ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3262/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25 iulie 2005

reclamanta SC R. SRL Satu Mare cheamă în judecată pe pârâta SC X.E. SRL Arad

solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumelor de 337.020.000 lei (rol)

reprezentând diferență de preț, de 827.416.073 lei (rol) reprezentând dobânzi

legale și de 287.500.829 lei (rol) reprezentând reactualizarea creanței în

funcție de rata inflației, cu cheltuieli de judecată.

La 16 august 2005 pârâta

formulează cerere reconvențională prin care solicită rezoluțiunea contractului

de vânzare - cumpărare, încheiat cu reclamanta - pârâtă reconvențională la 30

ianuarie 2004 pentru rulmenți în valoare de 5.569.200.000 lei (rol), pentru

vicii ascunse și repunerea părților în situația anterioară în sensul obligării

pârâtei reconvenționale la restituirea avansului plătit, în sumă de

2.199.000.000 lei (rol), cu cheltuieli de judecată.

La 5 septembrie 2005

reclamanta formulează cerere de majorare a pretențiilor solicitând, cu titlu de

reactualizare a diferenței de preț în funcție de rata inflației, suma de

270.381 lei ron, potrivit raportului de expertiză extrajudiciară efectuată în

cauză.

Prin sentința civilă nr. 398

din 27 martie 2006 Tribunalul Arad, secția comercială și contencios

administrativ, respinge acțiunea principală formulată de reclamantă și admite

în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă, dispune rezoluțiunea

contractului de vânzare - cumpărare materializat în factura din 30 ianuarie

2004 în valoare de 5.563.200.000 lei și repunerea părților în situația

anterioară în sensul obligării reclamantei - pârâte reconvenționale la plata

sumei de 219.900 lei ron, cu 9.271,2 ron cheltuieli de judecată în sarcina

reclamantei – pârâtă reconvențională.

Reține instanța, pentru a

decide astfel, că, față de concluziile raportului de expertiză tehnică,

excepția de neexecutare a contractului - invocată de pârâtă - apare ca

întemeiată, reclamanta nefiind, deci, îndreptățită la a încasa contravaloarea

mărfurilor livrate, respectiv a diferenței de preț și a accesoriilor la preț -

solicitate prin acțiunea principală, că la recepția cantitativă din momentul

livrării nu se putea constata că rulmenții livrați de reclamantă nu erau

corespunzători din punct de vedere calitativ, că reclamanta - ca ultim vânzător

- nu a comunicat pârâtei certificatele de calitate cu viză, pretinse de

dispozițiile legale în vigoare, precum și că reclamanta - pârâtă

reconvențională nu și-a îndeplinit obligația contractuală asumată de a livra

rulmenți corespunzători din punct de vedere calitativ, reclamanta

reconvențională nefiind însă îndreptățită la dobânzi legale deoarece obligația

de plată ca efect al repunerii părților în situația anterioară s-a născut doar

în temeiul hotărârii acestei instanțe.

Prin decizia nr. 38/A din 10

martie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, respinge apelul

declarat de reclamanta - pârâtă reconvențională împotriva sentinței primei

instanțe, cu 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel în sarcina apelantei,

reținând, în acest sens, că față de concluziile rapoartelor expertizelor

administrate în cauză, reclamanta apelantă a livrat pârâtei intimate rulmenți

necorespunzători destinației pentru care au fost achiziționați, necorespundere

ce putea fi constatată doar cu ocazia folosirii acestora, fapt ce presupunea

despachetarea și deconservarea lor, că – deci – reclamanta pârâtă

reconvențională nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, situație

raportat la care soluția instanței de fond este temeinică și legală.

Împotriva deciziei de mai

sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 299

și urm. C. proc. civ., admiterea acestuia și, în principal, casarea deciziei

recurate și trimiterea dosarului pentru rejudecare, unei alte instanțe de

același grad pentru o bună administrare a justiției, iar, în subsidiar, modificarea

în tot a hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică, admiterea acțiunii sale

astfel cum a fost formulată și respingerea cererii reconvenționale.

În susținerea recursului său

reclamanta recurentă reproșează instanței de apel greșita aplicare a dispozițiilor

art. 70 C. com. cu privire la termenul de decădere în care cumpărătorul trebuie

să comunice vânzătorului viciile aparente sau ascunse ale mărfii livrate,

instanța criticată ignorând că pârâta cumpărătoare sesizează abia prin cererea

reconvențională că rulmenții - livrați și recepționați fără obiecțiuni la data

de 30 ianuarie 2004, data acceptării facturii - nu au fost însoțiți de

certificate de calitate sau declarații de conformitate și nu poartă viză, viciu

aparent ce trebuia notificat în termen de două zile de la constatare, precum și

că abia la 13 decembrie 2004 notifică reclamantei vânzătoare actul emis din 13

septembrie 2004, care constată faptul că rulmenții prezintă urme de lovire, de

acțiuni mecanice, cu lipsa marcajelor cu acid și culoare schimbată, elemente

considerate ca vicii ascunse care ar fi trebuit comunicate vânzătorului în două

zile de la descoperirea lor, instanța omițând să verifice și dacă așa-zisele

vicii ascunse au existat în momentul vânzării, expertizele administrate la doi ani

de la vânzare constatând, de fapt, vicii ce puteau rezulta din defectuoasa

depozitare sau manevrare a rulmenților de către pârâta cumpărătoare.

Recurenta critică instanța

de apel și pentru ignorarea faptului că plata rulmenților achiziționați de

către intimata - pârâtă nu s-a făcut în avans, cum susține aceasta, ci ulterior

livrării de la data de 30 ianuarie 2004, prin plăți parțiale efectuate la 17

februarie 2004, 22 martie 2004, 31 martie 2004, 10 iunie 2004, 19 iulie 2004,

expertizele administrate în cauză fiind considerate de către recurentă ca

neconcludente și greșit interpretate de către instanță.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, cu

cheltuieli de judecată.

Întrucât recurenta nu a

indicat în recursul său, expres, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază, invocând ca temei de drept art. 299 și urm. C. proc. civ. și

criticând decizia recurată ca netemeinică și nelegală, cu aplicarea

dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. dezvoltările recurentei vor fi

încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma motivului menționat se constată că recursul

recurentei reclamante este fondat, criticile formulate cu privire la decizia

recurată fiind întemeiate.

În acest sens se constată,

în esență, că instanța de apel, ignorând motivul de apel invocat de reclamanta

apelantă, nu a verificat dacă au fost respectate dispozițiile art. 70 C. com.,

în speță fiind în discuție livrarea de rulmenți prezentând vicii. Astfel, deși

instanța de apel reține că reclamanta vânzătoare a predat pârâtei cumpărătoare

rulmenți, vânduți la data de 30 ianuarie 2004 conform facturii din 30 ianuarie

2004, fără ca aceștia fiind însoțiți numai de declarația de conformitate emisă

la 29 ianuarie 2004 de către B.A.D.R. Brașov, instanța ignoră că iregularitatea

nefiind notificată reclamantei în cele două zile care au urmat recepției fără

obiecțiuni a rulmenților livrați s-au încălcat dispozițiile art. 70 alin. (1) C.

com., iregularitățile menționate putând fi asimilate – față de specificitatea

cauzei – unor vicii aparente, câtă vreme contractul dintre părți a îmbrăcat

doar forma facturii emise de vânzător și acceptată de cumpărător.

Se reține de asemenea că,

deși pârâta intimată a solicitat prin SC A. SRL Arad - depozitatul rulmenților

în cauză - un aviz constatator din partea A.F.E.R., procesul - verbal de

constatare a deficiențelor calitative – ce pot fi calificate ca vicii ascunse –

încheiat la 9 decembrie 2004 a fost notificat de către pârâtă reclamantei cu

adresa din 13 decembrie 2004, pârâta nedovedind sesizarea vânzătorului în 2

zile de la descoperirea viciilor ascunse, cum prevede art. 70 alin. (2) C. com.,

aspect de asemenea ignorat de instanța de apel.

În sfârșit din coroborarea

declarației de conformitate emisă de B.A.D.R. Brașov la 29 ianuarie 2004 - care

însoțește factura din 30 ianuarie 2004, semnată atât de reprezentantul

reclamantei vânzător cât și a reprezentantului pârâtei cumpărător și

necontestată de pârâta intimată - cu adresa din 2 septembrie 2005 comunicată

tot de B.A.D.R. Brașov pârâtei intimate ca răspuns la adresa acesteia din 1

septembrie 2005 rezultă că B.A.D.R. a vândut la 29 ianuarie 2004 numai rulmenți

în stare nouă, astfel că, indiferent de numărul de societăți intervenite între

aceasta și recurentă, până la data de 30 ianuarie 2004, data livrării

rulmenților către pârâta intimată, aceștia nu-și puteau converti calitatea în

rulmenți uzați, prezentând urme de rulaj cum constată expertiza tehnică

administrată la doi ani de la livrare, expertul verificând rulmenții în cauză

la depozitarul acestora SC A. SRL, cu privire la care A.F.E.R. reține, între

altele, prin procesul - verbal de constatare din 9 decembrie 2004, că aceasta

nu dispune de dotările necesare pentru măsurarea umidității aerului din spațiul

de depozitare (pct. 6) și nici de dispozitivele speciale de măsurare cu

precizie a parametrilor tehnici ai rulmenților (8.5), precum și că nu se poate

realizarea conservarea seturilor de rulmenți datorită lipsei unor băi de

conservare (8.7).

Față de cele de mai sus, se

constată că reclamanta recurentă și-a îndeplinit obligația de a livra rulmenți

către pârâta intimată, care, însă, nu și-a îndeplinit obligația corelativă de

plată integrală a prețului convenit, astfel că este întemeiată cererea

reclamantei de a fi obligată pârâta la plata diferenței de preț de 337.020 lei

și a dobânzii legale de 82.741,6073 lei.

Cum reclamanta și-a executat

obligația de livrare a rulmenților și pârâta este cea care nu și-a executat

obligația corelativă de plată a prețului, iar viciile ascunse ale rulmenților

nu au fost dovedite a fi existat la momentul livrării și nici nu au fost

notificate reclamantei în termenul de decădere prevăzut de art. 70 C. com.,

cererea reconvențională formulată de aceasta nu este întemeiată,

pârâta-reclamantă reconvențională neputând invoca propria culpă pentru a se

prevala de excepția de neexecutare a contractului de către reclamantă,

obligația pretins neexecutată a acesteia - de furnizare a avizelor de omologare

a rulmenților și a documentației tehnice nefiind, de altfel, menționată într-un

înscris contractual confecționat de părți, contractul fiind reprezentat doar de

factura din 30 ianuarie 2004.

Astfel fiind, constatându-se

că decizia recurată nu este legală și temeinică, instanța de control judiciar

făcând o greșită aplicare a legii prin ignorarea dispozițiilor art. 70 C. com.

care decad pe cumpărător din dreptul de a mai invoca viciile lucrului vândut

peste termenul de două zile de la descoperirea viciilor ascunse ale mărfii, sau

de la predarea respectivei mărfi cât privește viciile aparente, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. recursul declarat de

recurenta reclamantă urmează a fi admis și decizia recurată urmează a fi

modificată în sensul că urmează a fi admis apelul aceleiași părți împotriva

sentinței instanței de fond care urmează a fi schimbată în tot în sensul că

urmează a fi admisă acțiunea principală formulată de reclamantă, iar pârâta

urmează a fi obligată să plătească reclamantei suma de 337.020 lei diferență de

preț și suma de 82.741,6073 lei dobânda legală, reactualizată cu rata inflației

la data plății; urmează, de asemenea, să fie respinsă ca nefondată cererea

reconvențională formulată de pârâtă.

Cu aplicarea dispozițiilor art.

274 alin. (1) C. proc. civ. pârâta intimată urmează a fi obligată să plătească

reclamantei suma de 12.720,01 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și

suma de 12.513,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC R. SRL Satu Mare împotriva deciziei civile nr. 38/A din 10 martie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o

modifică, în sensul că admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței civile

nr. 398 din 27 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Arad, secția comercială și

contencios administrativ, pe care o schimbă în tot, în sensul că admite

acțiunea principală formulată de reclamanta SC R. SRL Satu Mare, în

contradictoriu cu pârâta SC X.E. SRL Arad, pe care o obligă la plata sumei de

337.020 lei diferență de preț, precum și la suma de 82.741,6073 lei dobândă

legală, reactualizată cu rata inflației la data plății.

Respinge cererea

reconvențională formulată de pârâta SC X.E. SRL Arad.

Obligă pârâta la 12.720,01

lei cheltuieli de judecată la fond.

Obligă intimata la 12.513,62

lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2008.