ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2376/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2376/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Secția Comercială a
Tribunalului Brăila, prin sentința nr. 417 pronunțată la 10 august 2000, a
admis în parte acțiunea reclamantului C.G.P. Brăila, cu sediul în Brăila,
județul Brăila și a obligat pârâta SC S. SA – Ș.N.B., cu sediul în Brăila la
3.852.890 lei reprezentând penalități de întârziere în plata contravalorii
serviciilor de pază de care a beneficiat și la 348.232 lei cheltuieli de
judecată.
Prin decizia civilă nr. 33/
A pronunțată la 23 ianuarie 2001, secția comercială și de contencios
administrativ a Curții de Apel Galați, a respins, ca nefondat, apelul declarat
de reclamant împotriva sentinței instanței de fond și ca nemotivat apelul
declarat de pârâtă împotriva aceleiași hotărâri.
Instanța de apel a înlăturat
susținerea apelantului reclamant constând în greșita reținere a cuantumului
sumei datorate de pârâtă, din probele administrate la dosar rezultând faptul că
aceasta datorează 11.969.826 lei cu titlu de penalități de întârziere și nu
3.852.890 lei cum s-a apreciat.
Împotriva acestei din urmă
hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru greșita nereținere a
unui debit în sumă totală de 15.822.716 lei, așa cum rezultă din probele
administrate, justificându-și cererea de reformare a hotărârii atacate pe
prevederile art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă, întrucât instanța nu
s-a pronunțat asupra unor capete de cerere și anume cele privind penalitățile
de întârziere datorate la facturile nr. 372.560 din 31 august 1998, nr. 372693
din 30 septembrie 1998, nr. 372695 din 31 octombrie 1998, nr. 372736 din 30
noiembrie 1998 și nr. 372788 din 31 decembrie 1998 și pe prevederile art. 304
pct. 11 C. proc. civ., întrucât aceasta se întemeiază pe o greșeală gravă de
fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor.
Recursul este neîntemeiat.
Conceput ca o cale
nedevolutivă de atac în cadrul Codului de procedură civilă, recursul poate fi
exercitat numai pentru motive de legalitate, iar atunci când este vorba de
hotărâri pentru care este prevăzută și calea de atac a apelului, așa cum este
cazul în speță, el este limitat strict la motivele expres și limitativ enunțate
de art. 304 C. proc. civ.
Ori, criticile formulate de
reclamant se referă la aspecte de netemeinicie a hotărârii și nu pot fi
analizate pe această cale.
Deși recurentul invocă
prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., acesta nu este aplicabil în cazul de
față, întrucât instanța a evaluat toate pretențiile reclamantului, reținerea ca
justificate numai a unora dintre ele neînsemnând că nu s-a pronunțat cu privire
la celelalte.
Nu este vorba în cazul de
față nici de motivul prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., aflat în
vigoare la data hotărârii criticate, neputându-se vorbi de o gravă greșeală de
fapt, instanța justificându-și punctul de vedere în raport de criticile
formulate prin apel.
Așa fiind, recursul
reclamantului urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamant C.G.P. Brăila împotriva deciziei civile nr. 33/ A din 23 ianuarie
2001 a Curții de Apel Galați, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 30 iunie 2004.