ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3216/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 4879 din 15 aprilie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P.D. SRL București în contradictoriu cu SC T.I. SRL

București în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de

191.156,03 Ron debit principal și la 16.373,37 Ron dobândă legală.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că între reclamanta SC P.D. SRL

în calitatea de chiriaș și reclamanta SC T.I. SRL în calitatea de proprietar

s-au încheiat contractele de închiriere nr. 6 din 10 februarie 2005 și nr. 7

din 17 februarie 2005 privind spațiile în suprafață de 437 mp, respectiv 84 mp

situate în București, sector 3, termenul de închiriere fiind de 5 ani pentru

ambele contracte.

La art. 4 din fiecare

contract s-a prevăzut că în termen de 3 zile de la data semnării, chiriașul va

preda proprietarului o filă CEC semnată în alb drept garanție pentru chiria

datorată.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 778 din 31 mai 2006 proprietara SC T.I.

SRL a vândut către D.B. spațiul comercial în suprafață de 518 mp, reclamanta

fiind de acord cu înstrăinarea și cu transferarea contractului de închiriere.

Între reclamantă și

proprietarul D.B. la data de 1 iulie 2006 s-a încheiat contractul de închiriere

privind spațiul în suprafață de 437 mp.

Pârâta SC T.I. SRL,

în baza contractului de închiriere nr. 7 din 17 februarie 2005 a facturat reclamantei contravaloarea chiriei aferente perioadei august 2006 – mai 2008 și a

penalităților de întârziere, reclamanta nefiind de acord cu plata, pe

considerentul că ambele contracte 6 și 7/2005 au fost reziliate, ca urmare a

încheierii contractului nr. 6 din 1 iulie 2006 având același spațiu.

Pârâta a procedat la

completarea pentru suma de 191.124,03 lei și la introducerea în bancă la data

de 23 iunie 2008 a biletului la ordin emis de reclamantă drept garanție pentru

chiria datorată.

S-au avut în vedere

dispozițiile art. 1441 C. civ. și efectele sale, situație în care locatorul

atunci când vinde bunul închiriat, cumpărătorul se substituie în drepturile și

obligațiile locatorului vânzător de la data cumpărării, astfel că el are

dreptul să pretindă chiriașului plata chiriei.

Spațiile închiriate

prin intermediul contractelor nr. 6/2005 și 7/2005 sunt distincte și ambele au

fost vândute lui B.D., iar potrivit tezei invocate chiar de către pârâtă

aceasta a pierdut la data de 31 mai 2006 calitatea de proprietar asupra

spațiului în suprafață de 84 mp.

Susținerile pârâtei

că ar fi rămas în vigoare contractul de închiriere nr. 7 din 17 februarie 2005

deoarece pentru spațiul în suprafață de 84 mp s-ar fi încheiat contractul de

împrumut de folosință din data de 1 iunie 2006 între pârâtă și D.B. nu au fost

găsite întemeiate.

Acest contract de

împrumut de folosință nu a dobândit dată certă conform art. 1182 C. civ., în

speță fiind îndeplinite condițiile instituției plății nedatorate.

Suma de 191.156,03

lei a avut caracterul unei plăți, deși această datorie nu exista din punct de

vedere juridic, plata fiind făcută din eroare.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 615 din 9

decembrie 2010 a admis apelul pârâtei SC T.I. SRL împotriva sentinței

comerciale nr. 4879 din 15 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, a schimbat în tot hotărârea atacată și pe fond a respins

cererea reclamantei ca neîntemeiată.

De asemenea a mai

fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în apel și în fond în

cuantum total de 8.960,80 Ron către apelanta pârâtă.

Pentru a decide în

acest sens, s-a apreciat că cererea reclamantei intimate SC P.D. SRL de

restituire a sumei de 191.156,03 Ron încasată de pârâta apelantă SC T.I. SRL

prin intermediul unui bilet la ordin lăsat garanție în anul 2005 s-a întemeiat și

motivat pe instituția plății nedatorate reglementată de art. 992 – 994 și art. 1092

C. civ.

Din înscrisurile

depuse la dosarul cauzei a rezultat că în ceea ce privește facturile nr. 00151,

00152 și 00153 cu penalitățile aferente pârâta apelantă SC T.I. SRL a

notificat-o pe SC P.D. SRL prin adresa nr. 251 din 6 iunie 2008, comunicată

prin fax și confirmată inclusiv telefonic, că în situația neachitării până la

data de 12 iunie 2008 va proceda la executarea biletului la ordin.

Vânzarea este o cauză

de încetare a locațiunii atunci când contractul s-a încheiat sub semnătură

privată fără dată certă.

În cauza de față nu

sunt efectuate dovezi din care să rezulte că are dată certă contractul nr. 7

din 17 februarie 2005, pentru a avea efecte opozabile cumpărătorului B.D.

Cumpărătorul nu era

obligat să respecte contractele încheiate de vânzarea SC T.I. SRL cu SC P.D. SRL

și nici nu s-a obligat în acest sens prin contractul de vânzare-cumpărare, dar

s-a înțeles cu locatarul numai cu privire la spațiul în suprafață de 437 mp

pentru care a încheiat un nou contract cu nr. 6 din 1 iulie 2006.

Garanția constituită

prin emiterea biletului la ordin a avut un caracter preventiv, rațiunea

constituirii ei fiind executarea la termen a obligației garantate – plata

chiriei, aspect valorificat de pârâtă.

În cauză nu este

vorba de o plată efectuată de reclamanta-intimată, ci de realizarea unei

creanțe contractuale prin executarea garanției biletului la ordin de posesorul

acestuia.

Nu sunt îndeplinite

condițiile plății nedatorate, prin aceea că potrivit art. 993 C. civ.

reclamanta nu a făcut o plată, iar prin raportare la art. 992 C. civ.

beneficiarul contravalorii chiriei nu a primit plata, ci a obținut-o prin

executare.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 615 din 9 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC P.D. SRL București

care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând

în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea

în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată

și în consecință obligarea intimatei SC T.I. SRL la returnarea sumei de

191.156,03 lei încasată în mod nejustificat și abuziv prin intermediul unui

bilet la ordin lăsat în garanție în anul 2005 precum și la plata sumei de

16.373,37 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la data lipsirii efective

de suma precizată mai sus și până la data introducerii acțiunii.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că înțelegerea care a stat la baza

încheierii contractului de închiriere dintre recurentă și D.B. a vizat întregul

spațiu în suprafața lui reală, utilă, renunțându-se la cele două contracte

încheiate inițial, iar SC T.I. SRL nu a mai emis factura pentru plata chiriei

așa cum se stipula în contractele din 2005.

Pârâta nu a reușit să

facă dovada datei încheierii înscrisului sub semnătură privată, în aceste

condiții respectivul contract nefiind opozabil părților. Astfel încât contractul

de împrumut de folosință pe care și-a întemeiat pretențiile SC T.I. SRL nu

produce efecte față de terți.

Intimata-pârâtă SC P.D.

SRL București a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea ca nefondat a

recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse recurenta-reclamantă SC P.D. SRL constată că sunt nejustificate, urmând a

respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Din verificarea

întregii documentații existente la dosarul cauzei, apare fără putere de tăgadă,

că la data de 17 februarie 2005, între pârâta SC T.I. SRL în calitatea de

proprietar și reclamanta SC P.D. SRL în calitatea de chiriaș au fost semnate

două contracte de închiriere, după cum urmează:

- contractul de

închiriere nr. 6 din 10 februarie 2005 având ca obiect spațiul situat în

București, sector 3 în suprafață de 437 mp folosit ca punct de lucru pentru

comercializarea produselor de mobilier, pentru o durată de 5 ani și condiții de

plată stipulate la art.4 din convenție;

- contractul de

închiriere nr. 7 din 17 februarie 2005 având ca obiect spațiul situat în

București, sector 3 în suprafață de 84 mp folosit ca punct de lucru pentru

comercializarea de materiale textile și decorațiuni interioare, pentru o perioadă

de 5 ani și condiții de plată precizate la art. 4 din contract.

Pentru ambele

contracte s-a menționat că în termen de 3 zile de la data semnării lor,

chiriașul va preda proprietarului o filă CEC semnată în alb, drept garanție

pentru chiria datorată.

În acest context, la

data de 23 februarie 2005 reclamanta SC P.D. SRL a emis biletul la ordin (în

alb) cu mențiunea „la termen” cu scadență la 20 iunie 2008, contravaloare

garanție chirie.

Ulterior, între

pârâta SC T.I. SRL în calitatea de vânzător și B.D. în calitatea de cumpărător

a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 778 din 31

mai 2006 la Biroul Notarilor Publici Asociați F.M. și F.B. având ca obiect

spațiul comercial în suprafață de 518 mp situat în București, sector 3.

Corespondența părților

evidențiază că pârâta SC T.I. SRL a adus la cunoștința reclamantei decizia

adunării generale a asociaților prin care spațiul comercial situat în

București, sector 3 va fi transferat asociatului B.A. prin contract de

vânzare-cumpărare, iar privitor la contractul de închiriere nr. 6 din 10

februarie 2005 s-a specificat că va fi transferat odată cu spațiul vândut,

drepturile și obligațiile decurgând din el rămânând neschimbate.

Așa cum o recunoaște

și reclamanta chiar în conținutul cererii de chemare în judecată, a fost de

acord cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare descris anterior.

A mai fost încheiat

și un contract de împrumut de folosință la data de 1 iunie 2006 între SC T.I.

SRL în calitatea de comodatar și D.B. în calitatea de comodant având ca obiect

spațiul comercial în suprafață de 84 mp situat în București sector 3, contestat

permanent de reclamantă.

În final, a mai fost

încheiat contractul de închiriere nr. 6 din 1 iulie 2006 între B.D. în

calitatea de proprietar și reclamanta SC P.D. SRL în calitatea de chiriaș,

pentru suprafața de 437 mp

Întreaga derulare a

contractelor de închiriere, prin prisma clauzelor contractuale, demonstrează,

așa cum bine a apreciat instanța de apel, că reclamanta SC P.D. SRL a avut

reprezentarea posibilității realizării creanței prin executarea biletului la

ordin emis la 23 februarie 2005 și scadent la 20 iunie 2008.

Deoarece faptul

material al plății nu își are fundamentul în inițiativa și voința fermă a

reclamantei cu finalitatea de a stinge o datorie și nici nu s-a efectuat din

eroare și cu o credință greșită că ar fi circumscrisă calității de debitor,

este de necontestat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile legale ale

plății nedatorate.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P.D.

SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 615 din 9 decembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind

îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. .

În baza art. 274 C.

proc. civ. urmează a obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 6.200 lei

către intimata-pârâtă SC T.I. SRL București cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC P.D. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 615

din 9 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Obligă

recurenta-reclamantă la plata sumei de 6.200 lei către intimata-pârâtă SC T.I.

SRL București, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 20 octombrie 2011.