ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3298/2011

Ședința publică de la 26 octombrie 2011 Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 738/2008, reclamanta SC C.P. SRL prin lichidator judiciar C.I.I G.L. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, sucursala Brăila, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 48.983,90 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate în baza contractului nr. 83 din 8 martie 2005; suma de 75.743,98 lei penalități de întârziere și suma de 21.920,2 lei reprezentând clauza penală calculată conform art. 10 pct. 3 din contract. Prin sentința comercială nr. 255 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brăila a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC C.P.

SRL prin lichidator judiciar, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 48.989, 90 lei cu titlu de preț, 75.743,98 lei cu titlu de penalități de întârziere și 21.920,21 lei reprezentând daune interese, sume datorate în baza contractului de prestări servicii de pază și protecție, încheiat la data de 8 martie 2005. Prin decizia nr. 10/2009, pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost anulat apelul formulat de apelanta SC A. SA, sucursala Brăila, împotriva sentinței comerciale nr. 255/2008 a Tribunalului Brăila, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de exercițiu. Înalta Curte, prin decizia nr. 1029 /2010, a admis recursul declarat împotriva deciziei nr. 10/2009 a Curții de Apel Galați, a casat decizia, cauza fiind trimisă pentru rejudecare.

După casarea cu trimitere, Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 68 din 24 septembrie 2010 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, împotriva sentinței 255/2008 pronunțată de Tribunalul Brăila. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut în esență că pârâta are capacitate procesuală având în vedere dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., aceasta putând sta în proces, în nume propriu, în calitate de pârâtă, ținând cont de dispozițiile art.8 din actul constitutiv. Pe fondul cauzei, s-a reținut că părțile au încheiat contractul de prestări servicii pază și protecție nr. 83/2005, modificat prin două acte adiționale în baza căruia pârâta datorează suma de 48.989,90 lei contravaloare servicii precum și penalitățile prevăzute la art. 1 din contract.

Pârâta datorează și daunele interese stabilite la art. 10 pct. 10.3 din contract, ca urmare a denunțării unilaterale. Cu privire la excepția de neexecutare invocată de pârâta apelantă, s-a reținut că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că au fost sustrase bunuri aflate sub paza reclamantei și nici că au fost sesizate organele de cercetare penală – situație în care nu se poate reține că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, împrejurări ce ar duce la exonerarea pârâtei de obligația plății prețului prestațiilor. Împotriva deciziei comerciale nr. 68/2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați a formulat recurs pârâta SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de exercițiu, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâta recurentă arată, în esență, că SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, este o persoană fără personalitate juridică fiind lipsită de capacitate procesuală de exercițiu, neavând exercițiul drepturilor procesuale și calitatea de a sta în justiție, aceste atribuții revenind exclusiv societății mamă care este SC A. SA Grecia. Prin art. 7 din Actul Constitutiv al societății s-a prevăzut expres că „Fondatorul” asigură conducerea activității sucursalei, iar reprezentarea în fața instanței nu poate fi realizată în lipsa unui mandat. Ca urmare, cadrul procesual al acțiunii a fost stabilit de reclamantă, iar sucursala pârâtă nu are capacitate de folosință. Este adevărat că sucursala pârâtă a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței pronunțată de prima instanță dar formularea apelului de către SC A. SA ar fi ridicat problema lipsei calității procesuale pasive.

Motivul doi de recurs, vizează aspecte de fond, în sensul că în mod greșit instanța de apel a respins apărările formulate, iar sumele pretinse de reclamantă nu sunt datorate deoarece aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale iar creanța solicitată nu îndeplinește condițiile cerute de art. 379 alin. (3) și (4) C. proc. civ. – respectiv nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă. Excepția de neexecutare a contractului, ca justificare a refuzului de plată, invocată ca apărare în apel, nu a fost luată în considerare de instanță, iar penalitățile de întârziere precum și capătul de cerere referitor la plata despăgubirilor nu sunt datorate, cu atât mai mult cu cât intimata-reclamantă nu a făcut nici un fel de dovadă a prejudiciului cauzat ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului.

Intimata SC C.P. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului arătând că recursul declarat nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 303 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. Pe fondul cauzei se solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât recurenta, cu rea credință a invocat excepția lipsei capacității de folosință fără să țină cont de dispozițiile art. 7, art. 7.3, art. 8 și art. 8.2 din actul constitutiv precum și de dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. Recurenta se limitează în a face simple afirmații fără un suport probator și fără să țină cont de obligațiile stabilite de părți în contractul încheiat. Analizând cu prioritate excepția nulității recursului invocată de intimată, se constată că este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc însă că atunci când dezvoltarea motivelor cererii de recurs face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanța de recurs va examina hotărârea atacată din perspectiva acestui motiv. Este adevărat că recurenta SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, nu a indicat motivele de nelegalitate în raport de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., dar ținând cont de dispozițiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ. se constată că motivele de recurs dezvoltate de recurentă vizează nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind greșita aplicare și interpretare a legii, astfel că excepția nulității recursului invocată de intimată va fi respinsă ca nefondată. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că este nefondat. Este de necontestat că SC C.P. SA Grecia, sucursala Brăila, în calitate de beneficiar (reprezentată de administrator) a încheiat cu SC C.P. SRL contractul de prestări servicii pază și protecție.

În baza contractului încheiat, în condițiile art. 969-970 C. civ. și a actelor adiționale semnate de reprezentanții societății mamă, recurenta pârâtă a beneficiat de prestațiile efectuate de intimată deși este o sucursală a unei societăți comerciale străine, înființată în condițiile art. 44 din Legea 31/1990. Potrivit art. 7.1 din Actul Constitutiv al recurentei, activitatea sucursalei se exercită prin persoane împuternicite de către Fondator. Fondatorul a împuternicit atât pentru conducerea activității sucursalei, cât și pentru reprezentare pe domnul G.A. și Georgi K.K. (art. 8.1) persoane ce au semnat contractul de prestări servicii și actele adiționale ce fac obiectul prezentului litigiu.

Ca urmare, în cauză devin incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că societatea care nu are personalitate juridică poate sta în judecată ca pârâtă, dacă are organe proprii de conducere. Recurenta-pârâtă, deși este o sucursală fără personalitate juridică, poate sta în judecată, având organe proprii de conducere stabilite de Fondator prin Actul Constitutiv art. 7.2; art. 8.1; art. 8.2 raportat la art. 41 alin. (2) C. proc. civ. Ca urmare, instanța de apel în mod corect a respins excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu ținând cont atât de dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. cât și de dispozițiile cuprinse în Actul Constitutiv al recurentei pârâte, interpretând și aplicând corect dispozițiile legale incidente.

Recurenta pârâtă a invocat excepția de neexecutare a contractului dar în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare pentru invocarea excepției. Astfel, deși prin contractul de prestări servicii părțile au stabilit obligații reciproce, pentru a putea fi invocată excepția de neexecutare, este necesară ca din partea celuilalt cocontractant să existe o neexecutare, chiar parțială dar suficient de importantă. Nu poate fi reținută neexecutarea contractului de către intimata pârâtă în condițiile în care recurenta pârâtă s-a limitat a invoca această excepție fără să îndeplinească formalitățile prevăzute în condițiile speciale la art. 8.5 din contract și să probeze neexecutarea contractului de către reclamantă, aspecte reținute corect de instanța de apel.

Corect au fost interpretate și dispozițiile art. 379 C. civ. iar suma solicitată cu titlu de preț a fost stabilită de părți prin clauzele contractului încheiat și actele adiționale aferente, respectiv capitolul IV și V. De asemenea părțile au prevăzut în contract și două clauze penale prin care au stabilit cuantumul daunelor interese în caz de întârziere la plata prețului și în cazul denunțării unilaterale (art. 11 și art. 10.3 raportat la art. 9). Clauza penală, fiind un contract, este obligatorie între părți, instanța de apel dând corect eficiență dispozițiilor art. 11 din contract pentru penalitățile solicitate și dispozițiilor art. 10.3 raportat la art. 9 pentru daunele solicitate ca urmare a denunțării unilaterale.

O ultimă critică formulată de recurenta vizează nerespectarea deciziei de casare de către instanța de apel, susținere invocată, întrucât prin decizia de casare s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ. în condițiile în care calea de atac a apelului a fost soluționată pe excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei fără a fi analizat fondul în raport de excepția constatată. Față de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, împotriva deciziei nr. 68/A de la 24 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă SC C.P. SRL – prin lichidator judiciar C.I.I G.L. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, împotriva deciziei nr. 68/A de la 24 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2011.