- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 8 iunie 2007
Decizia nr. 2255/2007 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantă SC S.I.T. SRL Câmpulung Moldovenesc, a solicitat, prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată la 3 octombrie 2005 pe rolul Tribunalului Suceava, obligarea pârâtei SC F. SRL PAȘCANI la plata sumei de 108.799 Ron reprezentând prețul utilajului livrat cu factura nr. 6238517 din 27 mai 2004 precum și la plata dobânzii legale datorate aferentă debitului principal de la data scadenței și până la achitarea efectivă. Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 763 din data de 14 decembrie 2005, a respins excepțiile invocate de pârâtă în apărare referitoare la necompetența teritorială a Tribunalului Suceava de soluționare a cererii și lipsa calității de reprezentant a împuternicitului reclamantei SC A.C.
SRL, iar pe fond a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 108.799 Ron cu titlu de preț și 3.769 Ron cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 539 din data de 20 aprilie 2006, același tribunal a dispus completarea sentinței nr. 763 /2005 în sensul că a obligat-o pe pârâtă și la plata sumei de 20.798,78 Ron reprezentând dobândă legală. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că excepțiile invocate sunt neîntemeiate deoarece competența teritorială în cauză este alternativă potrivit dispozițiilor art. 10 C. proc. civ., iar reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei a fost înlăturată cu motivarea că la dosar există împuternicirile date de societatea reclamantă reprezentantului convențional SC A.C.
SRL. Pe fondul cauzei tribunalul constată că între părți s-au stabilit raporturi comerciale de vânzare cumpărare, în formă simplificată, prin emiterea facturii nr. 623851/2004 acceptată de pârâta și ridicarea mărfii, astfel că pârâta datorează prețul convenit și dobânda legală calculată conform O.G. nr. 9/2000 modificată prin Legea nr. 356/2002. Împotriva acestor sentințe au declarat apel ambele părți, apelul reclamantei vizând sentința nr. 539/2006 de completare a hotărârii, iar apelul pârâtei vizând ambele sentințe pronunțate de tribunal în cauză.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 94 din 25 octombrie 2006, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 539 din 20 aprilie 2006 pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat-o pe pârâta la plata dobânzii legale calculată până la achitarea efectivă a debitului, precum și la cheltuieli de judecată în sumă totală de 30.798,72 Ron majorând astfel cuantumul acordat de prima instanță. Apelul declarat de pârâtă a fost anulat, ca netimbrat, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal pârâta, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre soluționarea instanței competente Tribunalului Iași.
Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susținut următoarele: - competența de soluționare a cauzei aparținea instanței în a cărei rază teritorială își are sediul principal conform art. 7 alin. (1) C. proc. civ.; iar în situația în care se aplică prevederile art. 10 C. proc. civ., competența aparține tot Tribunalului Iași deoarece nașterea obligației și locul plății sunt plasate pe raza Municipiului Pașcani; - excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei s-a soluționat cu încălcarea dispozițiilor art. 67 C. proc. civ. și ale Legii nr. 514/2003 referitoare la statului profesiei de consilier juridic.
- instanța de apel a respins cererea de amânare a plății taxei de timbru în mod nelegal printr-o încheiere de ședință și nu o încheiere de cameră de consiliu, iar asupra cererii de eșalonare a taxeu de timbru nu s-a pronunțat. Asupra recursului. Examinând decizia atacată, în contextul criticilor formulate Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin decizia atacată apelul declarat de pârâtă – recurentă în actuala fază procesuală, a fost anulat ca netimbrat.
Motivele de recurs astfel cum au fost dezvoltate de către pârâtă, vizează în principal soluția adoptată de tribunal pe excepția de necompetență teritorială și lipsei calității de reprezentant al reclamantei, excepții invocate în apărare de această parte.
Sub aspectul timbrajului singura critică privește soluția de respingere a cererii de amânare/eșalonare a taxei judiciare de timbru cerere formulată în apel de parte și respinsă de instanță.
Excepția netimbrării apelului, cu consecința anulării cererii ca netimbrată, primează celorlalte excepții invocate de recurentă prin cererea de recurs, ordinea în examinarea lor, fiind impusă de succesiunea firească și logică a raționamentelor instanței în soluționarea recursului, chestiunea timbrajului fiind legată de legala investire a instanței cu calea de atac respectivă și prin urmare are prioritate. În alți termeni, verificarea hotărârii instanței de apel sub aspectul timbrajului se va face cu prioritate, examinarea celorlalte excepții invocate fiind subsecventă soluției adoptate pe timbraj.
Sub acest aspect soluția instanței de apel este legală, pârâta a fost încunoștiințată prin citația emisă pentru termenul din 27 septembrie 2006 despre obligația de a achita până la termenul statuat taxa judiciară de timbru de 1.726,24 lei și timbru judiciar de 5 lei, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o. Cererea de amânare/eșalonare a plății taxei de timbru formulată de pârâtă, la termenul când trebuia să achite taxa de timbru datorată, a fost respinsă de instanța de apel, hotărârea instanței nefiind susceptibilă de vreo cale de atac și prin urmare, critica recurentei pe acest aspect nu vizează o chestiune de nelegalitate, ci de netemeinicie, care nu poate forma obiectul contractului în actuala reglementare a recursului. Așa fiind, constatând că hotărârea instanței de apel, de anulare a apelului părții ca netimbrat este legală, Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, recurenta neputând să pună în discuție omisso medio critici vizând hotărârea primei instanțe pe aspecte ce nu au fost cenzurate în apel urmare anulării acestuia ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta SC F. SRL PAȘCANI împotriva deciziei nr. 94 din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2007.