ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 610/2013

Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 7323/3/2011, contestatoarea R.F.D. a chemat în judecată pe intimata S.C. K.M.S. S.R.L., solicitând anularea deciziei de concediere emisă în temeiul art. 65 alin. (1) C. muncii, obligarea intimatei la plata a 12 salarii compensatorii în cuantum total de 123.792 RON și obligarea intimatei la plata de daune morale de 40.000 RON. Tribunalul București, prin Sentința civilă nr. 4353 din data de 10 mai 2012, a admis în parte cererea formulată de contestatoarea R.F.D.; a dispus anularea deciziei din data de 20 decembrie 2010 de încetare a contractului individual de muncă al contestatoarei, emisă de intimata S.C.

K.M.S. S.R.L.; a dispus repunerea părților în situația anterioară concedierii începând cu data concedierii, 19 ianuarie 2011, și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii; a obligat intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata în temeiul contractului individual de muncă, de la data concedierii și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii; a respins cererile contestatoarei de obligare a intimatei la plata de daune materiale și daune morale, ca neîntemeiate; a obligat intimata la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată de 4.230 RON, reprezentând onorariu avocațial parțial.

Împotriva acestei hotărâri și a încheierilor din datele de 13 octombrie 2011 și 19 ianuarie 2012, intimata S.C. K.M.S. S.R.L. a declarat recurs la data de 28 mai 2012, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 13 septembrie 2012, sub nr. 7323/3/2011. Totodată, prin cererea de recurs formulată la data de 27 august 2012, recurenta-intimată SC K.M.S. SRL a solicitat suspendarea executării Sentinței civile nr. 4353 din 10 mai 2012 pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 7323/3/2011, în conformitate cu prevederile art. 300 și art. 303 alin. (2) C. proc.

civ. Prin încheierea din 30 octombrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 7323/3/2011, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis cererea formulată de recurenta-intimată SC K.M.S. S.R.L. și a dispus suspendarea executării sentinței civile nr. 4353 din 10 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 7323/32011, până la soluționarea recursului declarat împotriva acestei sentințe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4353 din 10 mai 2012, Tribunalul București a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea R.F.D.; a anulat decizia de încetare a contractului individual de muncă emisă de intimată în data de 20 decembrie 2010; a dispus repunerea părților în situația anterioară începând cu data concedierii - 19 ianuarie 2011 și până la data rămânerii irevocabile a sentinței; a obligat intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata în temeiul contractului individual de muncă, de la data concedierii și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii; a respins cererile reclamantei privind obligarea intimatei la plata daunelor materiale și morale, ca neîntemeiate; a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 4230 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului, cheltuieli admise în parte.

În raport de dispozițiile art. 274 C. muncii și art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile pronunțate de instanța de fond în soluționarea conflictelor individuale de muncă sunt definitive. Hotărârea Tribunalului privind drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă este executorie de drept, în condițiile art. 278 C. proc. civ. în cauză, se reține că titlul executoriu a fost eliberat în data de 25 septembrie 2012. În principiu, recursul nu este o cale de atac suspensivă de executare de drept, așa încât suspendarea executării la cerere trebuie să aibă un caracter excepțional. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 300 C. proc. civ., recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege.

La cerere, însă, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1. Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părților în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispozițiile art. 403 alin. 3 (privind suspendarea executării) și alin. 4 (privind suspendare provizorie a executării) se aplică în mod corespunzător. În conformitate cu prevederile art. 723 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în cazurile prevăzute de lege, suma datorată de parte cu titlu de cauțiune se fixează de către instanță și se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C.

- S.A. sau la orice altă instituție bancară pe numele părții respective, la dispoziția instanței sau, după caz, a executorului judecătoresc. Dacă legea nu prevede altfel, cauțiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăși suma de 2.000 RON. Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că, pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării sentinței, se impune a fi îndeplinite următoarele condiții: plata cauțiunii stabilite prin încheiere, în camera de consiliu, după ascultarea părților și existența unei cereri de recurs împotriva sentinței a cărei executare se solicită a fi suspendată, până la soluționarea căreia se poate dispune suspendare executării sentinței.

În speță, recurenta a făcut dovada achitării cauțiunii în cuantum de 20.890 RON, astfel cum s-a dispus prin încheierea din 3 octombrie 2012, depunând la dosarul cauzei recipisa nr. 3299615/1 din 12 octombrie 2012 de consemnare a sumei cu acest titlu la CEC Bank. Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București și are fixat primul termen de judecată la data de 16 ianuarie 2013. Curtea a reținut acele argumente ale recurentei privind persoana debitorului, situația sa particulară, care nu antamează judecata pe fond a cauzei, câtă vreme, în cadrul procedurii suspendării executării sentinței până la soluționarea recursului, legea nu impune îndeplinirea condiției urgenței, ca în cazul suspendării provizorii.

Cu privire la criticile de nelegalitate și netemeinicie aduse hotărârii instanței de fond, a constatat că acestea nu pot fi valorificate pe calea cererii de suspendare a executării. Având în vedere iminența executării silite, faptul că executarea ar putea crea recurentei o pagubă greu de acoperit, precum și că o eventuală întoarcere a executării ar fi dificilă pentru ambele părți, dar și ținând seama de împrejurarea că aspectul litigios vizează desființarea postului ocupat de intimată ca urmare a dificultăților economice, care au determinat limitarea cheltuielilor cu forța de muncă, s-a apreciat a fi justificată cererea de suspendare a executării formulată de recurentă.

Aspectele invocate de angajatorul debitor privind dificultatea achitării în acest moment a unei sume importante cu titlu de despăgubire, calculată de la data concedierii (19 ianuarie 2011) la zi, în conformitate cu dispozițiile art. 80 C. muncii, republicat, prin raportare la un salariu lunar în cuantum de 9041 RON (conform actului adițional nr. 1 din 25 ianuarie 2010 la contractul individual de muncă nr. 4578 din 13 noiembrie 2008 - filele 40-43 din dosarul de fond), cu majorări, indexări și reactualizări, pot conduce la concluzia existenței unor indicii rezonabile în sensul că, prin punerea de îndată în executare a sentinței, recurenta ar suferi prejudicii importante, ce ar putea fi înlăturate doar cu eforturi mari economice, juridice și de timp, disproporționate față de cele pe care le-ar suferi, prin suspendarea executării, partea care a avut câștig de cauză în urma judecății în fond.

Împotriva încheierii sus menționate a declarat recurs contestatoarea R.F.D., considerând că, în mod nelegal, instanța de recurs a admis cererea de suspendare a executării Sentinței civile nr. 4353/2012, motivat de faptul că recurenta S.C. K.M.S. S.R.L. nu a probat existența vreunei încheieri de încuviințare a executării silite, nu a demonstrat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de hotărârea instanței de fond. Mai mult, arată că cererea de desfacere a contractului de muncă a fost constatată ca fiind abuzivă și nelegală, iar admiterea suspendării o prejudiciază direct ca urmare a faptului că este lipsită total de venituri datorită abuzurilor recurentei S.C. K.M.S. S.R.L. create prin decizia de concediere, fiind astfel defavorizată față de ceilalți salariați ai societății prin neîncasarea drepturilor salariale cuvenite.

La termenul de judecată din data de 8 februarie 2013, Înalta Curte din oficiu a invocat și a pus în dezbaterea părților excepția inadmisibilității căii de atac deduse judecății. Analizând recursul, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Conform art. 300 alin. (3) C. proc. civ., „suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părților în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispozițiile art. 403 alin. (3) și alin. (4) se aplică în mod corespunzător”. Potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (4) C. proc.

civ. „ în cazuri urgente dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac ". Din această dispoziții legale rezultă că încheierile prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării deciziei recurate nu pot fi supuse controlului judiciar prin nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară. Mai mult, cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost exercitată împotriva încheierii din data de 31 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, hotărâre care este pronunțată de o instanță de recurs și care, în raport de dispozițiile art. 403 alin. (4) raportat la art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc.

civ., are caracter irevocabil. De asemenea, art. 299 C. proc. civ. stabilește ce categorie de hotărâri judecătorești sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs și anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Prin urmare, dreptul de recurs există numai în ceea ce privește hotărârile menționate, neexistând posibilitatea să se declare recurs și împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile. În consecință, fiind în prezența unei încheieri irevocabile (pronunțată de o instanță de recurs), calea de atac a recursului exercitată împotriva acesteia, este inadmisibilă. Simpla mențiune „cu recurs în 10 zile de la comunicare" din dispozitivul încheierii recurate nu îi dă dreptul recurentei la exercitarea căii de atac, deoarece căile de atac sunt stabilite de legiuitor, iar nu de instanțele judecătorești.

Prin urmare, față de dispozițiile legale mai sus menționate, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins, pentru că vizează o hotărâre ce nu poate fi atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de R.F.D. împotriva încheierii din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2013. Procesat de GGC - DG