ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 953/2017

Decizia nr. 953/2017 Asupra cauzei de fața, reține următoarele: 1. Obiectul cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 15 decembrie 2014, sub nr. de Dosar nr. x/3/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CN B. SA, a solicitat obligarea pârâtei Ia plata sumei corespunzătoare câștigului (marele premiu) - suma de 5.635.824,73 lei, la extragerea Loto 6/49 din data de 13 mai 2012; obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei corespunzătoare coeficientului de inflație și a dobânzii legale aplicate sumei corespunzătoare câștigului (marele premiu de 5,635.824,73 lei) la categoria I Ia extragerea Loto 6/49 din data de 13 mai 2012, calculată de la data de 17 iulie 2012 și până la plata efectivă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 11 mai 2012, la agenția Loto din Deva, a jucat un bilet loto pentru extragerea loto 6/49 din data de 13 mai 2012. întrucât doar de câteva ori în viața sa a mai jucat la loto, l-a rugat pe un alt jucător, aflat în agenție, să îi îndrume cum să completeze biletul. Pentru extragerea Loto 6/49, a marcat numerele 3-17-21-26-29-34, biletul fiind validat cu privire la aceste numere. Este adevărat că, din neștiință, a marcat și câmpul corespunzător literei "A" de la modalitatea de joc "Quick Piqc" crezând că acesta reprezintă alegerea numărului "Noroc corespunzător variantei "A". Această împrejurare se datorează și pârâtei care nu are afișate în mod corespunzător instrucțiunile de joc necesare, la vedere pentru a se putea lămuri fiecare jucător, indiferent de gradul sau de informare despre regulile jocului.

După primirea biletului a verificat numerele marcate de terminal. Astfel, a observat că exista o neconcordanța între numerele jucate de reclamant marcate cu pixul în partea stângă a biletului loto și numerele înregistrate de terminal. A reclamat imediat angajatei loteriei neconcordanța dintre numerele jucate de reclamant și cele marcate de terminal, iar aceasta i-a spus că biletul a fost înregistrat și nu mai poate să facă nimic. 2. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 703 din 25 mai 2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză, nu există o faptă ilicită a angajatorilor pârâtei, cum nu există nici vreun prejudiciu adus reclamantului, situație în care nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii pârâtei în calitatea sa de comitent pentru angajații săi, astfel cum acestea se desprind din dispozițiile art. 1373 C. civ. 3. Judecata în apel; Prin Decizia civilă nr. 669/A din 19 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 703 din 25 mai 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă CN B. SA.

4. Judecata în recurs. Împotriva deciziei curții de ape! a formulat recurs reclamantul A. Dosarul a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 13 decembrie 2016 și repartizat Completului filtru nr. 10 (C.F. 10). Prin rezoluția completului de filtru din 1.5 decembrie 2016, a fost dispusă comunicarea cererii de recurs intimatei CN B. SA cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 zile de Ia comunicare. Motivele de recurs au fost comunicate intimatei CN B. SA conform dovezii aflate la fila 30, la data de 22 decembrie 2016. La data de 20 ianuarie 2017, cu respectarea termenului legal de 30 de zile, intimata CN B. SA a formulat întâmpinare prin care a arătat că recursul nu îndeplinește condițiile de forma, stabilite sub sancțiunea nulității și reglementate de dispozițiile art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc.

civ., cât și de art. 489 alin. (2) din aceiași act normativ. De asemenea, a invocat excepția netimbrării cererii de recurs și a solicitat respingerea ca nefondat a recursului în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Întâmpinarea a fost comunicată recurentului reclamant A. la data de 02 februarie 2017, cu mențiunea că are dreptul de a formula răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul reclamant A. la data de 09 februarie 2017, a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat casarea deciziei curții de apel, și trimiterea cauzei spre "competentă și imparțială soluționare către o instanță de judecată egală în grad, instanță aflată în circumscripția Înaltei Curți de Casație și Justiție". Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 22 februarie 2017, conform dovezilor aflate la filele 55 și 56. La data de 03 martie 2017, recurentul reclamant A. a formulat punct de vedere ia raport la care a atașat o serie de înscrisuri.

Prin încheierea din data de 18 ianuarie 2017, completul de filtru a admis cererea privitoare la acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru formulate de reclamantul A. și a dispus scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 29,982 lei aferente soluționării recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 669 din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze eu minori și de familie. La termenul din 05 aprilie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul exercitat împotriva Deciziei civile nr. 669 din 19 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin cererea de recurs, reclamantul A. a arătat următoarele: Instanțele de fond au încălcat dispozițiile art. 13 pct. 4 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă având în vedere că nu au desemnat în cauză un apărător care să îi reprezintă interesele și să susțină cauza reclamantului care nu are cunoștințe și nici pregătire juridică. Tribunalul București, în mod nelegal, a respins cererea privind audierea martorului C. Sunt incidente dispozițiile art. 488 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., motivat de faptul că nu a fost respectată continuitatea completului de judecată căruia i-a fost repartizată spre soluționare apelul.

În mod nelegal, completul de judecată de Ia termenul din 12 octombrie 2016 a respins cererea de probatorii privind audierea martorului C., propus de către reclamant, deși la dosarul cauzei, era formulată o cerere scrisă în acest sens, cu motivarea că a existat o cerere de renunțare la audierea acestui martor, reținând în considerentele deciziei, declarația unui alt martor, cu privire la care reclamantul, renunțase. Soluția instanțelor penale cu privire la fapta de care fusese învinuit reclamantul a fost de scoatere de sub urmărire penală. Urmare a acestei soluții, biletul loto cu care a participat la tragerea loto a fost eliberat reclamantului pentru a-i acorda posibilitatea acestuia să se adreseze instanțelor de judecată pentru recuperarea premiului.

La termenul de judecată stabilit la data de 26 septembrie 2016, recurentului i s-a comunicat de către departamentul arhivă al instanței ca Dosarul nr. x/3/2014 are fixat termen de judecată la data de 12 octombrie 2016, la un alt complet decât celui căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza, respectiv completul de apeluri nr. 13. După ce instanța a rămas în pronunțare, reclamantul a fost contactat de avocata D. pentru a-l reprezenta în instanță. Ulterior, cu ocazia studierii dosarului, a constatat că între 12 octombrie 2016 și 19 octombrie 2016, au fost atașate înscrisuri, la filele 71 și 72, care, deși nu au fost depuse de către reclamant, conțineau semnătura acestuia. Reclamantului i-a fost respinsă cererea adresată grefierului arhivar în ceea ce privește eliberarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei după ce instanța a rămas în pronunțare, cu motivarea că acestea se află în mapa judecătorului.

Prin urmare, în mod nelegal, după ce instanța a rămas în pronunțare, au fost atașate la dosarul cauzei înscrisuri de conținutul cărora nu avea cunoștință (înscrisuri aflate la filele 71 și 72). Constatând ca instanța nu a dat curs solicitării de a i se comunica înscrisurile depuse la dosarul cauzei, existente la filele 71 și 72, cu ocazia studierii dosarului, reclamantul a constatat că înscrisul aflat la fila 72 a fost expediat prin poșta rapidă de către avocata D. Or, această avocată apără interesele pârâtei CN B. SA având în vedere că înscrisurile depuse la dosarul cauzei și atașate ia filele 71 și 72 au fost puse la dispoziție de către pârâtă. Analizând recursul exercitat de reclamantul A., Înalta Curte constată caracterul nefundat al acestuia din armatoarele considerente: Din conținutul criticilor formulate de către recurent, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., reiese că nemulțumirea acestuia vizează aspecte legate de modul de administrare a probatoriilor în fața instanței de apel, la modalitatea în care instanța de apel a soluționat cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice prin apărător. De asemenea, a criticat lipsa continuității completului de judecată și faptul că la dosarul cauzei, după ce instanța a rămas în pronunțare, au fost atașate înscrisuri noi, de conținutul cărora nu a avut cunoștință și care nu îi aparțin, deși din conținutul acestora rezultă că ar fi fost transmise de către recurentul reclamant.

Prioritar, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate care privesc modalitatea de administrare a probatoriilor de către instanța de apel, (audierea martorului C.), respectiv modalitatea în care au fost soluționate cererile adresate departamentului arhivă a curții de apel (eliberarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei după ce instanța a rămas în pronunțare) exced controlului de legalitate de către instanța de recurs. Aceasta întrucât motivele de nelegalitate sunt expres și limitativ reglementate de art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., acestea vizând alcătuirea și compunerea completului de judecată, încălcarea competenței de ordine publică, depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, nemotivarea hotărârii sau existența unor considerente contradictorii sau străine de natura cauzei, încălcarea autorității de lucru judecat sau aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material. Pe de altă parte, chestiunile legate de relația justițiabililor cu arhiva instanței nu pot face obiect de control al legalității din perspectiva dispozițiilor care reglementează recursul, care reprezintă o cale de atac extraordinară, ce poate fi exercitată exclusiv împotriva hotărârilor judecătorești, astfel cum este definită de art. 424 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. În ceea ce privește critica privind soluția pronunțată de curtea de apei cu privire la cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice prin avocat, din perspectiva în care recurentul reclamant a invocat faptul că a fost lipsit de asistență juridică, se constată următoarele: Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că reclamantul A. nu a formulat o cerere prin care să solicite ajutor public judiciar sub asistenței juridice prin avocat, ci cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, aflată la fila 23 a Dosarului nr. x/3/2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, soluționată de curtea de apel în sensul admiterii acesteia și scutirii reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru datorate.

Împrejurarea că pentru termenul din 25 aprilie 2016, reclamantul A. a formulat cerere de amânare pentru a i se acorda posibilitatea angajării unui apărător, conform înscrisului aflat la fila 64, cerere admisă de instanță prin încheierea din aceeași dată, nu poate să echivaleze cu formularea unui cereri de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice gratuite prin avocat, aceasta din urmă reprezentând un beneficiu pe care legiuitorul îl recunoaște părților, în anumite condiții, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008, în timp ce cererea de acordare a unui termen pentru angajarea unui apărător, așa cum este cazul în speța, este formulată în temeiul dispozițiilor din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Privitor la motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Cel de-al doilea motiv de casare este destinat să garanteze respectarea principiului continuității dezbaterilor. Dispozițiile art. 214 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. impune cerința ca membrii completului care judecă procesul să rămână aceiași în tot cursul judecății și vizează doua situații distincte: Prima ipoteză se referă la imperativul pronunțării hotărârii judecătorești de judecătorii care au participat la dezbaterea în fond a pricinii. O atare cerință se impune din perspectiva în care ar fi inacceptabil ca o hotărâre judecătorească să fie pronunțată, de către alți judecători decât cei care au pronunțat hotărârea.

Hotărârea este casabilă chiar dacă numai unul dintre membrii completului de judecată nu a participat ia soluționarea cauzei în fond. A doua ipoteză vizează nerespectarea dispozițiilor legale referitoare Ia repartizarea aleatorie a cauzelor. Acest temei de casare este destinat a asigura respectarea dispozițiilor privitoare fa repartizarea aleatorie a cauzelor, împrejurare de natură a garanta transparența și imparțialitatea desemnării judecătorilor Prin urmare, în esență, textul legal în discuție se referă ia pronunțarea hotărârii de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii. Așadar, legea sancționează nerespectarea pe parcursul procesului a dispozițiilor privitoare la repartizarea aleatorie a completului, nu numai la momentul procesual al dezbaterii cauzei pe fond.

Șt schimbarea compunerii completului de judecată conduce la aceeași consecință procedurală ca și schimbarea întregului complet, dacă o atare măsură nu a fost dispusă cu respectarea condițiilor legale. În cauza de față, analizând conținutul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei se constată că apelul exercitat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 703 din 25 mai 2015 pronunțată de Tribunalul București, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 15 februarie 2016 și a fost repartizat aleatoriu completului nr. 17/A, constituit din doamnele judecător E. și F., cu termen la 25 aprilie 3016, conform procesului verbal încheiat cu această ocazie, aflat La fila 2 a Dosarului nr. x/3/2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

De asemenea, se constată că potrivit rezoluției aflate la fila 66 a dosarului curții de apel, din 11 iulie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 104 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, cauza a fost repartizată ciclic completului C/3/A, compus din doamnele judecător G. și H.. Prin urmare, la termenul stabilit pentru 12 octombrie 2016 când au avut loc dezbaterile asupra fondului apelului, au participat judecătorii, astfel cum au fost desemnat prin rezoluția din 11 iulie 2016, care au și pronunțat decizia civilă recurată, respectiv judecătorii G. și H. Împrejurarea că a operat o modificare a completului învestit cu soluționarea cauzei, nu este în măsură să atragă incidența dispozițiilor art. 488 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., atâta timp cât aceasta a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a prevederilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015. De asemenea, se reține că nu au fost eludate dispozițiile legale care prevăd obligativitatea participării ia pronunțare a acelorași judecători care au participat la dezbateri. Constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 669/A din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 669/A din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Decizia este definitivă și se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iunie 2017.