ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 953/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 953/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 953/2017
Asupra cauzei de fața,
reține următoarele:
Obiectul cauzei.
Prin cererea înregistrată
pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data
de 15 decembrie 2014, sub nr. de Dosar nr. x/3/2014, reclamantul A., în
contradictoriu cu pârâta CN B. SA, a solicitat obligarea pârâtei Ia plata sumei
corespunzătoare câștigului (marele premiu) - suma de 5.635.824,73
lei, la extragerea Loto 6/49 din data de 13 mai 2012; obligarea pârâtei la
plata către reclamant a sumei corespunzătoare coeficientului de
inflație și a dobânzii legale aplicate sumei corespunzătoare
câștigului (marele premiu de 5,635.824,73 lei) la categoria I Ia extragerea
Loto 6/49 din data de 13 mai 2012, calculată de la data de 17 iulie 2012
și până la plata efectivă.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 11 mai 2012, la
agenția Loto din Deva, a jucat un bilet loto pentru extragerea loto 6/49
din data de 13 mai 2012. întrucât doar de câteva ori în viața sa a mai
jucat la loto, l-a rugat pe un alt jucător, aflat în agenție, să
îi îndrume cum să completeze biletul. Pentru extragerea Loto 6/49, a
marcat numerele 3-17-21-26-29-34, biletul fiind validat cu privire la aceste
numere.
Este
adevărat că, din neștiință, a marcat și câmpul
corespunzător literei "A" de la modalitatea de joc "Quick
Piqc" crezând că acesta reprezintă alegerea numărului
"Noroc corespunzător variantei "A". Această
împrejurare se datorează și pârâtei care nu are afișate în mod
corespunzător instrucțiunile de joc necesare, la vedere pentru a se
putea lămuri fiecare jucător, indiferent de gradul sau de informare
despre regulile jocului.
După
primirea biletului a verificat numerele marcate de terminal. Astfel, a observat
că exista o neconcordanța între numerele jucate de reclamant marcate
cu pixul în partea stângă a biletului loto și numerele înregistrate
de terminal. A reclamat imediat angajatei loteriei neconcordanța dintre
numerele jucate de reclamant și cele marcate de terminal, iar aceasta i-a
spus că biletul a fost înregistrat și nu mai poate să facă
nimic.
2.
Judecata în primă instanță.
Prin
sentința civilă nr. 703 din 25 mai 2015, Tribunalul București, secția
a IV-a civilă, a respins cererea formulată de reclamant, ca
neîntemeiată.
Pentru
a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că
din probele administrate în cauză, nu există o faptă
ilicită a angajatorilor pârâtei, cum nu există nici vreun prejudiciu
adus reclamantului, situație în care nu sunt întrunite condițiile
atragerii răspunderii pârâtei în calitatea sa de comitent pentru
angajații săi, astfel cum acestea se desprind din dispozițiile
art. 1373 C. civ.
3.
Judecata în apel;
Prin
Decizia civilă
nr. 669/A din 19 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a
III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins,
ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței
civile nr. 703 din 25 mai 2015, pronunțată de Tribunalul
București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata
pârâtă CN B. SA.
4.
Judecata în recurs.
Împotriva
deciziei curții de ape! a formulat recurs reclamantul A.
Dosarul
a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 13 decembrie 2016 și
repartizat Completului filtru nr. 10 (C.F. 10).
Prin
rezoluția completului de filtru din 1.5 decembrie 2016, a fost
dispusă comunicarea cererii de recurs intimatei CN B. SA cu mențiunea
de a depune întâmpinare în termen de 30 zile de Ia comunicare.
Motivele
de recurs au fost comunicate intimatei CN B. SA conform dovezii aflate la fila
30, la data de 22 decembrie 2016.
La
data de 20 ianuarie 2017, cu respectarea termenului legal de 30 de zile,
intimata CN B. SA a formulat întâmpinare prin care a arătat că
recursul nu îndeplinește condițiile de forma, stabilite sub
sancțiunea nulității și reglementate de dispozițiile
art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., cât și de art. 489 alin.
(2) din aceiași act normativ. De asemenea, a invocat excepția netimbrării
cererii de recurs și a solicitat respingerea ca nefondat a recursului în
temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C.
proc. civ.
Întâmpinarea
a fost comunicată recurentului reclamant A. la data de 02 februarie 2017,
cu mențiunea că are dreptul de a formula răspuns la întâmpinare
în termen de 10 zile de la comunicare.
Recurentul
reclamant A. la data de 09 februarie 2017, a depus răspuns la întâmpinare
prin care a solicitat casarea deciziei curții de apel, și trimiterea
cauzei spre "competentă și imparțială soluționare
către o instanță de judecată egală în grad,
instanță aflată în circumscripția Înaltei Curți de
Casație și Justiție".
Raportul
asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat
părților la data de 22 februarie 2017, conform dovezilor aflate la
filele 55 și 56. La data de 03 martie 2017, recurentul reclamant A. a
formulat punct de vedere ia raport la care a atașat o serie de înscrisuri.
Prin
încheierea din data de 18 ianuarie 2017, completul de filtru a admis cererea
privitoare la acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la
plata taxei judiciare de timbru formulate de reclamantul A. și a dispus
scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 29,982
lei aferente soluționării recursului exercitat împotriva deciziei
civile nr. 669 din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze eu minori
și de familie.
La
termenul din 05 aprilie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul
exercitat împotriva Deciziei civile nr. 669 din 19 octombrie 2017
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a
civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Prin
cererea de recurs, reclamantul A. a arătat următoarele:
Instanțele
de fond au încălcat dispozițiile art. 13 pct. 4 din O.U.G. nr.
51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă având în vedere
că nu au desemnat în cauză un apărător care să îi
reprezintă interesele și să susțină cauza reclamantului
care nu are cunoștințe și nici pregătire juridică.
Tribunalul
București, în mod nelegal, a respins cererea privind audierea martorului C.
Sunt
incidente dispozițiile art. 488 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C.
proc. civ., motivat de faptul că nu a fost respectată continuitatea completului
de judecată căruia i-a fost repartizată spre soluționare
apelul.
În mod
nelegal, completul de judecată de Ia termenul din 12 octombrie 2016 a
respins cererea de probatorii privind audierea martorului C., propus de
către reclamant, deși la dosarul cauzei, era formulată o cerere
scrisă în acest sens, cu motivarea că a existat o cerere de
renunțare la audierea acestui martor, reținând în considerentele
deciziei, declarația unui alt martor, cu privire la care reclamantul,
renunțase.
Soluția
instanțelor penale cu privire la fapta de care fusese învinuit reclamantul
a fost de scoatere de sub urmărire penală. Urmare a acestei
soluții, biletul loto cu care a participat la tragerea loto a fost
eliberat reclamantului pentru a-i acorda posibilitatea acestuia să se
adreseze instanțelor de judecată pentru recuperarea premiului.
La
termenul de judecată stabilit la data de 26 septembrie 2016, recurentului
i s-a comunicat de către departamentul arhivă al instanței ca Dosarul
nr. x/3/2014 are fixat termen de judecată la data de 12 octombrie 2016, la
un alt complet decât celui căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza,
respectiv completul de apeluri nr. 13.
După
ce instanța a rămas în pronunțare, reclamantul a fost contactat
de avocata D. pentru a-l reprezenta în instanță. Ulterior, cu ocazia
studierii dosarului, a constatat că între 12 octombrie 2016 și 19
octombrie 2016, au fost atașate înscrisuri, la filele 71 și 72, care,
deși nu au fost depuse de către reclamant, conțineau semnătura
acestuia.
Reclamantului
i-a fost respinsă cererea adresată grefierului arhivar în ceea ce
privește eliberarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei după ce
instanța a rămas în pronunțare, cu motivarea că acestea se
află în mapa
judecătorului.
Prin urmare, în mod nelegal, după ce instanța a rămas în
pronunțare, au fost atașate la dosarul cauzei înscrisuri de
conținutul cărora nu avea cunoștință (înscrisuri
aflate la filele 71 și 72).
Constatând
ca instanța nu a dat curs solicitării de a i se comunica înscrisurile
depuse la dosarul cauzei, existente la filele 71 și 72, cu ocazia
studierii dosarului, reclamantul a constatat că înscrisul aflat la fila 72
a fost expediat prin poșta rapidă de către avocata D. Or,
această avocată apără interesele pârâtei CN B. SA având în
vedere că înscrisurile depuse la dosarul cauzei și atașate ia
filele 71 și 72 au fost puse la dispoziție de către pârâtă.
Analizând
recursul exercitat de reclamantul A., Înalta Curte constată caracterul
nefundat al acestuia din armatoarele considerente:
Din
conținutul criticilor formulate de către recurent, întemeiate în
drept pe dispozițiile art. 488 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C.
proc. civ., reiese că nemulțumirea acestuia vizează aspecte
legate de modul de administrare a probatoriilor în fața instanței de
apel, la modalitatea în care instanța de apel a soluționat cererea de
ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice prin
apărător.
De
asemenea, a criticat lipsa continuității completului de judecată
și faptul că la dosarul cauzei, după ce instanța a
rămas în pronunțare, au fost atașate înscrisuri noi, de
conținutul cărora nu a avut cunoștință și care nu
îi aparțin, deși din conținutul acestora rezultă că ar
fi fost transmise de către recurentul reclamant.
Prioritar,
Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate care privesc
modalitatea de administrare a probatoriilor de către instanța de
apel, (audierea martorului C.), respectiv modalitatea în care au fost
soluționate cererile adresate departamentului arhivă a curții de
apel (eliberarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei după ce
instanța a rămas în pronunțare) exced controlului de legalitate
de către instanța de recurs. Aceasta întrucât motivele de
nelegalitate sunt expres și limitativ reglementate de art. 488 din Legea
nr. 134/2010 privind C. proc. civ., acestea vizând alcătuirea și
compunerea completului de judecată, încălcarea competenței de
ordine publică, depășirea atribuțiilor puterii
judecătorești, încălcarea normelor de procedură a
căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, nemotivarea
hotărârii sau existența unor considerente contradictorii sau
străine de natura cauzei, încălcarea autorității de lucru
judecat sau aplicarea și interpretarea greșită a normelor de
drept material.
Pe de
altă parte, chestiunile legate de relația justițiabililor cu
arhiva instanței nu pot face obiect de control al legalității
din perspectiva dispozițiilor care reglementează recursul, care
reprezintă o cale de atac extraordinară, ce poate fi exercitată
exclusiv împotriva hotărârilor
judecătorești,
astfel cum este definită de art. 424 din Legea nr. 134/2010 privind C.
proc. civ.
În ceea
ce privește critica privind soluția pronunțată de curtea de
apei cu privire la cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței
juridice prin avocat, din perspectiva în care recurentul reclamant a invocat
faptul că a fost lipsit de asistență juridică, se
constată următoarele:
Din
înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că reclamantul A. nu a
formulat o cerere prin care să solicite ajutor public judiciar sub
asistenței juridice prin avocat, ci cerere de ajutor public judiciar sub
forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, aflată la fila 23 a Dosarului
nr. x/3/2014 a Curții de Apel București, secția a III-a
civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
soluționată de curtea de apel în sensul admiterii acesteia și
scutirii reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru datorate.
Împrejurarea
că pentru termenul din 25 aprilie 2016, reclamantul A. a formulat cerere
de amânare pentru a i se acorda posibilitatea angajării unui
apărător, conform înscrisului aflat la fila 64, cerere admisă de
instanță prin încheierea din aceeași dată, nu poate să
echivaleze cu formularea unui cereri de ajutor public judiciar sub forma
asistenței juridice gratuite prin avocat, aceasta din urmă
reprezentând un beneficiu pe care legiuitorul îl recunoaște
părților, în anumite condiții, în temeiul dispozițiilor O.U.G.
nr. 51/2008, în timp ce cererea de acordare a unui termen pentru angajarea unui
apărător, așa cum este cazul în speța, este formulată
în temeiul dispozițiilor din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Privitor
la motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2
din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reține
următoarele:
Cel
de-al doilea motiv de casare este destinat să garanteze respectarea
principiului continuității dezbaterilor.
Dispozițiile
art. 214 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. impune cerința ca
membrii completului care judecă procesul să rămână
aceiași în tot cursul judecății și vizează doua
situații distincte:
Prima
ipoteză se referă la imperativul pronunțării hotărârii
judecătorești de judecătorii care au participat la dezbaterea în
fond a pricinii. O atare cerință se impune din perspectiva în care ar
fi inacceptabil ca o hotărâre judecătorească să fie
pronunțată, de către alți judecători decât cei care au
pronunțat hotărârea. Hotărârea este casabilă chiar
dacă numai unul dintre membrii completului de judecată nu a
participat ia soluționarea cauzei în fond.
A
doua ipoteză vizează nerespectarea dispozițiilor legale
referitoare Ia repartizarea aleatorie a cauzelor. Acest temei de casare este
destinat a asigura respectarea dispozițiilor privitoare fa repartizarea
aleatorie a cauzelor,
împrejurare de
natură a garanta transparența și imparțialitatea
desemnării judecătorilor
Prin
urmare, în esență, textul legal în discuție se referă ia
pronunțarea hotărârii de un alt complet de judecată decât cel
stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a
fost schimbată, cu încălcarea legii.
Așadar,
legea sancționează nerespectarea pe parcursul procesului a
dispozițiilor privitoare la repartizarea aleatorie a completului, nu numai
la momentul procesual al dezbaterii cauzei pe fond. Șt schimbarea
compunerii completului de judecată conduce la aceeași
consecință procedurală ca și schimbarea întregului complet,
dacă o atare măsură nu a fost dispusă cu respectarea
condițiilor legale.
În
cauza de față, analizând conținutul înscrisurilor aflate la
dosarul cauzei se constată că apelul exercitat de reclamantul A.
împotriva sentinței civile nr. 703 din 25 mai 2015 pronunțată de
Tribunalul București, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori
și de familie la data de 15 februarie 2016 și a fost repartizat
aleatoriu completului nr. 17/A, constituit din doamnele judecător E.
și F., cu termen la 25 aprilie 3016, conform procesului verbal încheiat cu
această ocazie, aflat La fila 2 a Dosarului nr. x/3/2014 a Curții de
Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu
minori și de familie.
De
asemenea, se constată că potrivit rezoluției aflate la fila 66 a
dosarului curții de apel, din 11 iulie 2016, în temeiul dispozițiilor
art. 104 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară a
instanțelor, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, cauza a fost repartizată ciclic
completului C/3/A, compus din doamnele judecător G. și H..
Prin
urmare, la termenul stabilit pentru 12 octombrie 2016 când au avut loc
dezbaterile asupra fondului apelului, au participat judecătorii, astfel
cum au fost desemnat prin rezoluția din 11 iulie 2016, care au și
pronunțat decizia civilă recurată, respectiv judecătorii G.
și H.
Împrejurarea
că a operat o modificare a completului învestit cu soluționarea
cauzei, nu este în măsură să atragă incidența
dispozițiilor art. 488 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,
atâta timp cât aceasta a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor
legale, respectiv a prevederilor din Regulamentul de ordine interioară a
instanțelor, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.
De
asemenea, se reține că nu au fost eludate dispozițiile legale
care prevăd obligativitatea participării ia pronunțare a
acelorași judecători care au participat la dezbateri.
Constatând
că nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 din Legea
nr. 134/2010 privind C. proc. civ., pentru considerentele arătate, Înalta
Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei
civile nr. 669/A din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția
a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 669/A
din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a
civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Decizia este
definitivă și se va comunica părților, conform
dispozițiilor art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 07 iunie 2017.