ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2125/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2020 la data de 28.02.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CN Loteria Română S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 2.185,420 RON, sumă despre care reclamantul a arătat că ar fi fost păgubit prin refuzul, cu rea-credință, a perfectării contractului solicitat spre a fi încheiat la data de 26.02.2017.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1182-1203 C. civ., dispozițiile art. 335 și art. 359 C. proc. civ., dispozițiile Regulamentului privind organizarea și administrarea jocurilor loto.

Prin sentința nr. 1916/17.12.2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 484/21.10.2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7, 8 C. proc. civ., reclamantul A..

În ce privește motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de apel a avut un comportament pasiv, prin aceea că nu a sancționat depășirea, de către judecătorul fondului, a rolului activ, conform art. 22 C. proc. civ., manifestat prin atitudinea părtinitoare față de pârâtă, astfel cum rezultă din motivarea sentinței tribunalului, care a reținut că "De asemenea, nu se poate stabili dacă, în situația în care ar fi putut juca, reclamantul ar fi trecut pe biletul de joc numerele întocmai cum le-ar fi avut notate, că nu s-ar fi răzgândit asupra vreunuia dintre ele ori nu ar fi existat vreo eroare la transcrierea lor, situații care pot apărea adesea în practică."

Acest aspect nu a fost pus în discuția părților pentru a permite reclamantului să-și poată exercita dreptul la contradictorialitate, componentă a dreptului la apărare, fiind astfel nesocotit dreptul la un proces echitabil garantat de art. 21 din Constituția României, art. 6 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În ipoteza configurată, judecătorul de primă instanță și-a întemeiat hotărârea pe o situație de fapt invocată din oficiu, fără a o pune în dezbaterea părților și a extras din această situație o soluție cu încălcarea dispozițiilor art. 1385 alin. (4) C. civ., ce prevăd modul de cuantificare a prejudiciului rezultat din pierderea unei șanse.

Recurentul a precizat că apelul a fost formulat impotriva soluției juridice pe care judecătorul de primă instanță a dat-o situației faptice pe care a reținut-o la finalul considerentelor, situație faptică însușită în totalitate de către acesta, dar pe care instanța de apel nu a mai reținut-o, încălcând limitele devoluțiunii apelului, dar și autoritatea de lucru judecat, conform art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Recurentul a mai arătat că nu i-au fost comunicate, de către instanța de apel, notele scrise atașate la dosar de către intimată. În opinia recurentului, aceasta a constituit o obligație esențială a instanței, întrucât respectivul înscris cuprindea apărări însemnate pentru soluționarea litigiului, nefiind depusă întâmpinare. În această situație, recurentului i s-a încălcat dreptul la apărare și la contradictorialitate, neputând expune un punct de vedere față de poziția părții adverse.

Printr-o altă critică, recurentul a învederat caracterul incomplet al dosarului nr. x/2017, având ca obiect cererea de asigurare a dovezilor în legătură cu pricina de față. A semnalat o neconcordanță între numărul de file menționate pe adresa Judecătoriei Iași, de înaintare a dosarului, și cele cusute efectiv la dosar, precum și o eroare de numerotare, paginile fiind notate de la fila x la 117, urmând să se continue cu fila x până la 143. Pe de o parte, din dosarul nr. x/2017 lipsesc anumite file, iar, pe de altă parte, figurează în plus alte file. Instanța de apel, deși a constatat că a fost săvârșită o greșeală de numerotare, nu a realizat demersuri cu scopul de a verifica neregularitățile pretinse.

A mai imputat instanței de apel că a pronunțat soluția asupra căii de atac într-un termen foarte scurt, ulterior dezbaterilor și deliberării, răpindu-i posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise.

Curtea de Apel a reținut încălcarea, de către pârâtă, a obligației rezultate din Regulamentul public de joc, în ce privește ora închiderii jocurilor (închiderea jocurilor în același moment la nivel național din sistemul centralizat național la orele 16:00) ca fiind un fapt ce se impune interpretat de o manieră rezonabilă, în sensul că se permit abaterile de la această oră, fără să pună acest aspect în discuția părților. Pe de altă parte, acest aspect nu a fost dedus judecății prin intermediul motivelor de apel.

Nesocotirea principiului contradictorialității a operat și prin expunerea raționamentului ce demonstrează inexistența unei fapte ilicite a pârâtei, în sensul că "Nu s-ar putea susține că angajata unității pârâte ar fi deschis mai devreme jocul pentru a-l prejudicia pe apelant, la acel moment acesta necunoscând numerele câștigătoare și în mod evident necunoscând nici numerele ce se doresc a fi jucate de către apelant".

În planul dreptului material, răspunderea civilă delictuală poate fi angajată nu numai pentru fapta intenționată, ci și pentru cea mai ușoară culpă.

În considerente, instanța de apel a statuat că pentru a invoca pierderea posibilității unei persoane de a obține un câștig, șansa ratată ar trebui să fie una reală și serioasă, fără să argumenteze de ce șansa reclamantului nu este una reală și serioasă.

Recurentul a mai susținut că instanța de apel nu a pus în discuția părților împrejurarea că înregistrările video nu au avut aptitudinea de a-i surprinde notițele.

În partea de final a cererii de recurs, recurentul a pretins o contradictorialitate între considerentele hotărârii de la pagina 14, subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. În acest sens, recurentul a arătat că în primul paragraf, instanța de apel a sancționat conduita intimatei în ce privește administrarea probelor prin reținerea situației de fapt, că "la data de 16 februarie 2017, orele 15:50, reclamantul a fost la agenția proprie B., și a vrut să încheie un contract de joc C.", în timp ce în al doilea paragraf a reținut că închiderea jocurilor a operat, la respectiva agenție, la orele 15:55, iar la nivel național la orele 16:10, pârâta fiind exonerată astfel de orice culpă în materie civilă.

Deși recurentul s-a prezentat cu cel puțin 5 minute înainte de închiderea jocurilor la agenția respectivă și cu cel puțin 15 minute înaintea închiderii jocurilor la nivel national, a fost împiedicat să joace.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a apreciat că a fost încălcată norma de drept material prevăzută de art. 1385 alin. (4) C. civ., ce reglementează în mod explicit modalitatea de cuantificare a prejudiciului.

În considerarea tuturor criticilor expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei de apel.

Intimata Compania Națională Loteria Română S.A. a depus întâmpinare, invocând excepția netimbrării și excepția tardivității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

Excepțiile invocate au fost respinse la data rămânerii cauzei în pronunțare, pentru considerentele consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.

Pe fondul recursului, intimata-pârâtă a arătat că, în realitate, niciuna dintre susținerile recurentului nu pot fi încadrate în motivele de recurs invocate, reprezentând critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.

Recurentul nu a dovedit îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv nu a făcut dovada că ar fi jucat biletul la tragerea C. și că ar fi completat presupusul bilet exact cu numerele extrase la tragerea loto din data de 26.02.2020, nu a identificat cele 6 numere câștigătoare, nu a făcut dovada că ar fi intrat în jurul orelor 15:50 în interiorul agenției B. și nici faptul că gestionara i-ar fi refuzat dreptul la joc.

A mai arătat intimata-pârâtă că participarea la jocul de noroc este volitivă, ca urmare a deciziei libere a jucătorului de a participa la joc, iar aceasta înseamnă că jucătorul îsi asumă în mod conștient atât posibilitatea de a câștiga, cât și posibilitatea de a pierde.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 07.01.2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris.

Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raportul de admisibilitate față de data inițială a dosarului, 28.02.2020, ulterioară datei de 21.12.2018, când au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte amintește că obiect al controlului îl pot constitui doar acele chestiuni de nelegalitate enumerate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar stabilirea elementelor factuale ale procesului sunt atribuite de lege, cu forță imperativă, primei instanțe și celei de apel, ca instanțe devolutive. Astfel, pe calea prezentului recurs nu pot fi reanalizate probele și restabili starea de fapt pentru a ajunge la o altă concluzie decât aceea trasă de instanțele fondului în urma interpretării probatoriului administrat. Așadar, instanța de recurs urmează a cenzura numai acele critici ce au aptitudinea de a fi circumscrise, prin conținutul lor, dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., verificând dacă hotărârea de apel este conformă cu regulile de drept aplicabile, în spiritul dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că, subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul invocă o pretinsă încălcare a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare și la contradictorialitate, această încălcare realizându-se, în opinia sa, în mai multe modalități, respectiv: instanța de apel nu a sancționat conduita părtinitoare a judecătorului fondului, care a făcut apărări din oficiu în favoarea pârâtei; nepunerea în discuția părților a anumitor aspecte privind situația de fapt reținută și a împrejurării că înregistrările video solicitate ca probă nu ar fi avut aptitudinea de a-i surprinde notițele; necomunicarea notelor scrise depuse la dosar de către pârâtă, în apel; instanța de apel nu a făcut verificări cu privire la caracterul incomplet al dosarului nr. x/2017 (având ca obiect cererea de asigurare a dovezilor în legătură cu prezentul litigiu); împrejurarea că instanța de apel a soluționat cauza într-un termen prea scurt, fără a da posibilitate recurentului să depună note scrise; pronunțarea instanței de apel asupra unor aspecte care nu au fost deduse judecății prin motivele de apel.

Critica nu poate fi primită în niciuna din modalitățile învederate.

Recurentul reproșează instanței de apel că nu a sancționat conduita părtinitoare a judecătorului fondului, despre care arată că s-a substituit apărătorului companiei de stat și a invocat o situație de fapt pe care nu a pus-o în discuția părților, cu referire la considerentul instanței de fond conform căruia,,... nu se poate stabili dacă, în situația în care ar fi putut juca, reclamantul ar fi trecut pe biletul de joc numerele întocmai cum le-ar fi avut notate, că nu s-ar fi răzgândit asupra vreunuia dintre ele ori nu ar fi existat vreo eroare la transcrierea lor, situații care pot apărea adesea în practică." Considerentul la care face trimitere recurentul este expus însă în cadrul evaluării probatoriilor propuse chiar de către acesta vizând numerele loto notate (pretins identice cu cele ieșite câștigătoare), astfel încât nu se poate reține că reprezintă o situație de fapt nepusă în discuția părților. Totodată, întrucât instanța de apel și-a însușit, în propria motivare, situația de fapt și chiar parte din considerentele instanței de fond, nu se poate reține nici afirmația recurentului în sensul că ar fi fost încălcate limitele devoluțiunii apelului. Dimpotrivă, în respectarea limitelor efectului devolutiv determinate de conținutul cererii de apel, justificând legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond, instanța de apel a expus, prin hotărârea recurată, propriul raționament juridic în ceea ce privește pretențiile reclamantului și a dat dezlegări tuturor criticilor pe care acesta le-a dezvoltat prin motivele de apel, argumentând, pentru fiecare în parte, care sunt rațiunile pentru care nu pot fi primite.

În realitate, recurentul este nemulțumit de soluțiile instanțelor anterioare și apreciază, în mod eronat și nejustificat, că respingerea pretenției sale, coroborată cu o lipsă constantă a pârâtei la termenele de judecată, este de natură să contureze un tratament juridic preferențial în favoarea acesteia, câtă vreme, în cauză, nu există apărări care să fie opuse celor formulate de către recurentul-reclamant.

Critica este nefondată și nu poate fi primită, întrucât legea prevede posibilitatea părții de a nu se prezenta la proces sau chiar posibilitatea de a solicita judecata în lipsă, iar raționamentul instanței este fundamentat pe actele și lucrările dosarului, probele administrate și normele de drept incidente, nefiind determinat de prezența sau absența părților la judecată ori de faptul că acestea nu au înțeles să formuleze anumite apărări.

În justificarea acestei critici, recurentul evocă și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. privind situația încălcării autorității de lucru judecat, însă acest motiv de recurs este invocat pur formal și nu este susținut de argumente care să demonstreze incidența textului legal, astfel încât nu poate fi primit.

În ce privește necomunicarea notelor scrise formulate de pârâtă în apel, Înalta Curte reține că legea procesuală nu prevede o astfel de obligație din partea instanței de judecată, întrucât prin notele scrise nu se invocă excepții ori aspecte noi ale pricinii care să necesite dezbateri în contradictoriu. În funcție de complexitatea cauzei și de necesitatea sintetizării sau structurării susținerilor verbale, părțile litigante pot depune, oricând, note sau concluzii scrise. Nefiind altceva decât expunerea, în scris, a susținerilor orale, acestea nu trebuie puse în discuția părților și, pe cale de consecință, nu este necesară comunicarea lor către partea adversă. Prin urmare, împrejurarea că notele scrise ale pârâtei nu au fost comunicate recurentului nu este de natură să producă acestuia o încălcare de genul celei deduse judecății prin motivul de recurs invocat.

Referitor la faptul că instanța de apel nu a făcut verificări care să vizeze numărul de file pe care îl conține dosarul de asigurare dovezi atașat prezentei cauze (dosar nr. x/2017 al Judecătoriei Iași), Înalta Curte reține că, pe de o parte, acest aspect nu este unul care să poată fi încadrat în vreunul din cazurile de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, el a fost tranșat în cadrul cererii incidentale formulate de către recurent cu prilejul judecății în apel, instanța reținând că este vorba de o eroare materială.

În ce privește modalitatea în care instanța de apel a apreciat asupra mijloacelor de probă reprezentate de înregistrările video din data de 26.02.2017, nici această critică nu este încadrabilă în vreuna din ipotezele reglementate de art. 488 C. proc. civ., întrucât reprezintă o chestiune de interpretare și apreciere a probatoriului ce nu poate fi analizată în recurs, cale extraordinară de atac în care se dezbat exclusiv aspecte de nelegalitate ale pricinii. Stabilirea situației de fapt prin intermediul administrării și interpretării probatoriului reprezintă o chestiune de temeinicie ce reprezintă atributul exclusiv al instanțelor devolutive (fond și apel), nefiind permisă de reglementarea specială dată recursului, în care instanța de control judiciar analizează exclusiv conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept incidente în cauza pendinte (analiză de legalitate, iar nu de temeinicie).

Împrejurarea că instanța de apel a soluționat cauza într-un termen pe care recurentul îl apreciază ca fiind prea scurt, de asemenea, nu conturează vreun aspect de nelegalitate care să poată fi încadrat în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme dezbaterile, deliberarea și pronunțarea hotărârii s-au realizat în condițiile legii. Astfel, la termenul de judecată din 21.10.2021, părțile au fost legal citate, au fost prezente și au dezbătut, în contradictoriu, atât cererea incidentală, cât și motivele de apel formulate de către reclamant. Notele scrise despre care recurentul arată că nu a mai avut timp să le depună nu puteau completa, suplimenta ori modifica motivele de apel, astfel încât nu există o vătămare procesuală care să atragă incidența art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în modalitatea indicată de către recurent (încălcarea dreptului la un proces echitabil, la apărare și la contradictorialitate) sau a altui motiv prevăzut de art. 488 C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentului, care prin motivele de recurs arată că instanța de apel a invocat în considerente împrejurări de fapt pe care nu le-a pus în discuția părților, Înalta Curte constată că aceasta s-a pronunțat în funcție de obiectul învestirii, fără a depăși cadrul procesual astfel cum a fost stabilit de către recurentul-reclamant în calea devolutivă de atac, situație față de care nici această critică nu poate fi primită.

Astfel, recurentul pretinde ca fiind chestiuni nepuse în discuția părților aprecierile instanței de apel referitoare la: obligația pârâtei privind ora închiderii jocurilor (așa cum rezultă din Regulamentul public de joc) despre care instanța de apel a reținut că trebuie înțeleasă într-un mod rezonabil; împrejurarea că nu se poate reține că angajata unității pârâte ar fi închis mai devreme jocul pentru a-l prejudicia pe reclamant, întrucât la acel moment numerele câștigătoare nu erau cunoscute; afirmația instanței în sensul că pentru repararea prejudiciului victima trebuie să demonstreze că a ratat o șansă reală și serioasă la câștig; aprecierea în sensul că înregistrările video care nu au putut fi prezentate în cauză nu erau de natură să surprindă însemnările făcute de către reclamant cu privire la numerele loto alese de către acesta.

Or, prin motivele de apel (pct. 4-10), recurentul-reclamant a dedus judecății faptul că intimata-pârâtă nu a respectat obligația legală privind momentul închiderii jocurilor, iar împrejurarea că instanța de apel a apreciat, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sub aspectul existenței faptei ilicite, că dispoziția legală care reglementează atare obligație "...trebuie înțeleasă într-o manieră rezonabilă..." nu reprezintă un aspect invocat din oficiu, cum greșit afirmă recurentul, ci un considerent raportat la conținutul motivelor de apel, prin intermediul căruia instanța a răspuns criticilor pe care recurentul-reclamant le-au adus hotărârii de primă instanță.

Totodată, la pct. 9 din motivele de apel, recurentul pretinde că "refuzul angajatului pârâtei de a permite reclamantului să joace înainte de deschiderea jocurilor, în condițiile în care acesta s-a prezentat înainte de deschiderea jocurilor la Agenția din Iași, str. x, adică înainte de orele 15:55:00, reprezintă o altă încălcare a obligațiilor legale făcută de CN Loteria Română S.A., diferită de aceea de a închide jocurile în același moment". Prin urmare, considerentul instanței de apel în sensul că nu se poate reține că angajata unității pârâte ar fi închis mai devreme jocul pentru a-l prejudicia pe reclamant, întrucât la acel moment numerele câștigătoare nu erau cunoscute, se circumscrie, de asemenea, problematicii dezbătute în calea de atac, astfel încât este eronată susținerea recurentului că reprezintă un aspect invocat din oficiu și nepus în discuția părților.

De asemenea, în pct. 22, 23, 24 din motivele de apel sunt expuse apărări privind existența și întinderea prejudiciului, situație față de care nici considerentul instanței de apel în sensul că pentru repararea prejudiciului victima trebuie să demonstreze că a ratat o șansă reală și serioasă la câștig, nu este plasat în afara cadrului procesual determinat de pretențiile recurentului-reclamant, așa cum în mod greșit pretinde acesta.

În ce privește valoarea probatorie a înregistrărilor video solicitate de către recurent în cadrul dosarului de asigurare dovezi atașat prezentei cauze (dar care nu au putut fi prezentate din motivele expuse în acel dosar), a fost pe larg expusă în cadrul motivelor de apel (pct. 12, 13, 16, 18, 19), astfel încât nu se poate reproșa instanței o depășire a limitelor judecății atunci când apreciază că acestea nu ar fi avut aptitudinea de a demonstra ce numere ar fi vrut să joace reclamantul.

Recurentul mai arată că hotărârea instanței de apel conține motive contradictorii, întrucât într-un anumit paragraf reține că reclamantul a fost prezent în cadrul agenției loto la data de 26.02.2017, orele 15:50, iar într-un alt paragraf reține că închiderea jocului s-a făcut la orele 15:55 la nivel de agenție, respectiv la orele 16:10 la nivel național, exonerând astfel de culpă pârâta, care a împiedicat astfel recurentul să participe la joc.

Sub un prim aspect, este de observat că respectivele considerente nu sunt contradictorii, cum greșit afirmă recurentul, ci plasează prezența acestuia în agenția loto într-un interval de timp situat între 15:50-15:55, aspect necontestat de către recurent și reținut ca atare în ansamblul factual reținut de către instanțele devolutive.

Pe de altă parte, o eventuală neconcordanță cu privire la indicarea orei la care recurentul s-ar fi aflat în incinta agenției loto este lipsită de relevanță, de vreme ce, ca situație de fapt, instanța de apel a reținut că a fost dovedită prezența reclamantului în sediul agenției, însă că prejudiciul pretins nu a fost dovedit, iar condițiile răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ, lipsa oricăreia dintre acestea fiind suficientă pentru a înlătura incidența dispozițiilor legale în materie.

Față de cele arătate, motivul de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat și nu poate fi primit, în niciuna din modalitățile sale de reglementare.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul învederează că instanța de apel a golit de conținut dispozițiile art. 1385 alin. (4) C. civ., însă acest text, în integralitatea sa, are următorul conținut: "(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (4) Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei."

Prin urmare, textul legal vizează existența, întinderea și cuantificarea pagubei cauzată prin fapta ilicită cauzatoare de prejudicii. Câtă vreme însă în cauză s-a reținut că prejudiciul nu există pentru că nu a fost dovedit, nu se pune problema cuantificării sale, iar instanța de apel nu avea cum să încalce un text legal care, datorită elementelor cauzei, nu era aplicabil. Mai mult, se observă că motivul de recurs este invocat pur formal, recurentul nedezvoltând argumente din care să rezulte care ar fi fost nelegalitatea săvârșită de instanța de apel în acest sens. Simpla afirmație că textul menționat a fost golit de conținut este una generică, imposibil de încadrat în motivul de recurs invocat, în lipsa unei justificări corespunzătoare, punctual raportată la considerentele instanței de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 484 din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 484 din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2022.