ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 610/2013

Prin cererea

înregistrată la data de 31 ianuarie 2011 pe rolul Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr.

7323/3/2011, contestatoarea R.F.D. a chemat în judecată pe intimata S.C. K.M.S.

S.R.L., solicitând anularea deciziei de concediere emisă în temeiul art. 65

alin. (1) C. muncii, obligarea intimatei la plata a 12 salarii compensatorii în

cuantum total de 123.792 RON și obligarea intimatei la plata de daune morale de

40.000 RON.

Tribunalul București,

prin Sentința civilă nr. 4353 din data de 10 mai 2012, a admis în parte cererea

formulată de contestatoarea R.F.D.; a dispus anularea deciziei din data de 20

decembrie 2010 de încetare a contractului individual de muncă al

contestatoarei, emisă de intimata S.C. K.M.S. S.R.L.; a dispus repunerea

părților în situația anterioară concedierii începând cu data concedierii, 19

ianuarie 2011, și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii; a obligat

intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile

indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat

salariata în temeiul contractului individual de muncă, de la data concedierii

și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii; a respins cererile

contestatoarei de obligare a intimatei la plata de daune materiale și daune

morale, ca neîntemeiate; a obligat intimata la plata către contestatoare a

cheltuielilor de judecată de 4.230 RON, reprezentând onorariu avocațial

parțial.

Împotriva acestei

hotărâri și a încheierilor din datele de 13 octombrie 2011 și 19 ianuarie 2012,

intimata S.C. K.M.S. S.R.L. a declarat recurs la data de 28 mai 2012,

înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 13 septembrie

2012, sub nr. 7323/3/2011.

Totodată, prin

cererea de recurs formulată la data de 27 august 2012, recurenta-intimată SC

K.M.S. SRL a solicitat suspendarea executării Sentinței civile nr. 4353 din 10

mai 2012 pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, în Dosarul nr. 7323/3/2011, în conformitate cu

prevederile art. 300 și art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din

30 octombrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 7323/3/2011, Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, a admis cererea formulată de recurenta-intimată SC K.M.S.

S.R.L. și a dispus suspendarea executării sentinței civile nr. 4353 din 10 mai

2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. 7323/32011, până la soluționarea recursului

declarat împotriva acestei sentințe.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 4353 din 10 mai 2012, Tribunalul București a admis în parte cererea de

chemare în judecată formulată de contestatoarea R.F.D.; a anulat decizia de

încetare a contractului individual de muncă emisă de intimată în data de 20

decembrie 2010; a dispus repunerea părților în situația anterioară începând cu

data concedierii - 19 ianuarie 2011 și până la data rămânerii irevocabile a

sentinței; a obligat intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri

egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi

de care ar fi beneficiat salariata în temeiul contractului individual de muncă,

de la data concedierii și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii; a

respins cererile reclamantei privind obligarea intimatei la plata daunelor

materiale și morale, ca neîntemeiate; a obligat intimata la plata către

contestatoare a sumei de 4230 RON cu titlu de cheltuieli de judecată

reprezentând onorariul avocatului, cheltuieli admise în parte.

În raport de

dispozițiile art. 274 C. muncii și art. 214 din Legea dialogului social nr.

62/2011, hotărârile pronunțate de instanța de fond în soluționarea conflictelor

individuale de muncă sunt definitive.

Hotărârea

Tribunalului privind drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă este

executorie de drept, în condițiile art. 278 C. proc. civ. în cauză, se reține

că titlul executoriu a fost eliberat în data de 25 septembrie 2012.

În principiu,

recursul nu este o cale de atac suspensivă de executare de drept, așa încât

suspendarea executării la cerere trebuie să aibă un caracter excepțional.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 300 C. proc. civ., recursul suspendă executarea hotărârii

numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de

construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și

în cazurile anume prevăzute de lege. La cerere, însă, instanța sesizată cu

judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii

recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1.

Suspendarea la cerere

a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni ce

se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părților în camera de consiliu,

scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul

termen de judecată, dacă este cazul. Dispozițiile art. 403 alin. 3 (privind suspendarea

executării) și alin. 4 (privind suspendare provizorie a executării) se aplică

în mod corespunzător.

În conformitate cu

prevederile art. 723 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în cazurile prevăzute de

lege, suma datorată de parte cu titlu de cauțiune se fixează de către instanță

și se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii și

Consemnațiuni C.E.C. - S.A. sau la orice altă instituție bancară pe numele

părții respective, la dispoziția instanței sau, după caz, a executorului

judecătoresc. Dacă legea nu prevede altfel, cauțiunea nu va reprezenta mai mult

de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect

nu este evaluabil în bani, nu va depăși suma de 2.000 RON.

Prin urmare, din

interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că, pentru admisibilitatea

cererii de suspendare a executării sentinței, se impune a fi îndeplinite

următoarele condiții: plata cauțiunii stabilite prin încheiere, în camera de

consiliu, după ascultarea părților și existența unei cereri de recurs împotriva

sentinței a cărei executare se solicită a fi suspendată, până la soluționarea

căreia se poate dispune suspendare executării sentinței.

În speță, recurenta a

făcut dovada achitării cauțiunii în cuantum de 20.890 RON, astfel cum s-a dispus

prin încheierea din 3 octombrie 2012, depunând la dosarul cauzei recipisa nr.

3299615/1 din 12 octombrie 2012 de consemnare a sumei cu acest titlu la CEC

Bank.

Cererea de recurs a

fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București și are fixat primul termen

de judecată la data de 16 ianuarie 2013.

Curtea a reținut

acele argumente ale recurentei privind persoana debitorului, situația sa

particulară, care nu antamează judecata pe fond a cauzei, câtă vreme, în cadrul

procedurii suspendării executării sentinței până la soluționarea recursului,

legea nu impune îndeplinirea condiției urgenței, ca în cazul suspendării

provizorii. Cu privire la criticile de nelegalitate și netemeinicie aduse

hotărârii instanței de fond, a constatat că acestea nu pot fi valorificate pe

calea cererii de suspendare a executării.

Având în vedere

iminența executării silite, faptul că executarea ar putea crea recurentei o

pagubă greu de acoperit, precum și că o eventuală întoarcere a executării ar fi

dificilă pentru ambele părți, dar și ținând seama de împrejurarea că aspectul

litigios vizează desființarea postului ocupat de intimată ca urmare a

dificultăților economice, care au determinat limitarea cheltuielilor cu forța

de muncă, s-a apreciat a fi justificată cererea de suspendare a executării

formulată de recurentă.

Aspectele invocate de

angajatorul debitor privind dificultatea achitării în acest moment a unei sume

importante cu titlu de despăgubire, calculată de la data concedierii (19

ianuarie 2011) la zi, în conformitate cu dispozițiile art. 80 C. muncii,

republicat, prin raportare la un salariu lunar în cuantum de 9041 RON (conform

actului adițional nr. 1 din 25 ianuarie 2010 la contractul individual de muncă

nr. 4578 din 13 noiembrie 2008 - filele 40-43 din dosarul de fond), cu majorări,

indexări și reactualizări, pot conduce la concluzia existenței unor indicii

rezonabile în sensul că, prin punerea de îndată în executare a sentinței,

recurenta ar suferi prejudicii importante, ce ar putea fi înlăturate doar cu

eforturi mari economice, juridice și de timp, disproporționate față de cele pe

care le-ar suferi, prin suspendarea executării, partea care a avut câștig de

cauză în urma judecății în fond.

Împotriva încheierii

sus menționate a declarat recurs contestatoarea R.F.D., considerând că, în mod

nelegal, instanța de recurs a admis cererea de suspendare a executării

Sentinței civile nr. 4353/2012, motivat de faptul că recurenta S.C. K.M.S.

S.R.L. nu a probat existența vreunei încheieri de încuviințare a executării

silite, nu a demonstrat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat

de hotărârea instanței de fond. Mai mult, arată că cererea de desfacere a

contractului de muncă a fost constatată ca fiind abuzivă și nelegală, iar

admiterea suspendării o prejudiciază direct ca urmare a faptului că este

lipsită total de venituri datorită abuzurilor recurentei S.C. K.M.S. S.R.L.

create prin decizia de concediere, fiind astfel defavorizată față de ceilalți

salariați ai societății prin neîncasarea drepturilor salariale cuvenite.

La termenul de

judecată din data de 8 februarie 2013, Înalta Curte din oficiu a invocat și a

pus în dezbaterea părților excepția inadmisibilității căii de atac deduse

judecății.

Analizând recursul,

Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Conform art. 300

alin. (3) C. proc. civ., „suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi

acordată numai după depunerea unei cauțiuni ce se va stabili, prin încheiere,

cu ascultarea părților în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi

citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este

cazul. Dispozițiile art. 403 alin. (3) și alin. (4) se aplică în mod

corespunzător”.

Potrivit

dispozițiilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ. „ în cazuri urgente dacă s-a

plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără

citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea

cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă nici unei

căi de atac ".

Din această

dispoziții legale rezultă că încheierile prin care s-a dispus suspendarea

provizorie a executării deciziei recurate nu pot fi supuse controlului judiciar

prin nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară.

Mai mult, cererea de

recurs întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost

exercitată împotriva încheierii din data de 31 octombrie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, hotărâre care este pronunțată de o

instanță de recurs și care, în raport de dispozițiile art. 403 alin. (4)

raportat la art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., are caracter irevocabil.

De asemenea, art. 299

C. proc. civ. stabilește ce categorie de hotărâri judecătorești sunt

susceptibile de a fi atacate cu recurs și anume, hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor

organe cu activitate jurisdicțională.

Prin urmare, dreptul

de recurs există numai în ceea ce privește hotărârile menționate, neexistând

posibilitatea să se declare recurs și împotriva unei hotărâri judecătorești

irevocabile.

În consecință, fiind

în prezența unei încheieri irevocabile (pronunțată de o instanță de recurs),

calea de atac a recursului exercitată împotriva acesteia, este inadmisibilă.

Simpla mențiune „cu recurs în 10 zile de la

comunicare" din dispozitivul încheierii recurate nu îi dă dreptul

recurentei la exercitarea căii de atac, deoarece căile de atac sunt stabilite

de legiuitor, iar nu de instanțele judecătorești.

Prin urmare, față de

dispozițiile legale mai sus menționate, recursul declarat în cauză apare ca

inadmisibil, urmând a fi respins, pentru că vizează o hotărâre ce nu poate fi

atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de R.F.D. împotriva încheierii din 31 octombrie

2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 8 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG