ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3298/2011

Ședința publică de la 26 octombrie 2011

Deliberând

asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 738/2008, reclamanta

SC C.P. SRL prin lichidator judiciar C.I.I G.L. a chemat în judecată pe pârâta SC

A. SA, sucursala Brăila, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la

plata sumei de 48.983,90 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate

în baza contractului nr. 83 din 8 martie 2005; suma de 75.743,98 lei penalități

de întârziere și suma de 21.920,2 lei reprezentând clauza penală calculată

conform art. 10 pct. 3 din contract.

Prin

sentința comercială nr. 255 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brăila a

fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC C.P. SRL prin lichidator

judiciar, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 48.989, 90 lei

cu titlu de preț, 75.743,98 lei cu titlu de penalități de întârziere și

21.920,21 lei reprezentând daune interese, sume datorate în baza contractului

de prestări servicii de pază și protecție, încheiat la data de 8 martie 2005.

Prin

decizia nr. 10/2009, pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost anulat apelul

formulat de apelanta SC A. SA, sucursala Brăila, împotriva sentinței comerciale

nr. 255/2008 a Tribunalului Brăila, ca fiind formulat de o persoană fără

capacitate procesuală de exercițiu.

Înalta

Curte, prin decizia nr. 1029 /2010, a admis recursul declarat împotriva

deciziei nr. 10/2009 a Curții de Apel Galați, a casat decizia, cauza fiind

trimisă pentru rejudecare.

După

casarea cu trimitere, Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 68 din 24

septembrie 2010 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC A. SA Grecia,

sucursala Brăila, împotriva sentinței 255/2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.

În

motivarea deciziei, instanța de apel a reținut în esență că pârâta are

capacitate procesuală având în vedere dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc.

civ., aceasta putând sta în proces, în nume propriu, în calitate de pârâtă,

ținând cont de dispozițiile art.8 din actul constitutiv.

Pe

fondul cauzei, s-a reținut că părțile au încheiat contractul de prestări servicii

pază și protecție nr. 83/2005, modificat prin două acte adiționale în baza

căruia pârâta datorează suma de 48.989,90 lei contravaloare servicii precum și

penalitățile prevăzute la art. 1 din contract. Pârâta datorează și daunele

interese stabilite la art. 10 pct. 10.3 din contract, ca urmare a denunțării

unilaterale.

Cu

privire la excepția de neexecutare invocată de pârâta apelantă, s-a reținut că

din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că au fost sustrase bunuri aflate

sub paza reclamantei și nici că au fost sesizate organele de cercetare penală –

situație în care nu se poate reține că reclamanta nu și-a îndeplinit

obligațiile contractuale, împrejurări ce ar duce la exonerarea pârâtei de

obligația plății prețului prestațiilor.

Împotriva

deciziei comerciale nr. 68/2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați a formulat

recurs pârâta SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, prin care a solicitat

admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii

apelului, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei

persoane lipsite de capacitate procesuală de exercițiu, iar în subsidiar ca

neîntemeiată.

În

motivarea recursului, pârâta recurentă arată, în esență, că SC A. SA Grecia, sucursala

Brăila, este o persoană fără personalitate juridică fiind lipsită de capacitate

procesuală de exercițiu, neavând exercițiul drepturilor procesuale și calitatea

de a sta în justiție, aceste atribuții revenind exclusiv societății mamă care

este SC A. SA Grecia. Prin art. 7 din Actul Constitutiv al societății s-a

prevăzut expres că „Fondatorul” asigură conducerea activității sucursalei, iar

reprezentarea în fața instanței nu poate fi realizată în lipsa unui mandat. Ca

urmare, cadrul procesual al acțiunii a fost stabilit de reclamantă, iar sucursala

pârâtă nu are capacitate de folosință. Este adevărat că sucursala pârâtă a

exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței pronunțată de prima

instanță dar formularea apelului de către SC A. SA ar fi ridicat problema

lipsei calității procesuale pasive.

Motivul

doi de recurs, vizează aspecte de fond, în sensul că în mod greșit instanța de

apel a respins apărările formulate, iar sumele pretinse de reclamantă nu sunt

datorate deoarece aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale iar

creanța solicitată nu îndeplinește condițiile cerute de art. 379 alin. (3) și (4)

C. proc. civ. – respectiv nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Excepția

de neexecutare a contractului, ca justificare a refuzului de plată, invocată ca

apărare în apel, nu a fost luată în considerare de instanță, iar penalitățile

de întârziere precum și capătul de cerere referitor la plata despăgubirilor nu

sunt datorate, cu atât mai mult cu cât intimata-reclamantă nu a făcut nici un

fel de dovadă a prejudiciului cauzat ca urmare a rezilierii unilaterale a

contractului.

Intimata

SC C.P. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității

recursului arătând că recursul declarat nu îndeplinește condițiile legale

prevăzute de art. 303 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Pe

fondul cauzei se solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât recurenta,

cu rea credință a invocat excepția lipsei capacității de folosință fără să țină

cont de dispozițiile art. 7, art. 7.3, art. 8 și art. 8.2 din actul constitutiv

precum și de dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta

se limitează în a face simple afirmații fără un suport probator și fără să țină

cont de obligațiile stabilite de părți în contractul încheiat.

Analizând

cu prioritate excepția nulității recursului invocată de intimată, se constată

că este nefondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea trebuie să cuprindă,

sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor.

Dispozițiile

art. 306 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc însă că atunci când dezvoltarea

motivelor cererii de recurs face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanța de recurs va

examina hotărârea atacată din perspectiva acestui motiv. Este adevărat că

recurenta SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, nu a indicat motivele de

nelegalitate în raport de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dar

ținând cont de dispozițiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ. se constată că

motivele de recurs dezvoltate de recurentă vizează nelegalitatea deciziei

recurate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind

greșita aplicare și interpretare a legii, astfel că excepția nulității

recursului invocată de intimată va fi respinsă ca nefondată.

Analizând

decizia recurată în raport de criticile formulate ce se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că este nefondat.

Este

de necontestat că SC C.P. SA Grecia, sucursala Brăila, în calitate de

beneficiar (reprezentată de administrator) a încheiat cu SC C.P. SRL contractul

de prestări servicii pază și protecție. În baza contractului încheiat, în

condițiile art. 969-970 C. civ. și a actelor adiționale semnate de

reprezentanții societății mamă, recurenta pârâtă a beneficiat de prestațiile

efectuate de intimată deși este o sucursală a unei societăți comerciale

străine, înființată în condițiile art. 44 din Legea 31/1990.

Potrivit

art. 7.1 din Actul Constitutiv al recurentei, activitatea sucursalei se

exercită prin persoane împuternicite de către Fondator.

Fondatorul

a împuternicit atât pentru conducerea activității sucursalei, cât și pentru

reprezentare pe domnul G.A. și Georgi K.K. (art. 8.1) persoane ce au semnat

contractul de prestări servicii și actele adiționale ce fac obiectul

prezentului litigiu.

Ca

urmare, în cauză devin incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ.

în sensul că societatea care nu are personalitate juridică poate sta în

judecată ca pârâtă, dacă are organe proprii de conducere.

Recurenta-pârâtă,

deși este o sucursală fără personalitate juridică, poate sta în judecată, având

organe proprii de conducere stabilite de Fondator prin Actul Constitutiv art. 7.2;

art. 8.1; art. 8.2 raportat la art. 41 alin. (2) C. proc. civ.

Ca

urmare, instanța de apel în mod corect a respins excepția lipsei capacității

procesuale de exercițiu ținând cont atât de dispozițiile art. 41 alin. (2) C.

proc. civ. cât și de dispozițiile cuprinse în Actul Constitutiv al recurentei

pârâte, interpretând și aplicând corect dispozițiile legale incidente.

Recurenta

pârâtă a invocat excepția de neexecutare a contractului dar în cauză nu sunt

îndeplinite cumulativ condițiile necesare pentru invocarea excepției. Astfel,

deși prin contractul de prestări servicii părțile au stabilit obligații

reciproce, pentru a putea fi invocată excepția de neexecutare, este necesară ca

din partea celuilalt cocontractant să existe o neexecutare, chiar parțială dar

suficient de importantă.

Nu

poate fi reținută neexecutarea contractului de către intimata pârâtă în

condițiile în care recurenta pârâtă s-a limitat a invoca această excepție fără

să îndeplinească formalitățile prevăzute în condițiile speciale la art. 8.5 din

contract și să probeze neexecutarea contractului de către reclamantă, aspecte

reținute corect de instanța de apel.

Corect

au fost interpretate și dispozițiile art. 379 C. civ. iar suma solicitată cu

titlu de preț a fost stabilită de părți prin clauzele contractului încheiat și

actele adiționale aferente, respectiv capitolul IV și V. De asemenea părțile au

prevăzut în contract și două clauze penale prin care au stabilit cuantumul

daunelor interese în caz de întârziere la plata prețului și în cazul denunțării

unilaterale (art. 11 și art. 10.3 raportat la art. 9).

Clauza

penală, fiind un contract, este obligatorie între părți, instanța de apel dând

corect eficiență dispozițiilor art. 11 din contract pentru penalitățile

solicitate și dispozițiilor art. 10.3 raportat la art. 9 pentru daunele solicitate

ca urmare a denunțării unilaterale.

O

ultimă critică formulată de recurenta vizează nerespectarea deciziei de casare

de către instanța de apel, susținere invocată, întrucât prin decizia de casare

s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ. în condițiile în

care calea de atac a apelului a fost soluționată pe excepția lipsei capacității

procesuale a pârâtei fără a fi analizat fondul în raport de excepția

constatată.

Față

de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va

respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA Grecia, sucursala

Brăila, împotriva deciziei nr. 68/A de la 24 septembrie 2010 a Curții de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului invocată de intimata reclamantă SC C.P. SRL – prin

lichidator judiciar C.I.I G.L.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, împotriva

deciziei nr. 68/A de la 24 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

octombrie 2011.