ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3628/2011

Ședința publică de la 16 noiembrie 2011 Asupra recursului de față, Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, sub nr. 324/113/2005 reclamanta SC E.P. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC R.P. SRL, solicitând instanței să dispună rezilierea contractului nr. 3 din 23 ianuarie 2007, încheiat de cele două părți și obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 157.224,12 Euro și 65.166,69 lei reprezentând contravaloarea unor materiale transmise către pârâtă și care nu s-au regăsit în situația produselor executate și expediate. Prin sentința nr. 235 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Brăila, a fost admisă excepția de necompetență materială și cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Arad.

Împotriva sentinței nr. 235/2008 pronunțată de Tribunalul Brăila a formulat recurs reclamanta SC E.P. SRL, recurs ce a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 483 din 9 iulie2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați. Pe rolul Tribunalului Arad, a fost înregistrat sub nr. 860/108/2008, cererea formulată de reclamanta SC R.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.P. SRL prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata debitului în cuantum de 195.963,66 lei reprezentând preț datorat și neachitat conform contractului de prestări servicii nr. 3/2007 încheiat de părțile litigante și a facturilor emise. Tribunalul Arad, a dispus conexarea dosarului nr. 324/113/2008 declinat de la Tribunalul Brăila la dosarul nr. 860/108/2008 și a calificat acțiunea formulată de SC E.P.

SRL fiind cerere reconvențională. Prin sentința comercială nr. 1858 din 19 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC R.P. SRL Sebiș împotriva pârâtei SC E.P. SRL Maxineni, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 195.913,66 lei reprezentând preț datorat și neachitat conform contractului încheiat și 9.079,39 lei dobândă. A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC E.P. SRL, împotriva pârâtei reconvenționale SC R.P. SRL fiind dispusă rezilierea contractului de prestări servicii nr. 3 din data de 23 ianuarie 2007 încheiat între SC E.P. SRL în calitate de beneficiar și SC R.P. în calitate de prestator.

Pârâta reconvențională, a fost obligată să plătească reclamantei reconvențională suma de 65.166,90 lei reprezentând materiale și materii prime, fiind respinse restul pretențiilor formulate. În motivarea sentinței, instanța a reținut în esență că părțile litigante au încheiat contractul de prestări servicii nr. 31 din 23 ianuarie 2007, reclamanta în calitate de prestator s-a obligat să efectueze în favoarea pârâtei în calitate de beneficiar operațiuni de injectare talpă, finisat și ambalat pentru 14.348 perechi de încălțăminte. Ulterior au fost încheiate acte adiționale la contract prin care au fost schimbate obligațiile prestatorului privind efectuarea producției pentru alte articole prevăzând dispoziții pentru calitatea și prețul manoperei la noile produse.

Reclamanta a efectuat parțial prestația la care s-a obligat, în sensul că a executat doar o parte din încălțămintea obiect al contractului de prestări servicii deși i s-au pus la dispoziție de către pârâtă materiale ce au rămas neutilizate sau au fost utilizate prin fabricarea de încălțăminte cu defecte. Potrivit expertizei efectuate în cauză materiile prime și producția neterminată are o valoare de 65.166,90 lei. Reclamanta a efectuat încălțămintea prevăzută în contract, conform facturilor emise și a CMR-urilor în valoare de 195.963,66 lei pe care le-a expediat direct beneficiarului final din Austria și Italia. Având în vedere că reclamanta și-a executat obligațiile contractuale ținând cont și de dispozițiile cap. V din contract, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 195.963,66 lei reprezentând contravaloare marfă conform facturilor emise.

Plata, nu a fost efectuată în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii, context în care pârâta datorează și dobânda legală calculată până la data formulării cererii de chemare în judecată respectiv suma de 9.079,36 lei. Pârâta reconvențională SC R.P. SRL nu a executat în totalitate obligațiile asumate, în sensul că nu a confecționat toată cantitatea de încălțăminte la care s-a obligat, iar o parte din marfa livrată s-a dovedit a avea defecte majore încălcându-se astfel obligațiile stabilite la capitolul III pct. 1 din contract. Cum obligarea la executare integrală a cantității de marfă nu mai poate fi îndeplinită, instanța a dispus rezilierea contractelor de prestări servicii nr.3/2007, ținând cont de dispozițiile art. 974 și art. 975 C. civ.

Potrivit expertizei și a întreg probatoriului administrat, contravaloarea materiilor prime puse la dispoziția SC R.P. SRL și nefolosite de aceasta este de 65.166,90 lei motiv pentru care a fost obligat să plătească reclamantei reconvenționale suma de 65.166,90 lei. Potrivit probatoriului administrat, instanța a reținut că au fost dovedite parțial pretențiile vizând cheltuieli de înlăturare a defectelor, transport și cele de reducere a prețului dar aceste pretenții au fost apreciate ca neîntemeiate având în vedere că prin contract SC R.P. SRL nu s-a obligat în nici un fel cu privire la eventualele defecțiuni ale mărfii, cu atât mai mult cu cât SC E.P. SRL a verificat produsele prin proprii specialiști și a îngăduit ca marfa să fie expediată beneficiarilor finali.

Ca urmare, a fost respinsă cererea vizând daunele interese constând în prejudiciu și profitul nerealizat, cerere formulată de SC E.P. SRL. Împotriva sentinței comerciale nr. 1858/2010, pronunțată de Tribunalul Arad a formulat apel pârâta reconvențională SC E.P. SRL iar prin decizia comercial nr. 70 din 1 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admis apelul, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost exonerată apelanta de la plata sumei de 9.079,39 lei cu titlu de dobândă legală și a fost admisă în parte cererea reconvențională, intimata SC R.P. fiind obligată să plătească suma de 100.219,94 Euro cu titlu de daune interese, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că deși părțile litigante nu au prevăzut în contract clauze vizând modul în care se vor rezolva eventualele deficiențe de calitate a produselor, pârâta trebuie să suporte consecințele neexecutării corespunzătoare a obligațiilor legal asumate, în sensul de a plăti daune interese co-contractantului, știut fiind faptul că executarea este necorespunzătoare și atunci când prestația a fost executată fără respectarea condițiilor stabilite de standarde legale. În consecință intimata trebuie să suporte, în afara contravalorii materiilor prime rămase neutilizate și a producției neterminate la care a fost obligată de prima instanță și suma de 100.219,94 Euro.

Dat fiind faptul că R.P. SRL nu a executat obligațiile contractuale, se impune a se înlătura obligația stabilită de prima instanță vizând dobânda legală de 9.079,39 lei, ele nefiind datorate tocmai ca o consecință a executării defectuoase a obligațiilor de către cealaltă parte. Aceasta, întrucât prin invocarea excepției de neexecutare, operează o suspendare a executării obligațiilor a părții care a înțeles să invoce excepția până la momentul în care cealaltă își va îndeplini obligațiile ce-i revin. Celelalte motive de apel vizând profitul nerealizat în sumă de 54.608,32 Euro au fost respinse ca nefondate având în vedere că SC E.P. SRL nu a probat în condițiile art. 1169 C. civ. pretențiile și de altfel pârâta reconvențională face confuzie între profitul nerealizat și penalitățile facturate de partenerii străini.

Împotriva deciziei nr. 70/2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a formulat recurs SC R.P. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat de intimata SC E.P. SRL. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel a interpretat în mod greșit actul dedus judecății fiind aplicate în mod greșit dispozițiile legale incidente fără să se țină cont de dispozițiile art. 969 C. civ. Instanța de apel a denaturat natura actului respectiv a contractului deși clauzele contractuale erau clar stabilite de părți. Astfel, societatea a îndeplinit toate obligațiile contractuale stabilite iar facturile emise au fost acceptate la plată de către SC E.P.

SRL efectuând doar plăți parțiale, astfel că în mod greșit a fost înlăturată obligarea intimatei apelate la plata dobânzii legale datorată. Nu poate fi admisă excepția de neexecutare în condițiile în care toate operațiunile efectuate în baza contractului au fost supravegheate de reprezentanții intimatei care au efectuat și recepția cantitativă și calitatea la sediul recurentei, marfa fiind expediată. Cuantumul daunelor interese acordate de instanța de apel sunt la nivelul valorii contractului ținând cont exclusiv de expertiza efectuată, expertiză în care nu a fost avută în vedere încălțămintea ce nu a putut fi valorificată de SC E.P. SRL ci încălțămintea cu defecte, refuzată din procesul de fabricație, încălțăminte ce nu a fost livrată, iar SC E.P.

SRL nu a returnat niciodată marfa pentru reparare. Contractul a fost executat în totalitate iar pantofii aflați în posesia recurentei și vizionați de expert reprezintă rebuturi rezultate din procesul de fabricație, iar daunele solicitate nu au un fundament legal. Aceste daune nu sunt datorate, nu sunt înregistrate în contabilitate conform art. 155 alin. (5) lit. n) pct. 1 teza finală și art. 137 alin. (3) lit. b) C. fisc. Pe întreg parcursul procesului de producție, apelanta a asigurat asistență prin specialiști proprii care au verificat și acceptat marfa, aceasta fiind expediată beneficiarilor finali. Intimata SC E.P. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat, decizia recurată fiind legală și temeinică.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, se constată că acesta este fondat. Criticile recurentei SC R.P. SRL vizează exclusiv daunele interese de 100.219,94 Euro lei și dobânda legală în cuantum de 9.059,39 lei situație în care obligația stabilită în sarcina SC E.P. SRL vizând plata sumei de 195.963,66 lei reprezentând preț datorat și obligația stabilită în sarcina SC R.P. SRL privind plata sumei de 65.166,90 lei reprezentând contravaloarea materiilor prime nu vor fi analizate în calea de atac. De asemenea nici rezoluțiunea contractului de prestări servicii nr. 3 din 23 ianuarie 2007, nu face obiectul prezentului recurs, instanța urmând a se pronunța în limitele criticilor formulate, ținând cont de dispozițiile art. 316 raportat la art. 295 C. proc.

civ. Astfel, la data de 23 ianuarie 2007 a fost încheiat în condițiile art. 969-970 C. civ. contractul de prestări servicii nr. 3 prin care SC E.P. SRL în calitate de beneficiar și SC R.P. în calitate de prestator au stabilit obligații reciproce. Ulterior au fost încheiate acte adiționale la contract. Pentru neplata produselor livrate conform facturilor emise, SC E.P. SRL corect a fost obligată să plătească către SC R.P. SRL suma de 195.963,66 lei. Corect s-a stabilit și obligația SC R.P. SRL să plătească SC E.P. SRL suma de 65.166,90 lei reprezentând contravaloarea materiilor prime livrate de beneficiar și neutilizate de prestator.

Instanța de apel nu a stabilit însă deplin împrejurările de fapt vizând cantitatea de marfă returnată prestatorului de către beneficiar, reparațiile necesare, cuantumul acestora reparații (la marfa înapoiată de beneficiar dacă a fost înapoiată și nu la marfa din stocul furnizorului) precum și cantitatea de marfă nelivrată de prestator conform contractului în raport de care se poate aprecia cuantumul daunelor solicitate de SC E.P. SRL. Nefiind lămurită situația de fapt sub aceste aspecte esențiale, Înalta Curte nu poate verifica legalitatea deciziei recurate motiv pentru care în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 314 C. proc. civ. va admite recursul formulat de reclamanta SC R.P. SRL Sebiș împotriva deciziei nr. 70 de la 1 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare la aceiași instanță, respectiv Curtea de Apel Timișoara. Cu ocazia rejudecării, ținând cont de efectul devolutiv al apelului, instanța de apel va administra proba cu expertiza (în completarea expertizei efectuate de prima instanță) și orice alte probe necesare pentru stabilirea deplină a împrejurărilor de fapt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R.P. SRL Sebiș împotriva deciziei nr. 70 de la 1 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2011.