ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 225/2011

Asupra recursului de față; Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 12 septembrie 2008 înregistrată sub nr. 6581/86/2008, reclamanta SC G.S. SRL – Mălini a chemat în judecată pe pârâta SC C.T. SRL – Marginea, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia de a-i restitui biletele la ordin emise la data de 18 iulie 2008 pentru suma de 23.000 lei, la data de 6 august 2008 ( în număr de trei, pentru suma de 20.000 lei fiecare) pentru suma de 60.000 lei, la data de 26 august 2008 ( în număr de cinci – pentru suma de 25.000 lei fiecare) pentru suma de 125.000 lei și la data de 27 august 2008 ( în număr de cinci – pentru suma de 25.000 lei fiecare) pentru suma de 125.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 22 din 16 ianuarie 2008, pârâta s-a obligat de a-i comercializa materiale de construcții a căror valoare urma să fie decontată în baza facturilor emise, cu filă CEC sau bilet la ordin, în contul vânzătorului, stabilindu-se de comun acord o limită a valorii contractuale de 2.550.000 lei. A mai arătat că pe parcursul derulării contractului a convenit emiterea periodică a unor bilete la ordin, ca o garanție a executării obligației de plată a mărfurilor livrate, bilete care puteau fi valorificate la scadență în măsura în care la exigibilitatea obligației de plată a facturilor emise, nu-și îndeplinea această obligație.

În acest context, la data de 18 iulie 2008 a emis un bilet la ordin pentru suma de 23.000 lei, la data de 6 august 2008 a emis trei bilete la ordin pentru suma de 60.000 lei ( 20.000 lei fiecare), la data de 26 august 2008 a emis cinci bilete la ordin pentru suma de 125.000 lei ( 25.000 lei fiecare ) și la data de 27 august 2008 a emis încă cinci bilete la ordin pentru suma de 125.000 lei (25.000 lei fiecare), primul bilet având scadența la 18 septembrie 2008. Reclamanta a precizat că în speță, obligația de plată a sumelor înscrise în biletele la ordin, a cărei executare a fost garantată prin emiterea instrumentelor de plată menționate, nu mai există, deoarece a achitat integral mărfurile ce i-au fost livrate . Conchide că, pârâta a dat dovadă de rea-credință, introducând toate biletele la ordin spre decontare în circuitul bancar și că există riscul ca în contul său să nu existe disponibilul necesar acoperirii sumelor, ceea ce poate conduce la raportarea acestei situații la CIP, ca incident de plată major, fără a avea vreo culpă în situația astfel creată.

Prin încheierea de ședință din data de 8 decembrie 2008 – la solicitarea apărătorului reclamantei, au fost introduse în cauză, pentru opozabilitate, în calitate de pârâte - C.E.B. România SA, sucursala Suceava, și SCB.R. SA – Membră a G.N.B.G., sucursala Suceava. Prin sentința nr. 149 din 2 februarie 2009 a Tribunalului Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse, ca nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale active, respectiv pasive, invocate de SC B.R. SA – Membră a G.N.B.G., sucursala Suceava; a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele SC C.T. SRL Marginea, C.E.B.

ROMÂNIA SA, sucursala Suceava și SC B.R. SA, Membră a G.N.B.G., sucursala Suceava. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Biletul la ordin reprezintă un înscris prin care o persoană (emitent) se obligă să plătească o sumă de bani, la scadență, unei alte persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia. Cum biletul la ordin conține asumarea propriei obligații de plată a unei sume de bani, la un anumit termen și într-un anumit loc, rezultă că această obligație de plată derivă din existența între părți a unui raport juridic. În lipsa raportului juridic obligațional, nu există nici obligația de plată încorporată în biletul la ordin, iar în lipsa acestei obligații de plată, beneficiarul biletului la ordin este obligat la restituirea acestuia.

Prin prisma acestor argumente s-a apreciat că reclamanta a justificat calitatea procesuală activă. În ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei SCB.R. , aceasta a fost dată de calitatea de posesor a biletelor la ordin ce fac obiectul analizei. Pe fondul cauzei, prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând în esență că deși biletele la ordin au fost emise ca o garanție a executării obligației de plată a mărfurilor livrate, aspect ce rezultă din procesele verbale de predare-primire, caracterul de titlu autonom al biletului la ordin și modul legal în care banca a intrat în posesia titlului (prin gir) face inopozabil dobânditorului (băncii) raportul juridic obligațional dintre emitentul și primul posesor al acestui titlu de valoare.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, reiterând susținerile din cererea introductivă și insistând asupra faptului că prin plata efectuată în baza raportului juridic obligațional, obligația de plată încorporată în biletul la ordin nu există și aceste bilete trebuiau restituite, rolul lor fiind acela de a garanta executarea obligației convenite de părți și putând fi valorificate doar dacă la data la care obligația de plată a devenit exigibilă, nu ar fi îndeplinit această obligație. Prin decizia nr. 85 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 149 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Susținerea apelantei, potrivit căreia biletele la ordin trebuie restituite pentru că obligația pe care o garantau a fost executată, valabilă într-un raport juridic civil clasic de genul împrumutului garantat cu un gaj asupra unui bun mobil, este inacceptabilă în materie cambială, datorită naturii juridice specifice a acestui titlu și a caracterelor conferite prin lege, în principal acela de a fi un titlu abstract, complet, autonom și necondiționat. Astfel, biletul la ordin creează obligații autonome, obligații de sine stătătoare, astfel încât, fiecare semnătură pusă pe titlu creează un raport juridic distinct, cu regim propriu, viciile sau lipsurile raportului juridic anterior neafectând valabilitatea celorlalte astfel de raporturi.

Astfel, raportul fundamental care a stat la baza emiterii biletului la ordin, subzistă și după emiterea lui și îndreptățește părțile la exercitarea unor acțiuni de drept comun în ce privește executarea obligațiilor, dar nu este opozabil posesorului legitim al titlului, posesor care în speța de față este C.E.B. și care rămâne beneficiarul obligației necondiționate de plată pentru suma înscrisă în titlu, putând la rândul său să gireze acest titlu unei alte persoane. Aceasta pentru că, în beneficiul securității raporturilor comerciale, legiuitorul a înțeles ca în această materie, să acorde prioritate aparenței, asigurând posesorului legitim al titlului o protecție deplină, respectiv dreptul de a primi suma de bani menționată în titlu, chiar dacă în fapt datoria primordială nu există.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC G.S. SRL Mălini, prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență C.O., aducându-i următoarele critici. Hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii. Biletul la ordin reprezintă un înscris prin care o persoană (emitent) se obligă să plătească o sumă de bani, la scadență, unei alte persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia. Cum biletul la ordin conține asumarea propriei obligații de plată a unei sume de bani, la un anumit termen și într-un anumit loc, rezultă că această obligație de plată derivă din existența, între părți, a unui raport juridic. În lipsa raportului juridic obligațional, nu există nici obligația de plată încorporată în biletul la ordin, iar în lipsa acestei obligații de plată, beneficiarul biletului la ordin este obligat la restituirea acestuia.

Cum recurenta reclamantă nu are nicio datorie față de SC C.T. SRL apreciază că este pe deplin îndreptățită la restituirea biletelor la ordin. Deși biletele la ordin au fost girate către bancă, consideră că girul este un act juridic accesoriu, iar în măsura în care obligația principală a fost stinsă, nu mai subzistă nici obligația de plată încorporată în biletul la ordin. Mai apreciază recurenta că raporturile juridice ale posesorului biletului la ordin cu girantul, rămân valabile, ceea ce înseamnă că trăgătorul va fi ținut personal să achite sumele prevăzute în titlu. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Este adevărat că biletul la ordin reprezintă un înscris prin care o persoană (emitent) se obligă să plătească o sumă de bani, la scadență, unei alte persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia, însă, odată emis, acest înscris devine autonom, nemaifiind legat de existența sau inexistența obligației pentru care a fost emis prima dată. Biletul la ordin este atât un mijloc de plată, un titlu de credit cât și un instrument de garanție, potrivit dispozițiilor Titlului II din Legea nr. 58/1934. În speța de față, așa după cum, în mod legal, a reținut și instanța de apel, chiar dacă biletele la ordin au fost emise pentru a garanta o obligație concretă între reclamantă și pârâta SC C.T. SRL, ele au fost girate, în mod legal, potrivit dispozițiilor art.106 raportat la art. 13-23 din Legea nr. 58/1934, de către pârâta SC C.T.

SRL în favoarea C.E.B. ROMÂNIA SA, sucursala Suceava, păstrându-și caracterul autonom, putând fi, pe viitor, girate, avalizate sau scontate, potrivit dispozițiilor legale. Singura posibilitate pe care ar fi avut-o reclamanta, în raport cu pârâta SC C.T. SRL, ar fi cea prevăzută de art. 1138 C. civ., și anume remiterea voluntară a titlului original făcută de creditor, deci remiterea voluntară, de către pârâta SC C.T. SRL, a biletelor la ordin emise de reclamantă, înainte de transmiterea lor către bancă. Cum această remitere nu a avut loc, dimpotrivă, pârâta SC C.T. SRL girând aceste titluri de credit în favoarea băncii, acestea își păstrează caracterul autonom, unitatea bancară neavând obligația de a le remite emitentului.

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.S. SRL Mălini, prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență C.O., împotriva deciziei nr. 85 din 10 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2011.