze irevocabil litigiul

înainte de executare și în considerarea funcției de director financiar contabil

avută de recurentă, câtă vreme se impută acesteia varie nerespectări ale

atribuțiilor de serviciu.

Înalta Curte, pentru

cele ce preced, va respinge recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului invocată de intimata SC L. SA.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta C.A.R. împotriva încheierii de

ședință din data de 1 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS