ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3628/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3628/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 16 noiembrie 2011

Asupra

recursului de față,

Din

actele și lucrările dosarului, constată următoarele :

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, sub nr. 324/113/2005

reclamanta SC E.P. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC R.P. SRL, solicitând

instanței să dispună rezilierea contractului nr. 3 din 23 ianuarie 2007,

încheiat de cele două părți și obligarea pârâtei la plata de daune interese în

cuantum de 157.224,12 Euro și 65.166,69 lei reprezentând contravaloarea unor

materiale transmise către pârâtă și care nu s-au regăsit în situația produselor

executate și expediate.

Prin

sentința nr. 235 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Brăila, a fost

admisă excepția de necompetență materială și cauza a fost declinată în favoarea

Tribunalului Arad.

Împotriva

sentinței nr. 235/2008 pronunțată de Tribunalul Brăila a formulat recurs

reclamanta SC E.P. SRL, recurs ce a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 483

din 9 iulie2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Pe

rolul Tribunalului Arad, a fost înregistrat sub nr. 860/108/2008, cererea

formulată de reclamanta SC R.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.P. SRL

prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata debitului în cuantum de

195.963,66 lei reprezentând preț datorat și neachitat conform contractului de

prestări servicii nr. 3/2007 încheiat de părțile litigante și a facturilor

emise.

Tribunalul

Arad, a dispus conexarea dosarului nr. 324/113/2008 declinat de la Tribunalul

Brăila la dosarul nr. 860/108/2008 și a calificat acțiunea formulată de SC E.P.

SRL fiind cerere reconvențională.

Prin

sentința comercială nr. 1858 din 19 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad a

fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC R.P. SRL Sebiș împotriva pârâtei

SC E.P. SRL Maxineni, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de

195.913,66 lei reprezentând preț datorat și neachitat conform contractului

încheiat și 9.079,39 lei dobândă.

A

fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de reclamanta

reconvențională SC E.P. SRL, împotriva pârâtei reconvenționale SC R.P. SRL

fiind dispusă rezilierea contractului de prestări servicii nr. 3 din data de 23

ianuarie 2007 încheiat între SC E.P. SRL în calitate de beneficiar și SC R.P.

în calitate de prestator.

Pârâta

reconvențională, a fost obligată să plătească reclamantei reconvențională suma

de 65.166,90 lei reprezentând materiale și materii prime, fiind respinse restul

pretențiilor formulate.

În

motivarea sentinței, instanța a reținut în esență că părțile litigante au

încheiat contractul de prestări servicii nr. 31 din 23 ianuarie 2007,

reclamanta în calitate de prestator s-a obligat să efectueze în favoarea

pârâtei în calitate de beneficiar operațiuni de injectare talpă, finisat și

ambalat pentru 14.348 perechi de încălțăminte.

Ulterior

au fost încheiate acte adiționale la contract prin care au fost schimbate

obligațiile prestatorului privind efectuarea producției pentru alte articole

prevăzând dispoziții pentru calitatea și prețul manoperei la noile produse.

Reclamanta

a efectuat parțial prestația la care s-a obligat, în sensul că a executat doar

o parte din încălțămintea obiect al contractului de prestări servicii deși i

s-au pus la dispoziție de către pârâtă materiale ce au rămas neutilizate sau au

fost utilizate prin fabricarea de încălțăminte cu defecte. Potrivit expertizei

efectuate în cauză materiile prime și producția neterminată are o valoare de

65.166,90 lei.

Reclamanta

a efectuat încălțămintea prevăzută în contract, conform facturilor emise și a

CMR-urilor în valoare de 195.963,66 lei pe care le-a expediat direct

beneficiarului final din Austria și Italia.

Având

în vedere că reclamanta și-a executat obligațiile contractuale ținând cont și

de dispozițiile cap. V din contract, instanța a obligat pârâta la plata sumei

de 195.963,66 lei reprezentând contravaloare marfă conform facturilor emise.

Plata,

nu a fost efectuată în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii

facturii, context în care pârâta datorează și dobânda legală calculată până la

data formulării cererii de chemare în judecată respectiv suma de 9.079,36 lei.

Pârâta

reconvențională SC R.P. SRL nu a executat în totalitate obligațiile asumate, în

sensul că nu a confecționat toată cantitatea de încălțăminte la care s-a

obligat, iar o parte din marfa livrată s-a dovedit a avea defecte majore

încălcându-se astfel obligațiile stabilite la capitolul III pct. 1 din

contract.

Cum

obligarea la executare integrală a cantității de marfă nu mai poate fi

îndeplinită, instanța a dispus rezilierea contractelor de prestări servicii

nr.3/2007, ținând cont de dispozițiile art. 974 și art. 975 C. civ.

Potrivit

expertizei și a întreg probatoriului administrat, contravaloarea materiilor

prime puse la dispoziția SC R.P. SRL și nefolosite de aceasta este de 65.166,90

lei motiv pentru care a fost obligat să plătească reclamantei reconvenționale

suma de 65.166,90 lei.

Potrivit

probatoriului administrat, instanța a reținut că au fost dovedite parțial

pretențiile vizând cheltuieli de înlăturare a defectelor, transport și cele de

reducere a prețului dar aceste pretenții au fost apreciate ca neîntemeiate

având în vedere că prin contract SC R.P. SRL nu s-a obligat în nici un fel cu

privire la eventualele defecțiuni ale mărfii, cu atât mai mult cu cât SC E.P.

SRL a verificat produsele prin proprii specialiști și a îngăduit ca marfa să

fie expediată beneficiarilor finali.

Ca

urmare, a fost respinsă cererea vizând daunele interese constând în prejudiciu

și profitul nerealizat, cerere formulată de SC E.P. SRL.

Împotriva

sentinței comerciale nr. 1858/2010, pronunțată de Tribunalul Arad a formulat

apel pârâta reconvențională SC E.P. SRL iar prin decizia comercial nr. 70 din 1

martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admis apelul, a fost

schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost exonerată apelanta de

la plata sumei de 9.079,39 lei cu titlu de dobândă legală și a fost admisă în

parte cererea reconvențională, intimata SC R.P. fiind obligată să plătească

suma de 100.219,94 Euro cu titlu de daune interese, fiind menținute restul

dispozițiilor sentinței.

În

motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că deși părțile litigante nu au

prevăzut în contract clauze vizând modul în care se vor rezolva eventualele

deficiențe de calitate a produselor, pârâta trebuie să suporte consecințele

neexecutării corespunzătoare a obligațiilor legal asumate, în sensul de a plăti

daune interese co-contractantului, știut fiind faptul că executarea este

necorespunzătoare și atunci când prestația a fost executată fără respectarea

condițiilor stabilite de standarde legale. În consecință intimata trebuie să

suporte, în afara contravalorii materiilor prime rămase neutilizate și a

producției neterminate la care a fost obligată de prima instanță și suma de

100.219,94 Euro.

Dat

fiind faptul că R.P. SRL nu a executat obligațiile contractuale, se impune a se

înlătura obligația stabilită de prima instanță vizând dobânda legală de

9.079,39 lei, ele nefiind datorate tocmai ca o consecință a executării

defectuoase a obligațiilor de către cealaltă parte. Aceasta, întrucât prin

invocarea excepției de neexecutare, operează o suspendare a executării

obligațiilor a părții care a înțeles să invoce excepția până la momentul în

care cealaltă își va îndeplini obligațiile ce-i revin.

Celelalte

motive de apel vizând profitul nerealizat în sumă de 54.608,32 Euro au fost

respinse ca nefondate având în vedere că SC E.P. SRL nu a probat în condițiile

art. 1169 C. civ. pretențiile și de altfel pârâta reconvențională face confuzie

între profitul nerealizat și penalitățile facturate de partenerii străini.

Împotriva

deciziei nr. 70/2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a formulat recurs

SC R.P. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul

respingerii apelului formulat de intimata SC E.P. SRL.

În

dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel a interpretat în mod greșit

actul dedus judecății fiind aplicate în mod greșit dispozițiile legale

incidente fără să se țină cont de dispozițiile art. 969 C. civ.

Instanța

de apel a denaturat natura actului respectiv a contractului deși clauzele

contractuale erau clar stabilite de părți.

Astfel,

societatea a îndeplinit toate obligațiile contractuale stabilite iar facturile

emise au fost acceptate la plată de către SC E.P. SRL efectuând doar plăți

parțiale, astfel că în mod greșit a fost înlăturată obligarea intimatei apelate

la plata dobânzii legale datorată. Nu poate fi admisă excepția de neexecutare

în condițiile în care toate operațiunile efectuate în baza contractului au fost

supravegheate de reprezentanții intimatei care au efectuat și recepția

cantitativă și calitatea la sediul recurentei, marfa fiind expediată.

Cuantumul

daunelor interese acordate de instanța de apel sunt la nivelul valorii

contractului ținând cont exclusiv de expertiza efectuată, expertiză în care nu

a fost avută în vedere încălțămintea ce nu a putut fi valorificată de SC E.P.

SRL ci încălțămintea cu defecte, refuzată din procesul de fabricație,

încălțăminte ce nu a fost livrată, iar SC E.P. SRL nu a returnat niciodată

marfa pentru reparare.

Contractul

a fost executat în totalitate iar pantofii aflați în posesia recurentei și

vizionați de expert reprezintă rebuturi rezultate din procesul de fabricație,

iar daunele solicitate nu au un fundament legal.

Aceste

daune nu sunt datorate, nu sunt înregistrate în contabilitate conform art. 155

alin. (5) lit. n) pct. 1 teza finală și art. 137 alin. (3) lit. b) C. fisc.

Pe

întreg parcursul procesului de producție, apelanta a asigurat asistență prin

specialiști proprii care au verificat și acceptat marfa, aceasta fiind

expediată beneficiarilor finali.

Intimata

SC E.P. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea

recursului ca nefondat, decizia recurată fiind legală și temeinică.

Analizând

decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept

invocate, se constată că acesta este fondat.

Criticile

recurentei SC R.P. SRL vizează exclusiv daunele interese de 100.219,94 Euro lei

și dobânda legală în cuantum de 9.059,39 lei situație în care obligația

stabilită în sarcina SC E.P. SRL vizând plata sumei de 195.963,66 lei

reprezentând preț datorat și obligația stabilită în sarcina SC R.P. SRL privind

plata sumei de 65.166,90 lei reprezentând contravaloarea materiilor prime nu

vor fi analizate în calea de atac.

De

asemenea nici rezoluțiunea contractului de prestări servicii nr. 3 din 23

ianuarie 2007, nu face obiectul prezentului recurs, instanța urmând a se

pronunța în limitele criticilor formulate, ținând cont de dispozițiile art. 316

raportat la art. 295 C. proc. civ.

Astfel,

la data de 23 ianuarie 2007 a fost încheiat în condițiile art. 969-970 C. civ.

contractul de prestări servicii nr. 3 prin care SC E.P. SRL în calitate de

beneficiar și SC R.P. în calitate de prestator au stabilit obligații reciproce.

Ulterior

au fost încheiate acte adiționale la contract.

Pentru

neplata produselor livrate conform facturilor emise, SC E.P. SRL corect a fost

obligată să plătească către SC R.P. SRL suma de 195.963,66 lei. Corect s-a

stabilit și obligația SC R.P. SRL să plătească SC E.P. SRL suma de 65.166,90

lei reprezentând contravaloarea materiilor prime livrate de beneficiar și

neutilizate de prestator.

Instanța

de apel nu a stabilit însă deplin împrejurările de fapt vizând cantitatea de

marfă returnată prestatorului de către beneficiar, reparațiile necesare,

cuantumul acestora reparații (la marfa înapoiată de beneficiar dacă a fost

înapoiată și nu la marfa din stocul furnizorului) precum și cantitatea de marfă

nelivrată de prestator conform contractului în raport de care se poate aprecia

cuantumul daunelor solicitate de SC E.P. SRL.

Nefiind

lămurită situația de fapt sub aceste aspecte esențiale, Înalta Curte nu poate

verifica legalitatea deciziei recurate motiv pentru care în temeiul art. 304

pct. 9 și art. 314 C. proc. civ. va admite recursul formulat de reclamanta SC R.P.

SRL Sebiș împotriva deciziei nr. 70 de la 1 martie 2011 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza pentru

rejudecare la aceiași instanță, respectiv Curtea de Apel Timișoara.

Cu

ocazia rejudecării, ținând cont de efectul devolutiv al apelului, instanța de

apel va administra proba cu expertiza (în completarea expertizei efectuate de

prima instanță) și orice alte probe necesare pentru stabilirea deplină a împrejurărilor

de fapt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC R.P. SRL Sebiș împotriva deciziei nr. 70 de la 1

martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2011.