ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2891/2009

Reclamanta SC I.S.O.R. SA, societate comercială cu sediul social în Paris, Franța, a solicitat prin acțiunea introductivă înregistrată la data de 8 decembrie 2006 pe rolul Tribunalului Suceava, formulată în contradictoriu cu pârâta SC U.R.B.R. Suceava să se constate rezilierea contractului de vânzare cumpărare intervenit între cele două societăți pentru neexecutarea prestațiilor de către pârâta și să fie obligată pârâta la plata sumei de 97.157 Euro cu titlu de daune interese. În motivare, reclamanta a susținut că între cele două societăți au fost stabilite raporturi comerciale specifice contractului de vânzare-cumpărare, prin comenzile avansate urmate de acceptare și confirmarea lor de către pârâta privind fabricarea și livrarea mai multor tipuri de rulmenți, comenzi executate parțial . Arată reclamanta că pentru două tipuri de rulmenți 222 13 CW33 și 222 16 CW 33 termenele de livrare nu au fost respectate, situație în care societatea a fost obligată să comande aceste tipuri de rulmenți la SC R. Bârlad la un preț superior, diferența plătită în plus reprezentând daunele interese pe care le solicită.

În cauză pârâta SC U.R.B.R. SA a formulat la data de 19 ianuarie 2007 întâmpinare și cerere reconvențională – susținând că între părți nu a existat un contract de vânzare-cumpărare pentru cele două tipuri de rulmenți , ci numai discuție în legătură cu încheierea unui astfel de contract deoarece societatea nu producea aceste repere. Sub aspect reconvențional pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 34.646,70 Euro contra valoare rulmenți livrați și neachitați conform facturii nr. 66 din 5 iunie 2006 plus dobânzile legale precum și dobânda bancară suportată de societate urmare unui credit contractat datorită neplății prețului de reclamantă.

Prin sentința nr. 2996 din 22 octombrie 2007 Tribunalul Suceava, secția comercială, a admis în tot acțiunea principală și în parte cererea reconvențională și în consecință a constatat reziliat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 93.130,48 Euro cu titlu de daune interese; reclamanta a fost obligată la rândul său la plata către pârâte a sumei de 34.646,70 Euro reprezentând preț marfă și 2.785 Euro cu titlu de dobânzi legale. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut din probatoriul administrat că între părți s-a încheiat la 18 octombrie 2005 un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect livrarea de rulmenți de diferite tipuri, contract care deși nu s-a materializat printr-un înscris, a fost încheiat prin ajungerea acceptării la ofertant. Reține instanța că deși pârâta nu producea două din tipurile de rulmenți convenite, această împrejurare este lipsită de relevanță în condițiile în care și-a asumat obligația de a le livra, iar neonorarea obligației, reprezintă o neexecutare culpabilă din partea pârâtei, ceea ce a determinat-o pe reclamantă să comande cele două tipuri de rulmenți la SC R. BÂRLAD , achitând o diferență de preț de 93.130 lei conform concluziilor raportului de expertiză contabilă. Referitor la cererea reconvențională instanța constată că pârâta a livrat în baza facturii nr. 66 din 5 iunie 2000 rulmenți în valoare de 34.646,7 Euro neachitați de reclamanta.

Sentința a fost apelată de pârâtă pentru motive de netemeinicie și nelegalitate vizând soluția adoptată pe cererea principală cât și respingerea capătului din cererea reconvențională referitor la acordarea dobânzilor bancare urmare creditului contractat pentru neplată de reclamantă a contravalorii mărfii livrate. Instanța de apel a încuviințat completarea probatoriului administrat în fața primei instanțe și administrarea de probe noi, respectiv o expertiză tehnică care să stabilească caracteristicile dimensionale și de calitate la cele două tipuri de rulmenți ce fac obiectul principal al disputei și să examineze mostrele de rulmenți propuse de pârâtă comparativ cu cei achiziționați de la R. Bârlad. Totodată s-a încuviințat și o nouă expertiză contabilă cu privire la valoarea rulmenților livrați de Bârlad comparativ cu cei comandați societății pârâte.

Prin decizia nr. 38 din 16 martie 2009 Curtea de apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de societatea pârâtă, a schimbat sentința fondului în sensul că a respins acțiunea principală ca neîntemeiată și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă pentru suma de 34.646,70 Euro reprezentând preț marfă și 5.170,15 Euro dobândă legală, calculată până la 31 decembrie 2008 și în continuare până la plata efectivă a debitului. Instanța de control judiciar verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea dispozițiilor legale incidente, a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada încheierii contractului în formă simplificată pentru cele două tipuri de rulmenți deoarece adresele de confirmare pe care aceasta se sprijină nu sunt semnate de reprezentantul legal al societății pârâte, iar la solicitarea reclamantei de a semna contractul transmis în formă electronică pârâta a refuzat . Reține instanța că în absența unui contract de vânzare-cumpărare nu se poate discuta de existența unei obligații nerespectate. Referindu-se la concluziile expertizei tehnice instanța constată , în sprijinul argumentelor susmenționate că marfa achiziționată de la terțul producător SC R. SA BÂRLAD este diferită față de mostrele prezentate de pârâtă pentru cele două tipuri de rulmenți, ceea ce impune concluzia că marfa achiziționată de reclamantă nu este una de înlocuire pentru a asimila diferența de preț plătită în plus ca daune interese.

Împotriva acestei decizii reclamanta I.S.O.R. SA a declarat recurs la data de 21 aprilie 2009, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului formulat de pârâta și păstrării în totalitate a sentinței fondului. Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând încălcarea și aplicarea greșită a legii sub următoarele aspecte: - instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 969-970 C. civ. și ale art. 35 C. com. deoarece potrivit art. 35 în materie comercială se aplică principiul consensualismului întrucât obligațiile se nasc prin voința părților fără a se impune cerința unui act scris, iar între părți contractul s-a încheiat și a fost executat în mare parte pentru alte tipuri de rulmenți din aceiași comandă confirmată de aceiași persoană, în timp ce celelalte tipuri de rulmenți în legătură cu care reclamanta a declanșat acțiunea nu au fost executate; - instanța de apel a încălcat și prevederile art. 1020-1021 C. civ. referitoare la clauza rezolutorie ce impunea rezilierea contractului pentru neexecutarea de către pârâtă a obligației de producere și livrare a celor două categorii de rulmenți cu atât mai mult cu cât probele efectuate în faza apelului confirma legalitatea și temeinicia soluției fondului; în acest sens expertiza tehnică prin răspunsurile la obiectivele încuviințate stabilește că eșantioanele produse de pârâtă nu respectă cerințele cumpărătorului și că pârâta trebuia să investească mai multe resurse tehnice și financiare pentru a atinge nivelul calitativ solicitat de cumpărător; - probele administrate în fond și apel confirmă fără nici un dubiu că rulmenții achiziționați de la Bârlad reprezintă rulmenți de înlocuire a celor nelivrați de pârâta, diferența de preț achitată în plus de reclamanta convertindu-se în daunele interese acordate de prima instanță. Prin întâmpinarea depusă la data de 21 septembrie 2009 intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând în esență că motivele dezvoltate de recurenta nu se încadrează în motive de nelegalitate care să poată conduce la modificarea hotărârii.

Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Prima critică formulată de recurentă vizează dezlegarea dată de instanța de apel în sensul inexistenței unui contract comercial perfectat între părți în forma simplificată cu privire la cele două tipuri de rulmenți. Codul comercial reglementează prin art. 35-39 o serie de reguli speciale cu privire la încheierea contractelor între persoane depărtate, pornind de la specificul raporturilor comerciale care reclamă o mai mare rapiditate a operațiunilor comerciale. Oferta de a contracta și acceptarea ofertei semnifică existența a două manifestări de voința precise, complete, ferme și neechivoce în sensul propunerii de a se încheia un anumit contract și respectiv acceptarea destinatarului ofertei neîndoielnică de a se angaja juridic în condițiile propuse în ofertă. Altfel spus, manifestarea de voință a destinatarului ofertei pentru a constitui o acceptare trebuie să fie totală, fără rezerve sau condiții. Or, în cauză concluzia instanței de apel se fundamentează pe probele administrate care relevă că pentru cele două categorii de rulmenți cu bile, care nu erau în procesul de fabricație curentă al societății pârâte, discuțiile s-au purtat în legătură cu încercarea de a produce aceste repere după mostrele transmise de beneficiar. În alte cuvinte, acceptarea ofertei a fost condiționată posibilitatea producerii celor două repere care să coincidă cerințelor tehnice ale beneficiarului, care a fost informat despre stadiul tehnic al demersurilor făcute de pârâtă. Relevantă în acest sens este și concluzia expertului tehnic potrivit căruia „părțile aflate în litigiu, prin documentele emise cu referire la rulmenții 22213cw33 și 22216cw33 au acordat atenție caracteristicilor dimensionale și de calitate din faza trimiterii rulmenților mostre de către I.S.O.R. și după executarea mostrelor de către partea pârâtă”. Așa fiind, cu privire la această categorie de produse nu se poate susține cu temei că a existat o acceptare necondiționată a ofertei care să semnifice încheierea contractului de vânzare-cumpărare. În sfârșit după art. 39 C. com. acceptarea condiționată sau limitată se consideră un refuz al primei propuneri, ipoteză care în opinia curții caracterizează cel mai corect raporturile dintre părți așa cum s-au derulat. - Argumentul recurentei în sensul că pentru reperele ce au format obiectul cererii reconvenționale același contract s-a considerat perfectat, este fondat pe o ipoteză falsă, deoarece pentru acele repere acceptarea a fost urmată de executarea contractului și transmiterea produselor reclamantei, reperele respective intrând în categoria produselor curente fabricate de pârâtă. Distinct de acestea , între aceiași comercianți se pot derula o multitudine de raporturi în formă simplificată, manifestările de voință concordante trebuie să existe însă pentru fiecare categorie de raporturi în mod distinct. Cum în cauză dezlegarea dată de instanța de apel pe inexistența unui contract perfect de vânzare-cumpărare între părți pentru cele două repere nu este susceptibilă de critica de nelegalitate formulată, chestiunea rezilierii contractului și a daunelor interese ce formează obiectul celei de a doua critici a recurentei, nu se mai impune a fi examinată deoarece condiția rezolutorie, după art. 1020 C. civ. presupune existența unui contract sinalagmatic valid în care una din părți nu își îndeplinește obligațiile asumate. Pentru rațiunile mai sus înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.