ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1755/2025

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 26.04.2014, sub nr. x/2014 reclamanta Compania Națională LOTERIA ROMÂNĂ S.A. i-a chemat în judecată pe pârâții A. și B., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâții la plata către reclamantă a sumei de 492.605,44 RON, reprezentând prejudiciu, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1923/17.03.2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea, obligându-1 pe pârâtul A. la plata sumei 302.759,02 Iei și pe pârâtul B. la plata sumei de 149.475,67 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului aferent achiziționării sistemelor C. și D.; a obligat pârâtul A. la plata sumei de 1.339 RON și pe pârâtul B. la plata sumei de 661 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, toate părțile au declarat apel.

Prin încheierea din 30.01.2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2011

Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 3990/15.11.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin încheierea din 19.11.2024, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a repus cauza pe rol.

Prin încheierea din 03.12.2024, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

După prezentarea succintă a situației de fapt, recurenta a subliniat că fapta prejudiciabilă a intimaților-pârâți nu este în legătură cu procedura de achiziție publică finalizată prin convenția nr. 306/05.10.2011.

Astfel, a precizat că nu a învestit instanțele de judecată cu analiza faptelor ce privesc atribuirea și încheierea contractului de prestări servicii nr. x/27.05.2011 sau contractul de furnizare nr. x/05.10.2011.

Sub acest aspect, a evidențiat că, de altfel, chiar instanța de apel a reținut că faptele imputate pârâților sunt cele referitoare la însușirea și semnarea caietului de sarcini privind achiziționarea sistemelor C. și D. - obiect al contractului nr. x/2011.

Or, cu toate acestea, în motivarea încheierii recurate, referitor la aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., curtea de apel eronat a reținut că "în ambele dosare (respectiv prezenta cauză și dosarul nr. x/2024) se urmărește obținerea de către Compania Națională Loteria Română S.A. a unor reparații materiale pentru pagube cauzate prin fapte săvârșite de salariați în cadrul procedurii de achiziție publică finalizate cu încheierea contractului nr. x/05.10.2011 cu S.C. E. S.R.L."

Astfel, potrivit recurentei, deși prejudiciul reclamat în cauză privește derularea contractului nr. x/27.05.2011, și nu legalitatea procedurii de achiziție publică finalizată prin contractul nr. x/05.10.2011, în motivarea soluției de suspendare instanța are în vedere o analiză complexă și globală a modului în care a fost respectată procedura de achiziție publică pentru încheierea contractului nr. x/05.10.2011.

În considerarea celor expuse, recurenta a solicitat instanței supreme să constate nelegalitatea încheierii recurate, susținând, totodată, că aceasta cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat nelegalitatea încheierii, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece soluționarea prezentei cauze nu depinde, nici măcar în parte, de judecata acțiunii civile din dosarul nr. x/2024.

Potrivit recurentei, în cauză, instanța de apel era chemată să se pronunțe asupra prejudiciului rezultat din plata și recepționarea unor produse care nu au fost operative și nu au putut fi utilizate în scopul pentru care au fost achiziționate, suma achitată fiind, în fapt, blocată/cheltuită inutil, ca urmare a conduitei culpabile a intimaților-pârâți; toate aceste aspecte sunt independente de legalitatea încheierii contractelor. În schimb, în dosarul nr. x/2024, instanțele sunt învestite cu analiza legalității modului în care a fost derulată procedura de achiziție publică finalizată prin încheierea contractului nr. x/05.10.2011.

În consecință, a concluzionat în sensul că pretențiile formulate în prezenta cauză nu au legătură cu legalitatea încheierii contractului nr. x/05.10.2011, aspect ce face obiectul analizei în dosarul nr. x/2024.

Totodată, recurenta a mai afirmat că acțiunea pendinte nu este dependentă efectiv de soluția ce se va da în dosarul nr. x/2024, condiție impusă în mod expres de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În final, a susținut că soluția ce se va da în dosarul nr. x/2024 nu poate influența în niciun fel analiza ce urmează a fi efectuată de instanța de apel cu privire la îndeplinirea condițiilor de răspundere patrimonială pentru obligarea pârâților la prejudiciul reclamat.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La 19.03.2025, intimatul A. a înregistrat la dosar o întâmpinare, invocând inadmisibilitatea recursului, în raport cu art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., deoarece argumentele expuse sunt apărări de fond; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat

La 25.03.2025, intimatul B. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., subliniind că motivele invocate de recurentă nu pot fi încadrate în ipotezele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 03.07.2025, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, a admis în principiu recursul și a stabilit termen în ședință publică, în vederea soluționării acestuia.

Verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată, în raport cu motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, demersul procesual al reclamantei urmărește atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților și obligarea acestora la plata sumei de 492.605,44 RON, cu titlu de prejudiciu, pretins ca urmare a indisponibilizării nejustificate a resurselor financiare ale reclamantei destinate achiziționării sistemelor C. și D., sisteme a căror punere efectivă în funcțiune nu s-a realizat; în susținere, reclamanta a arătat că pârâții au acceptat, și-au însușit și au semnat caietul de sarcini fără a include toate sistemele necesare funcționării și realizării obiectivului, influențând astfel încheierea contractului nr. x/05.10.2011.

În apel, la solicitarea pârâtului B., instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, având ca obiect obligarea mai multor salariați, printre care și pârâtul A., precum și societatea E. S.R.L., la plata sumei de 14.574.315 RON, pretinsă ca prejudiciu cauzat reclamantei prin încheierea contractului nr. x/05.10.2011, cu încălcarea dispozițiilor legale din O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006 și O.G. nr. 119/1999.

Măsura suspendării judecății apelului a fost luată prin încheierea din 19.12.2024, obiect al recursului de față întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Niciuna dintre criticile expuse în memoriul de recurs nu este fondată.

Critica recurentei întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se susține că încheierea recurată ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motivat de împrejurarea că instanța de apel ar fi reținut, în mod eronat, că în ambele dosare se urmărește obținerea de reparații materiale pentru pagube cauzate în cadrul procedurii de achiziție publică finalizate cu încheierea contractului nr. x/05.10.2011, nu poate fi primită.

Înalta Curte constată că o astfel de susținere nu relevă existența vreunui viciu al motivării în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ci exprimă, în realitate, un dezacord al recurentei față de modul în care instanța de apel a apreciat legătura dintre prezenta cauză și dosarul indicat ca premisă pentru suspendare.

Împrejurarea că recurenta consideră că prejudiciul invocat ar deriva exclusiv din indisponibilizarea sumei achitate în legătură cu contractul nr. x/27.05.2011, iar nu din procedura finalizată prin contractul nr. x/05.10.2011, nu este de natură să transforme motivarea încheierii recurate într-una contradictorie ori străină de natura cauzei.

Articolul 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., atunci când se referă la existența unor motive contradictorii, are în vedere o contradicție de o asemenea amploare încât să conducă spre concluzia că hotărârea este, practic, nemotivată; este cazul, cu titlu de exemplu, al situației în care considerentele ar justifica adoptarea unei soluții care nu are corespondent în cea regăsită în dispozitiv ori al celei în care considerentele ar reflecta caracterul întemeiat a două cereri, deși ele s-ar exclude reciproc.

De asemenea, ipoteza motivelor străine de natura cauzei presupune dezvoltarea unor critici prin care să se evidențieze lipsa legăturii între motivele reținute de instanța care a pronunțat hotărârea recurată și natura pricinii deduse judecății.

Or, din considerentele încheierii recurate nu se confirmă niciuna din ipotezele arătate și, ca atare, critica recurentei nu poate fi primită.

Din perspectiva ipotezei de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta invocă nelegalitatea încheierii de suspendare pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Întrucât aceste critici nu privesc o pretinsă aplicare greșită a normelor de drept material, ci modul în care instanța de apel a interpretat și aplicat dispozițiile de drept procesual referitoare la suspendarea judecății, Înalta Curte notează că ele urmează a fi analizate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care sancționează încălcarea normelor de procedură, iar nu din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Măsura suspendării judecării cauzei, în raport cu textul de lege evocat, este de natură să preîntâmpine pronunțarea unei hotărâri contradictorii ori susceptibile de reformare sau retractare, deoarece judecata pentru a cărei soluționare definitivă se cere suspendarea se constituie într-o chestiune prejudicială în cauza în care se invocă incidentul suspendării facultative.

Contrar susținerilor recurentei, condiția vizând relația de interdependență dintre prezentul litigiu și dosarul nr. x/2024 al Tribunalului București este îndeplinită, iar măsura suspendării judecării cauzei dispusă de către curtea de apel, prin încheierea din 19.12.2024, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este temeinică și legală.

Astfel, deși recurenta afirmă că prezentul litigiu are ca obiect exclusiv prejudiciul rezultat din indisponibilizarea unor sume achitate pentru produse care nu au devenit operative, iar dosarul nr. x/2024 ar viza verificarea legalității procedurii de achiziție publică finalizate prin contractul nr. x/05.10.2011, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut, în mod corect, existența unei legături între cele două litigii.

Analiza răspunderii patrimoniale pretinse în prezenta cauză în legătură cu contractul nr. x/27.05.2011 presupune, în mod necesar, clarificarea cadrului juridic în care au fost derulate procedura de achiziție și contractele subsecvente, precum și stabilirea existenței și naturii eventualelor încălcări ale dispozițiilor legale incidente la momentul atribuirii și încheierii contractului nr. x/05.10.2011. Or, aceste aspecte fac obiectul analizei în dosarul nr. x/2024, iar soluția ce va fi pronunțată în acel litigiu este de natură să producă efecte asupra soluției din prezenta cauză.

Așadar, contrar susținerilor recurentei, este îndeplinită cerința dependenței prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind nefondată afirmația recurentei potrivit căreia soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/2024 nu ar putea influența judecata prezentei cauzei.

Prin urmare, nu se poate reține o aplicare greșită a normei de drept procesual invocate, critica subsumată art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. fiind nefondată.

În concluzie, Înalta Curte va înlătura motivele de casare examinate și, pentru toate considerentele prezentate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., statuând asupra caracterului nefondat al recursului, îl va respinge și, potrivit art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul B. în recurs, astfel cum acestea au fost dovedite în cauză în condițiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Compania Națională LOTERIA ROMÂNĂ S.A. împotriva încheierii din 19.12.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. și B..

Obligă recurenta la plata către intimatul-pârât B. a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2025.