ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2891/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2891/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC I.S.O.R. SA, societate comercială cu sediul
social în Paris, Franța, a solicitat prin acțiunea introductivă înregistrată la
data de 8 decembrie 2006 pe rolul Tribunalului Suceava, formulată în
contradictoriu cu pârâta SC U.R.B.R. Suceava să se constate rezilierea
contractului de vânzare cumpărare intervenit între cele două societăți pentru
neexecutarea prestațiilor de către pârâta și să fie obligată pârâta la plata
sumei de 97.157 Euro cu titlu de daune interese.
În motivare, reclamanta a susținut că între cele două
societăți au fost stabilite raporturi comerciale specifice contractului de
vânzare-cumpărare, prin comenzile avansate urmate de acceptare și confirmarea
lor de către pârâta privind fabricarea și livrarea mai multor tipuri de
rulmenți, comenzi executate parțial .
Arată reclamanta că pentru două tipuri de rulmenți 222 13
CW33 și 222 16 CW 33 termenele de livrare nu au fost respectate, situație în
care societatea a fost obligată să comande aceste tipuri de rulmenți la SC R. Bârlad la un preț superior, diferența plătită în plus reprezentând daunele interese pe
care le solicită.
În cauză pârâta SC U.R.B.R. SA a formulat la data de 19
ianuarie 2007 întâmpinare și cerere reconvențională – susținând că între părți
nu a existat un contract de vânzare-cumpărare pentru cele două tipuri de
rulmenți , ci numai discuție în legătură cu încheierea unui astfel de contract
deoarece societatea nu producea aceste repere.
Sub aspect reconvențional pârâta a solicitat obligarea reclamantei
la plata sumei de 34.646,70 Euro contra valoare rulmenți livrați și neachitați conform
facturii nr. 66 din 5 iunie 2006 plus dobânzile legale precum și dobânda
bancară suportată de societate urmare unui credit contractat datorită neplății
prețului de reclamantă.
Prin sentința nr. 2996 din 22 octombrie 2007 Tribunalul
Suceava, secția comercială, a admis în tot acțiunea principală și în parte cererea
reconvențională și în consecință a constatat reziliat contractul de
vânzare-cumpărare încheiat de părți și a obligat pârâta la plata către
reclamantă a sumei de 93.130,48 Euro cu titlu de daune interese; reclamanta a
fost obligată la rândul său la plata către pârâte a sumei de 34.646,70 Euro
reprezentând preț marfă și 2.785 Euro cu titlu de dobânzi legale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut din
probatoriul administrat că între părți s-a încheiat la 18 octombrie 2005 un
contract de vânzare-cumpărare având ca obiect livrarea de rulmenți de diferite
tipuri, contract care deși nu s-a materializat printr-un înscris, a fost
încheiat prin ajungerea acceptării la ofertant.
Reține instanța că deși pârâta nu producea două din tipurile
de rulmenți convenite, această împrejurare este lipsită de relevanță în
condițiile în care și-a asumat obligația de a le livra, iar neonorarea
obligației, reprezintă o neexecutare culpabilă din partea pârâtei, ceea ce a
determinat-o pe reclamantă să comande cele două tipuri de rulmenți la SC R. BÂRLAD , achitând o diferență de preț de 93.130 lei conform concluziilor raportului de expertiză
contabilă.
Referitor la cererea reconvențională instanța constată că
pârâta a livrat în baza facturii nr. 66 din 5 iunie 2000 rulmenți în valoare de
34.646,7 Euro neachitați de reclamanta.
Sentința a fost apelată de pârâtă pentru motive de netemeinicie
și nelegalitate vizând soluția adoptată pe cererea principală cât și respingerea
capătului din cererea reconvențională referitor la acordarea dobânzilor bancare
urmare creditului contractat pentru neplată de reclamantă a contravalorii
mărfii livrate.
Instanța de apel a încuviințat completarea probatoriului
administrat în fața primei instanțe și administrarea de probe noi, respectiv o
expertiză tehnică care să stabilească caracteristicile dimensionale și de
calitate la cele două tipuri de rulmenți ce fac obiectul principal al disputei
și să examineze mostrele de rulmenți propuse de pârâtă comparativ cu cei
achiziționați de la R. Bârlad.
Totodată s-a încuviințat și o nouă expertiză contabilă cu
privire la valoarea rulmenților livrați de Bârlad comparativ cu cei comandați
societății pârâte.
Prin decizia nr. 38 din 16 martie 2009 Curtea de apel
Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis
recursul declarat de societatea pârâtă, a schimbat sentința fondului în sensul
că a respins acțiunea principală ca neîntemeiată și a admis în parte cererea
reconvențională formulată de pârâtă pentru suma de 34.646,70 Euro reprezentând
preț marfă și 5.170,15 Euro dobândă legală, calculată până la 31 decembrie 2008
și în continuare până la plata efectivă a debitului.
Instanța de control judiciar verificând stabilirea situației
de fapt și aplicarea dispozițiilor legale incidente, a apreciat că reclamanta
nu a făcut dovada încheierii contractului în formă simplificată pentru cele
două tipuri de rulmenți deoarece adresele de confirmare pe care aceasta se
sprijină nu sunt semnate de reprezentantul legal al societății pârâte, iar la solicitarea
reclamantei de a semna contractul transmis în formă electronică pârâta a
refuzat .
Reține instanța că în absența unui contract de
vânzare-cumpărare nu se poate discuta de existența unei obligații nerespectate.
Referindu-se la concluziile expertizei tehnice instanța
constată , în sprijinul argumentelor susmenționate că marfa achiziționată de la
terțul producător SC R. SA BÂRLAD este diferită față de mostrele prezentate de
pârâtă pentru cele două tipuri de rulmenți, ceea ce impune concluzia că marfa
achiziționată de reclamantă nu este una de înlocuire pentru a asimila diferența
de preț plătită în plus ca daune interese.
Împotriva acestei decizii reclamanta I.S.O.R. SA a
declarat recurs la data de 21 aprilie 2009, în termen legal, solicitând
modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului formulat de pârâta
și păstrării în totalitate a sentinței fondului.
Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând încălcarea și aplicarea
greșită a legii sub următoarele aspecte:
- instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 969-970
C. civ. și ale art. 35 C. com. deoarece potrivit art. 35 în materie comercială
se aplică principiul consensualismului întrucât obligațiile se nasc prin voința
părților fără a se impune cerința unui act scris, iar între părți contractul
s-a încheiat și a fost executat în mare parte pentru alte tipuri de rulmenți
din aceiași comandă confirmată de aceiași persoană, în timp ce celelalte tipuri
de rulmenți în legătură cu care reclamanta a declanșat acțiunea nu au fost
executate;
- instanța de apel a încălcat și prevederile art. 1020-1021
C. civ. referitoare la clauza rezolutorie ce impunea rezilierea contractului
pentru neexecutarea de către pârâtă a obligației de producere și livrare a
celor două categorii de rulmenți cu atât mai mult cu cât probele efectuate în
faza apelului confirma legalitatea și temeinicia soluției fondului; în acest
sens expertiza tehnică prin răspunsurile la obiectivele încuviințate stabilește
că eșantioanele produse de pârâtă nu respectă cerințele cumpărătorului și că
pârâta trebuia să investească mai multe resurse tehnice și financiare pentru a
atinge nivelul calitativ solicitat de cumpărător;
- probele administrate în fond și apel confirmă fără
nici un dubiu că rulmenții achiziționați de la Bârlad reprezintă rulmenți de înlocuire a celor nelivrați de pârâta, diferența de preț
achitată în plus de reclamanta convertindu-se în daunele interese acordate de
prima instanță.
Prin întâmpinarea depusă la data de 21 septembrie 2009
intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând în
esență că motivele dezvoltate de recurenta nu se încadrează în motive de
nelegalitate care să poată conduce la modificarea hotărârii.
Înalta Curte verificând în cadrul controlului de
legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că
recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prima critică formulată de recurentă vizează dezlegarea
dată de instanța de apel în sensul inexistenței unui contract comercial
perfectat între părți în forma simplificată cu privire la cele două tipuri de
rulmenți.
Codul comercial reglementează prin art. 35-39 o serie de
reguli speciale cu privire la încheierea contractelor între persoane depărtate,
pornind de la specificul raporturilor comerciale care reclamă o mai mare
rapiditate a operațiunilor comerciale.
Oferta de a contracta și acceptarea ofertei semnifică
existența a două manifestări de voința precise, complete, ferme și neechivoce
în sensul propunerii de a se încheia un anumit contract și respectiv acceptarea
destinatarului ofertei neîndoielnică de a se angaja juridic în condițiile
propuse în ofertă.
Altfel spus, manifestarea de voință a destinatarului
ofertei pentru a constitui o acceptare trebuie să fie totală, fără rezerve sau
condiții.
Or, în cauză concluzia instanței de apel se
fundamentează pe probele administrate care relevă că pentru cele două categorii
de rulmenți cu bile, care nu erau în procesul de fabricație curentă al
societății pârâte, discuțiile s-au purtat în legătură cu încercarea de a
produce aceste repere după mostrele transmise de beneficiar.
În alte cuvinte, acceptarea ofertei a fost
condiționată posibilitatea producerii celor două repere care să coincidă
cerințelor tehnice ale beneficiarului, care a fost informat despre stadiul
tehnic al demersurilor făcute de pârâtă.
Relevantă în acest sens este și concluzia expertului
tehnic potrivit căruia „părțile aflate în litigiu, prin documentele emise cu
referire la rulmenții 22213cw33 și 22216cw33 au acordat atenție
caracteristicilor dimensionale și de calitate din faza trimiterii rulmenților
mostre de către I.S.O.R. și după executarea mostrelor de către partea pârâtă”.
Așa fiind, cu privire la această categorie de produse
nu se poate susține cu temei că a existat o acceptare necondiționată a ofertei
care să semnifice încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În sfârșit după art. 39 C. com. acceptarea
condiționată sau limitată se consideră un refuz al primei propuneri, ipoteză
care în opinia curții caracterizează cel mai corect raporturile dintre părți
așa cum s-au derulat.
- Argumentul recurentei în sensul că pentru reperele ce au
format obiectul cererii reconvenționale același contract s-a considerat
perfectat, este fondat pe o ipoteză falsă, deoarece pentru acele repere acceptarea
a fost urmată de executarea contractului și transmiterea produselor
reclamantei, reperele respective intrând în categoria produselor curente fabricate
de pârâtă.
Distinct de acestea , între aceiași comercianți se pot
derula o multitudine de raporturi în formă simplificată, manifestările de
voință concordante trebuie să existe însă pentru fiecare categorie de raporturi
în mod distinct.
Cum în cauză dezlegarea dată de instanța de apel pe
inexistența unui contract perfect de vânzare-cumpărare între părți pentru cele
două repere nu este susceptibilă de critica de nelegalitate formulată,
chestiunea rezilierii contractului și a daunelor interese ce formează obiectul celei
de a doua critici a recurentei, nu se mai impune a fi examinată deoarece
condiția rezolutorie, după art. 1020 C. civ. presupune existența unui contract
sinalagmatic valid în care una din părți nu își îndeplinește obligațiile
asumate.
Pentru rațiunile mai sus înfățișate Înalta Curte în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.S.O.R.
SA FRANȚA împotriva deciziei nr. 38 din 16 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2009.