ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 414/2019

Ședința publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 11.07.2014 sub nr. x/2014, reclamanta Compania Națională "Loteria Română" S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței admiterea acțiunii si obligarea paratei la plata sumei de 43.789.576 RON, compusa din: 1) suma de 21.642.422,45 RON, reprezentând: buget de marketing datorat de societatea parata pentru anii 2010, 2011 si trimestrul I al anului 2012 si contravaloarea comisionului fix de 1 euro pentru fiecare cartela din cele 693.203 cartele achiziționate si achitate de reclamantă in baza facturii nr. x/01.06.2009; penalități de întârziere pentru neîndeplinirea obligațiilor de plata, sume facturate si neîncasate, precum și: 2) suma de 22.147.153,55 RON, constând in costul de achiziție al cartelelor, fara TVA, reprezentând plați nedatorate, efectuate de către reclamantă către societatea pârâtă, in valoare actualizata la data achitării efective a debitului, precum si a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, la data de 21.01.2015 C.N.L.R. S.A. a depus la dosar cerere de modificare a obiectului cererii introductive și de majorare a câtimii obiectului cererii de chemare in judecata, solicitând obligarea intimatei la plata sumei de 68.843.366,51 RON, compusa din: 64.107.047,22 RON reprezentând buget de marketing pentru anul 2010, 2011, trimestrul I al anului 2012 si pentru perioada 20.02.2012- 04.12.2012, penalități de întârziere pentru neplata bugetului de marketing pe anii 2010, 2011, trimestrul I al anului 2012, calculate pana la data de 23.09.2014, contravaloarea comisionului fix de 1 euro/cartela pentru fiecare din cele 693.503 cartele pentru perioada 20.02.2012-23.09.2014, penalități pentru neplata comisionului fix de 1 euro/cartela pentru fiecare din cele 693.503 cartele pentru perioada 20.02.2012-23.09.2014; 4.736.319,29 RON, reprezentând dobânda legala penalizatoare conform O.U.G. nr. 13/2011.

Prin sentința civilă nr. 2107/2017 din 25 mai 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei și a respins cererea formulată de reclamanta Compania Națională "Loteria Română" S.A. împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia nr. 2107/2017 din 4 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Prin încheierea nr. 10/2018 din 29 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins cererea de îndreptare formulată de reclamanta Compania Națională "Loteria Română" S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei nr. 2107/2017 din 4 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, reclamanta Compania Națională "Loteria Română" S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., solicitând să se constate admisibilitatea în principiu a recursului, admiterea recursului, cu consecința casării în totalitate a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (3) C. proc. civ. și art. 483 alin. (1) si 2 C. proc. civ.

Astfel, recurenta-reclamantă a arătat că speța pendinte este un litigiu cu profesioniști, având ca obiect pretenții, suma pretinsă de Companie fiind de 68.843.366,51 RON și că, în raport cu art. 425 alin. (3) C. proc. civ., în partea finală a dispozitivului deciziei recurate, instanța de apel ar fi trebuit să arate că aceasta poate fi atacata cu recurs, fiind îndeplinite condițiile art. 483 alin. (1) si 2 C. proc. civ. Însă, în contradicție cu aceste dispoziții legale, în partea finală a dispozitivului deciziei 2107/04.12.2017 se arată că hotărârea este definitivă, încălcându-se astfel dispozițiile art. 425 alin. (3) C. proc. civ. și art. 483 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În argumentarea aceluiași motiv de recurs, s-a arătat că instanța de apel a pronunțat decizia recurata cu încălcarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ.

Astfel, recurenta-reclamantă a arătat că prin apelul pe care l-a formulat a invocat încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., motivat de faptul ca tribunalul a soluționat cauza fără a cerceta daca există sau nu succesori ai intimatei și că, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., prin formularea cererii de apel, instanța de apel a fost învestită să desfășoare o nouă judecată asupra fondului cauzei.

A susținut, recurenta-reclamantă, că, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel avea îndatorirea de a stabili care sunt succesorii în drepturi și obligații ai intimatei, însă, aceasta a soluționat apelul fără a cerceta dacă există sau nu succesori ai intimatei, reținând că după momentul radierii societatea nu mai exista și a menținut soluția instanței de fond în ceea ce privește admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosința a intimatei.

Or, a considerat recurenta, nu s-ar putea reține, ipso facto, ca odată cu radierea persoanei juridice s-ar "radia" și patrimoniul său, atât in ceea ce privește componenta activă, cât și în cea privește cea pasivă.

Drept urmare, recurenta-reclamantă a apreciat că instanța de apel, in mod greșit s-a eliberat de obligațiile impuse de legiuitor în sarcina sa, pronunțând astfel o hotărâre viciată.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil, în principiu.

Prin încheierea din 4 octombrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., față de care recurenta-reclamantă a depus punct de vedere, arătând că este de acord cu acesta.

Prin încheierea din 6 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen la data de 28 februarie 2019, pentru judecata pe fond a recursului.

Analizând recursul declarat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ LOTERIA ROMÂNĂ S.A. împotriva deciziei nr. 2107/2017 din 4 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, raportat la temeiurile juridice invocate și motivele de recurs expuse, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Critica recurentei-reclamante subsumată acestui motiv de casare, în sensul că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (3) C. proc. civ. și art. 483 alin. (1) si 2 C. proc. civ., nu poate fi primită, în condițiile în care dispozitivul hotărârii instanței de apel cuprinde mențiunile cerute de textul de lege sub aspectul invocat de recurentă, chiar dacă nu în sensul solicitat de aceasta.

De asemenea, se reține că această critică nu mai prezintă relevanță, întrucât recursul a fost declarat admisibil în principiu prin încheierea din 6 decembrie 2018, pronunțată în complet de filtru de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Critica recurentei-reclamante în sensul că, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel avea îndatorirea de a stabili care sunt succesorii în drepturi și obligații ai intimatei și că aceasta a soluționat apelul fără a cerceta dacă există sau nu succesori ai intimatei, reținând că după momentul radierii societatea nu mai exista și a menținut soluția instanței de fond în ceea ce privește admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosința a intimatei, urmează a fi înlăturată.

În ceea ce privește capacitatea de folosință a intimatei, se reține că prin sentința civilă nr. 4349/12.05.2015, rămasă definitivă, prin neapelare, la 23.06.2015, Tribunalul București a dispus închiderea procedurii de insolvență a intimatei și radierea acesteia din Oficiul Registrului Comerțului.

Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea de a avea drepturi și obligații pe plan procesual. În acest sens, art. 56 alin. (1) C. proc. civ. prevede că orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.

În cazul persoanelor juridice, capacitatea de folosință începe, potrivit art. 205 din C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009, de la data înregistrării lor și durează atâta timp cât persoana juridică se află în ființă. Art. 244 din același act normativ prevede că persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege, iar conform art. 251, persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise, astfel că, în mod corect, a fost menținută hotărârea primei instanțe în ceea ce privește admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosința a intimatei și respingerea cererii formulată de reclamantă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Cum societatea pârâtă a fost radiată din registrul comerțului, susținerea recurentei-reclamante în sensul că instanța de apel ar fi trebuit să stabilească care sunt succesorii în drepturi și obligații ai intimatei nu are niciun temei legal.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ. "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților", iar art. 22 alin. (6) din același cod prevede că, "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. invocată de recurenta-reclamantă nu poate fi susținută cu temei, în condițiile în care, în conformitate cu principiul disponibilității, părțile pot determina conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și al participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge, iar în aplicarea acestui principiu, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare a fost expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Or, în cauză, cadrul procesual a fost stabilit de reclamantă, instanța neavând aptitudinea de a iniția completarea sau modificarea cererii reclamantei, aceasta fiind obligată să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii.

Cum instanța nu a fost învestită cu vreo cerere în sensul de a se stabili care sunt succesorii în drepturi și obligații ai intimatei, se reține că judecătorul a respectat dispozițiile art. 22 C. proc. civ., care consacră principiul aflării adevărului în procesul civil, și s-a pronunțat cu luarea în considerare întocmai a limitelor prevăzute de art. 22 alin. (6) C. proc. civ., neavând obligația de a cerceta dacă există sau nu succesori ai intimatei, așa cum susține recurenta-reclamantă.

Contrar celor susținute de autoarea recursului, se constată că dezlegarea dată de instanța de apel este conformă dispozițiilor legale incidente, motiv pentru care, în considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ LOTERIA ROMÂNĂ S.A. împotriva deciziei nr. 2107/2017 din 4 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2019.