ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4673/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra recursului de față, reține următoarele: Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea de la 1 iulie 2013, a admis cererea de suspendare a executării Sentinței nr. 2825 din 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, până la soluționarea recursului declarat împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează: Prin Sentința nr. 2825 din 22 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în privința căreia s-a formulat cererea de suspendare a executării, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea C.A.R., în contradictoriu cu intimata SC L. SA, a fost anulată Decizia nr. 125 din 10 noiembrie 2011 emisă de intimată, dispunându-se reintegrarea contestatoarei în postul și funcția deținute anterior concedierii, precum și obligarea intimatei la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii și până la data reintegrării efective și s-a respins ca neîntemeiată cererea privind obligarea intimatei la plata daunelor morale.

Referitor la aspectele privind executarea acestei hotărâri, s-a constatat din înscrisurile depuse că, dat fiind caracterul executoriu al hotărârii, potrivit dispozițiilor art. 274, 261 și urm. din C. muncii, republicat, recurenta a fost notificată de către intimata-contestatoare la data de 8 aprilie 2013 cu privire la executarea obligațiilor stabilite prin sentința recurată, respectiv reintegrarea în funcția de director financiar contabil, precum și plata sumei totale de 353.690,59 RON, indicată de contestatoare ca reprezentând echivalentul salariului net de bază, al 13-lea salariu și concediu neefectuat, pentru perioada 17 noiembrie 2011 - martie 2013. Se arată că art. 300 alin. (2) C. proc.

civ. permite instanței sesizată cu judecata recursului să dispună, motivat, suspendarea executării sentinței recurate, iar alin. (3) din același articol impune plata în prealabil a unei cauțiuni stabilită prin încheiere, în camera de consiliu, după ascultarea părților. Din interpretarea prevederilor legale enunțate rezultă că pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării sentinței, se impune a fi îndeplinite următoarele condiții: plata cauțiunii stabilită prin încheiere, în camera de consiliu, după ascultarea părților; existența unei cereri de recurs împotriva sentinței a cărei executare se solicită a fi suspendată, până la soluționarea căreia se poate dispune suspendarea executării sentinței.

În speță, recurenta-intimată a făcut dovada achitării cauțiunii, astfel cum s-a dispus prin încheierea din camera de consiliu din data de 21 iunie 2013, depunând la dosarul cauzei recipisa de consemnare din 27 iunie 2013 emisă de C.E.C.B. - Unitatea Victoria, în original. În ceea ce privește temeinicia cererii de suspendare a executării hotărârii atacate, sub un prim aspect, s-a precizat că nu pot fi reținute susținerile recurentei (și nici apărările intimatei-contestatoare) ce vizează aspecte de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii contestate întrucât acestea antamează judecăți pe fondul cauzei, ce nu pot fi valorificate pe calea cererii de suspendare a executării.

Curtea a avut însă în vedere împrejurările invocate de recurentă, susținute de înscrisurile depuse la dosar, privind afectarea în mod grav a situației sale economice prin imediata executare a hotărârii primei instanțe, în special în privința sumei de 353.690,59 RON solicitată de intimata-contestatoare, situație ce ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat în viitor. Curtea și-a însușit considerentele reținute prin încheierea din 16 aprilie 2013 în sensul că, prin punerea de îndată în executare a sentinței, petenta ar suferi prejudicii importante, ce ar putea fi înlăturate doar cu eforturi mari economice, juridice și de timp, disproporționate față de cele pe care le-ar suferi, prin suspendarea provizorie a executării, partea care a avut câștig de cauză în urma judecății în fond.

În ceea ce privește obligația de reintegrare a intimatei-contestatoare în postul și funcția deținute anterior concedierii, s-a avut în vedere funcția importantă îndeplinită în cadrul societății, respectiv aceea de director financiar contabil, atribuțiile funcției și aspectele litigioase în cauză, precum și grava vătămare a relațiilor dintre părți, ca urmare a proceselor civile și penale în curs de derulare. Curtea a apreciat astfel că este în interesul părților în cauză tranșarea irevocabilă a întregului litigiu înainte de efectuarea de acte de executare a hotărârii primei instanțe. Împotriva încheierii a declarat recurs intimata C.A.R., întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și art. 403 alin. (3) C. proc.

civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea, ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării Sentinței nr. 2825/2013. În dezvoltarea recursului se arată că probatoriul administrat de recurentă pentru demonstrarea precarității situației financiare (extrasul de cont pe luna iunie 2013) este lipsit de pertinență, singurele înscrisuri concludente cu privire la starea financiară reală a recurentei sunt situațiile financiare anuale pe anul 2012, auditate și depuse la Agenția Națională de Administrare Fiscală, înscrisuri depuse la dosarul cauzei și insuficient analizate de Curtea de Apel București.

Astfel, recurenta face o prezentare sumară a datoriilor pe care aceasta le are față de diverși parteneri contractuali, a cheltuielilor cu salariile și remunerațiilor asimilate drepturilor salariale, depunând la dosarul cauzei un set de înscrisuri dintre care cel relevant este bilanțul încheiat la data de 31 decembrie 2012. Scăderea puterii financiare a recurentei este cauzată artificial, fiind parte componentă a planului concertat de închidere totală a activității, prin transfer al fondului de comerț către o altă societate membră a aceluiași grup austriac de firme, de reducere a numărului de angajați, paralel cu stoparea aproape totală a operațiunilor comerciale. Împrejurarea că la data de 6 iunie 2013 în contul companiei se aflau 232.794,57 RON nu înseamnă că în ziua următoare această sumă nu putea fi mai mare.

În condițiile în care la nivelul datei de 31 decembrie 2012, recurenta avea un sold de 5.108.440 RON, la data de 6 iunie 2013, societatea recurentă nu putea avea în cont doar suma de 232.794,57 RON decât dacă a procedat la transferul diferenței de lichidități către o altă firmă din grup. În paralel cu contractul de credit încheiat cu R. Austria, compania are încheiate contracte de împrumut cu L.G., compania mamă, în baza cărora ar trebui, cel puțin în teorie să încaseze dobânzi. Existența acestor contracte a fost dovedită în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei. Nu se poate vorbi obiectiv despre o situație financiară precară în condițiile în care conform bilanțului recurenta a înregistrat un profit de 8.702.351 RON, comparativ cu anul 2011 când a înregistrat o pierdere de 428.000 RON.

Veniturile din dobânzi obținute de la entitățile afiliate sunt conform bilanțului de 981.546 RON, mai mari decât cele înregistrate la 2011, respectiv de 616.829 RON. Comparativ, veniturile din dobânzi sunt mai mari decât cheltuielile cu dobânzile, ceea ce întărește ceea ce s-a mai arătat mai sus că dacă societatea ar încasa dobânzile de la firmele afiliate nu ar avea probleme cu dobânzile de plată la creditul contractat cu R. Austria. La linia x se arată clar că recurenta are creanțe de încasat de la entitățile afiliate de 29.681.918 RON, iar la linia y se arată că a obținut venituri din dobânzi de la societățile afiliate de 981,546 RON.

Analizând demersurile întreprinse de recurentă - transferarea întregului fond de comerț către S. SA, membră a aceluiași grup austriac de firme, reducerea drastică a numărului de angajați, diminuarea considerabilă a tuturor operațiunilor comerciale, modificarea obiectului de activitate prin eliminarea principalului obiect de activitate - comerțul cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcții și echipamentelor sanitare, domeniu în care recurenta și-a desfășurat activitatea de la momentul înființării sale - se observă în mod lipsit de echivoc intenția acesteia de a-și întrerupe definitiv activitatea. Litigiile existente între recurentă și L. nu pot constitui un motiv temeinic pentru suspendarea reintegrării întrucât, litigiile derulate din executarea și încetarea contractului de muncă tind la stabilirea drepturilor și obligațiilor existente între părți și, pe de altă parte, de asemenea, între părți nu există procese penale în derulare.

Petenta SC L. SA, prin întâmpinarea formulată în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat respingerea recursului, invocând totodată și nulitatea căii de atac întrucât nu s-au indicat motivele de casare ori modificare prevăzute la art. 304 C. proc. civ. Dispozițiile art. 304 1 îi permit instanței de recurs să examineze hotărârea atacată sub toate aspectele și nu doar pentru motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar, prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. care circumscriu analiza hotărârii doar pentru motive de nelegalitate, nu sunt aplicabile acestei căi de atac. În acest sens a statuat și Curtea Constituțională precizând că recursul exercitat în condițiile art. 304 1 C. proc.

civ. "constituie în această ipoteză o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca și în cazul apelului, instanța de recurs judecă însăși cauza, atât sub aspectul legalității, cât și sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze hotărârea pronunțată exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ." - Deciziile nr. 5351/2006 și nr. 671/2006. Din cele mai sus expuse rezultă că excepția nulității recursului invocată de intimată, pe motiv că niciuna dintre criticile formulate nu se încadrează în vreunul din motivele de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. este vădit nefondată. Înalta Curte, analizând încheierea prin raportare la criticile formulate reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Prioritar, Înalta Curte învederează că își însușește în totalitate considerentele de fapt și de drept avute în vedere de Curtea de Apel la pronunțarea încheierii prin care a dispus suspendarea executării. Recurenta, în susținerea netemeiniciei suspendării executării Sentinței nr. 2825 din 22 martie 2013, invocă, cu trimitere la probatoriile administrate, intenția intimatei de închidere totală a activității, ceea ce ar determina imposibilitatea punerii în executare a sentinței în ipoteza respingerii recursului declarat de SC L. SA. Însă probatoriile analizate de recurentă vizează anul 2012, mai precis bilanțul încheiat la data de 31 decembrie 2012 și contractele încheiate cu L.G., probe lipsite de relevanță pentru semestrul II al anului 2013, câtă vreme datele economice și financiare ale societății sunt fluctuante de la o zi la alta, cum de altfel a dovedit intimata prin depunerea extraselor de cont.

Cum recurenta, prin probele administrate în recurs, nu a dovedit o situație de fapt diferită se reține, punerea în executare a hotărârii primei instanțe, cel puțin cu privire la executarea sumei de 353.690,59 RON, ar cauza societății angajatoare prejudicii economice grave, disproporționate față de cele ce ar putea fi suferite de recurentă. Și aceasta pentru că, chiar în ipoteza avansată de recurentă, transferul fondului de comerț către S. SA, odată cu activul se transmite și pasivul unei societăți. Așa cum a reținut și Curtea de Apel, este în interesul părților să se tranșeze irevocabil litigiul înainte de executare și în considerarea funcției de director financiar contabil avută de recurentă, câtă vreme se impută acesteia varie nerespectări ale atribuțiilor de serviciu.

Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata SC L. SA. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.A.R. împotriva încheierii de ședință din data de 1 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS