ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3216/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 4879 din 15 aprilie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P.D. SRL București în contradictoriu cu SC T.I. SRL București în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 191.156,03 Ron debit principal și la 16.373,37 Ron dobândă legală. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că între reclamanta SC P.D. SRL în calitatea de chiriaș și reclamanta SC T.I. SRL în calitatea de proprietar s-au încheiat contractele de închiriere nr. 6 din 10 februarie 2005 și nr. 7 din 17 februarie 2005 privind spațiile în suprafață de 437 mp, respectiv 84 mp situate în București, sector 3, termenul de închiriere fiind de 5 ani pentru ambele contracte.

La art. 4 din fiecare contract s-a prevăzut că în termen de 3 zile de la data semnării, chiriașul va preda proprietarului o filă CEC semnată în alb drept garanție pentru chiria datorată. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 778 din 31 mai 2006 proprietara SC T.I. SRL a vândut către D.B. spațiul comercial în suprafață de 518 mp, reclamanta fiind de acord cu înstrăinarea și cu transferarea contractului de închiriere. Între reclamantă și proprietarul D.B. la data de 1 iulie 2006 s-a încheiat contractul de închiriere privind spațiul în suprafață de 437 mp. Pârâta SC T.I. SRL, în baza contractului de închiriere nr. 7 din 17 februarie 2005 a facturat reclamantei contravaloarea chiriei aferente perioadei august 2006 – mai 2008 și a penalităților de întârziere, reclamanta nefiind de acord cu plata, pe considerentul că ambele contracte 6 și 7/2005 au fost reziliate, ca urmare a încheierii contractului nr. 6 din 1 iulie 2006 având același spațiu.

Pârâta a procedat la completarea pentru suma de 191.124,03 lei și la introducerea în bancă la data de 23 iunie 2008 a biletului la ordin emis de reclamantă drept garanție pentru chiria datorată. S-au avut în vedere dispozițiile art. 1441 C. civ. și efectele sale, situație în care locatorul atunci când vinde bunul închiriat, cumpărătorul se substituie în drepturile și obligațiile locatorului vânzător de la data cumpărării, astfel că el are dreptul să pretindă chiriașului plata chiriei. Spațiile închiriate prin intermediul contractelor nr. 6/2005 și 7/2005 sunt distincte și ambele au fost vândute lui B.D., iar potrivit tezei invocate chiar de către pârâtă aceasta a pierdut la data de 31 mai 2006 calitatea de proprietar asupra spațiului în suprafață de 84 mp.

Susținerile pârâtei că ar fi rămas în vigoare contractul de închiriere nr. 7 din 17 februarie 2005 deoarece pentru spațiul în suprafață de 84 mp s-ar fi încheiat contractul de împrumut de folosință din data de 1 iunie 2006 între pârâtă și D.B. nu au fost găsite întemeiate. Acest contract de împrumut de folosință nu a dobândit dată certă conform art. 1182 C. civ., în speță fiind îndeplinite condițiile instituției plății nedatorate. Suma de 191.156,03 lei a avut caracterul unei plăți, deși această datorie nu exista din punct de vedere juridic, plata fiind făcută din eroare. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 615 din 9 decembrie 2010 a admis apelul pârâtei SC T.I.

SRL împotriva sentinței comerciale nr. 4879 din 15 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a schimbat în tot hotărârea atacată și pe fond a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată. De asemenea a mai fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în apel și în fond în cuantum total de 8.960,80 Ron către apelanta pârâtă. Pentru a decide în acest sens, s-a apreciat că cererea reclamantei intimate SC P.D. SRL de restituire a sumei de 191.156,03 Ron încasată de pârâta apelantă SC T.I. SRL prin intermediul unui bilet la ordin lăsat garanție în anul 2005 s-a întemeiat și motivat pe instituția plății nedatorate reglementată de art. 992 – 994 și art. 1092 C. civ.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că în ceea ce privește facturile nr. 00151, 00152 și 00153 cu penalitățile aferente pârâta apelantă SC T.I. SRL a notificat-o pe SC P.D. SRL prin adresa nr. 251 din 6 iunie 2008, comunicată prin fax și confirmată inclusiv telefonic, că în situația neachitării până la data de 12 iunie 2008 va proceda la executarea biletului la ordin. Vânzarea este o cauză de încetare a locațiunii atunci când contractul s-a încheiat sub semnătură privată fără dată certă. În cauza de față nu sunt efectuate dovezi din care să rezulte că are dată certă contractul nr. 7 din 17 februarie 2005, pentru a avea efecte opozabile cumpărătorului B.D. Cumpărătorul nu era obligat să respecte contractele încheiate de vânzarea SC T.I.

SRL cu SC P.D. SRL și nici nu s-a obligat în acest sens prin contractul de vânzare-cumpărare, dar s-a înțeles cu locatarul numai cu privire la spațiul în suprafață de 437 mp pentru care a încheiat un nou contract cu nr. 6 din 1 iulie 2006. Garanția constituită prin emiterea biletului la ordin a avut un caracter preventiv, rațiunea constituirii ei fiind executarea la termen a obligației garantate – plata chiriei, aspect valorificat de pârâtă. În cauză nu este vorba de o plată efectuată de reclamanta-intimată, ci de realizarea unei creanțe contractuale prin executarea garanției biletului la ordin de posesorul acestuia. Nu sunt îndeplinite condițiile plății nedatorate, prin aceea că potrivit art. 993 C. civ.

reclamanta nu a făcut o plată, iar prin raportare la art. 992 C. civ. beneficiarul contravalorii chiriei nu a primit plata, ci a obținut-o prin executare. Împotriva deciziei comerciale nr. 615 din 9 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC P.D. SRL București care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și în consecință obligarea intimatei SC T.I. SRL la returnarea sumei de 191.156,03 lei încasată în mod nejustificat și abuziv prin intermediul unui bilet la ordin lăsat în garanție în anul 2005 precum și la plata sumei de 16.373,37 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la data lipsirii efective de suma precizată mai sus și până la data introducerii acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că înțelegerea care a stat la baza încheierii contractului de închiriere dintre recurentă și D.B. a vizat întregul spațiu în suprafața lui reală, utilă, renunțându-se la cele două contracte încheiate inițial, iar SC T.I. SRL nu a mai emis factura pentru plata chiriei așa cum se stipula în contractele din 2005. Pârâta nu a reușit să facă dovada datei încheierii înscrisului sub semnătură privată, în aceste condiții respectivul contract nefiind opozabil părților. Astfel încât contractul de împrumut de folosință pe care și-a întemeiat pretențiile SC T.I. SRL nu produce efecte față de terți. Intimata-pârâtă SC P.D. SRL București a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea ca nefondat a recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse recurenta-reclamantă SC P.D. SRL constată că sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente. Din verificarea întregii documentații existente la dosarul cauzei, apare fără putere de tăgadă, că la data de 17 februarie 2005, între pârâta SC T.I. SRL în calitatea de proprietar și reclamanta SC P.D.

SRL în calitatea de chiriaș au fost semnate două contracte de închiriere, după cum urmează: - contractul de închiriere nr. 6 din 10 februarie 2005 având ca obiect spațiul situat în București, sector 3 în suprafață de 437 mp folosit ca punct de lucru pentru comercializarea produselor de mobilier, pentru o durată de 5 ani și condiții de plată stipulate la art.4 din convenție; - contractul de închiriere nr. 7 din 17 februarie 2005 având ca obiect spațiul situat în București, sector 3 în suprafață de 84 mp folosit ca punct de lucru pentru comercializarea de materiale textile și decorațiuni interioare, pentru o perioadă de 5 ani și condiții de plată precizate la art. 4 din contract. Pentru ambele contracte s-a menționat că în termen de 3 zile de la data semnării lor, chiriașul va preda proprietarului o filă CEC semnată în alb, drept garanție pentru chiria datorată.

În acest context, la data de 23 februarie 2005 reclamanta SC P.D. SRL a emis biletul la ordin (în alb) cu mențiunea „la termen” cu scadență la 20 iunie 2008, contravaloare garanție chirie. Ulterior, între pârâta SC T.I. SRL în calitatea de vânzător și B.D. în calitatea de cumpărător a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 778 din 31 mai 2006 la Biroul Notarilor Publici Asociați F.M. și F.B. având ca obiect spațiul comercial în suprafață de 518 mp situat în București, sector 3. Corespondența părților evidențiază că pârâta SC T.I. SRL a adus la cunoștința reclamantei decizia adunării generale a asociaților prin care spațiul comercial situat în București, sector 3 va fi transferat asociatului B.A.

prin contract de vânzare-cumpărare, iar privitor la contractul de închiriere nr. 6 din 10 februarie 2005 s-a specificat că va fi transferat odată cu spațiul vândut, drepturile și obligațiile decurgând din el rămânând neschimbate. Așa cum o recunoaște și reclamanta chiar în conținutul cererii de chemare în judecată, a fost de acord cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare descris anterior. A mai fost încheiat și un contract de împrumut de folosință la data de 1 iunie 2006 între SC T.I. SRL în calitatea de comodatar și D.B. în calitatea de comodant având ca obiect spațiul comercial în suprafață de 84 mp situat în București sector 3, contestat permanent de reclamantă. În final, a mai fost încheiat contractul de închiriere nr. 6 din 1 iulie 2006 între B.D.

în calitatea de proprietar și reclamanta SC P.D. SRL în calitatea de chiriaș, pentru suprafața de 437 mp Întreaga derulare a contractelor de închiriere, prin prisma clauzelor contractuale, demonstrează, așa cum bine a apreciat instanța de apel, că reclamanta SC P.D. SRL a avut reprezentarea posibilității realizării creanței prin executarea biletului la ordin emis la 23 februarie 2005 și scadent la 20 iunie 2008. Deoarece faptul material al plății nu își are fundamentul în inițiativa și voința fermă a reclamantei cu finalitatea de a stinge o datorie și nici nu s-a efectuat din eroare și cu o credință greșită că ar fi circumscrisă calității de debitor, este de necontestat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile legale ale plății nedatorate.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P.D. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 615 din 9 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. . În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 6.200 lei către intimata-pârâtă SC T.I. SRL București cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.D. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 615 din 9 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 6.200 lei către intimata-pârâtă SC T.I. SRL București, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 octombrie 2011.