ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1478/2015

Asupra cauzei de fața, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 12 august 2013, contestatorul T.D. în contradictoriu cu intimata F.T.M București a solicitat instanței: - pe cale de excepție, în temeiul art. 78 C. muncii, să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 8 din 8 iulie 2013, pentru nemotivarea deciziei; - pe fondul cauzei, în temeiul art. 80 C. muncii, anularea deciziei ca fiind netemeinică și nelegală; obligarea intimatei la plata către contestator a drepturilor salariate indexate și reactualizate de la data concedierii până la data rămânerii definitive a sentinței; repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, în sensul reintegrării contestatomlui în funcția de administrator; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 392 din 14 ianuarie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea formulata de contestatorul T.D.; a anulat Decizia nr. 8 din 8 iulie 2013; a dispus reintegrarea contestatomlui în funcția ocupată anterior concedierii; a obligat intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, calculată de la data concedierii până la data reintegrării efective; a obligat intimata la 500 lei cheltuieli de judecată către contestator. Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata F.T.M București, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin cererea de apel înregistrată la data de 17 februarie 2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, apelanta-intimată a solicitat și suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 392 din data de 14 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 27767/3/2013. Prin încheierea de ședința din 25 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondată, cererea formulată de apelanta-intîmată F.T.M București, de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr. 392 din data de 14 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 27767/3/2013 și a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 1063 alin. (4) C. proc.

civ., restituirea cauțiunii de 1.462 lei, consemnată de petentă. Instanța a reținut ca motivele pentru care apelanta solicită suspendarea executării provizorii sunt, în esență, motive care vizează activitatea desfășurată de fundație, în acord cu scopul său de utilitate publică recunoscut de lege, activitate pentru realizarea căreia sunt repartizate veniturile obținute, dar și motive care țin de starea de insolvabilitate a intimatului-contestator, relevantă In măsura în care s-ar ajunge la întoarcerea executării urmare admiterii apelului împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond. Or, aceste aspecte nu sunt dovedite în cauză, simpla împrejurare că s-a asigurat finanțare unor programe pentru tineret nesemnificând lipsa oricăror alte venituri ale fundației pentru executoarea obligațiilor financiare cu alt titlu, după cum nu se poate prezuma situația financiară viitoare a părții intimate.

În ceea ce privește situația juridică relevată de plângerea penală formulată de apelantă împotriva intimatul ui-contestator pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, constând în folosirea într-un conflict de muncă anterior a unor foi colective de prezență pentru lunile ianuarie - iulie 2011 și a unor liste de avans pentru aceeași perioadă, se reține că acestea nu au legătură directă cu cauza pendinte și nu pot reprezenta motiv de suspendare a executării provizorii. Împotriva acestei încheieri a declarat apel intimata F.T.M București, invocând în drept dispozițiile art. 450 și art. 718 alin. (6) C. proc. civ. și arătând că va depune motivele de apel după comunicarea încheierii de ședință atacată.

Analizând cererea, Înalta Curte constată următoarele: În baza art. 450 C. proc. civ., în apel poate fi solicitată suspendarea executării, în alin. (3) al acestui articol prevăzându-se că, la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispozițiile art. 719 alin. (6) C. proc. civ. (republicat). Potrivit acestor dispoziții, la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel face trimitere, încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat. În ceea ce privește normele de competență, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că „secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefmitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel". În ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeași lege „Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții". Coroborând dispozițiile legale incidente, menționate anterior și aplicând cu prioritate normele imperative ce guvernează materia competenței materiale, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac este inadmisibilă pentru următoarele motive: Deși potrivit art. 719 alin. (6) C. proc.

civ. încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar în speță este pronunțată, în faza procesuală a apelului, de către curtea de apel. În reglementarea dispozițiilor C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 și ale Legii nr. 303/2004, menționate anterior, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de abilitare. Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competență, trebuie ea aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Or, în economia textelor de lege nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curți competență în soluționarea apelului împotriva încheierii dată de curtea de apel într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri. În consecință, deși potrivit dispozițiilor legale citate anterior, hotărârea de suspendare a executării provizorii, pronunțată în apel, este atacabilă separat cu apel, în situația particulară în care această hotărâre a fost pronunțată de către curtea de apel, ea devine o hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă de apel, care să fie judecat ia instanța imediat superioară, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru aceste considerente, calea de atac intitulată „apel" formulată de intimata F.T.M București împotriva încheierii de ședință din data de 25 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel" declarată de intimata F.T.M București, cu sediul în sector 4, București, în contradictoriu cu intimatul T.D., cu domiciliul în sector 5, București împotriva încheierii de ședință din data de 25 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 iunie 2015.