ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 415/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 415/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de

față

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 15 din 20 ianuarie 1996, pronunțată de

Tribunalul Sibiu,

secția penală, în dosarul nr. 3438/1998, inculpații

Z.S.

și D.C.

au

fost condamnați la câte :

- 10 ani

închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c)

C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1),

(4) și (5) C. pen.

Totodată,

inculpații au fost obligați să plătească părții civile

SC S. SA Sibiu, în solidar, suma de 77.158.393 lei, cu titlu

de

despăgubiri civile.

În baza art.

118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la

fiecare inculpat a sumei 578.375 lei, reprezentând beneficiul obținut

prin

comiterea infracțiunii.

De asemenea,

inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se hotărî

astfel, s-au reținut, în esență, următoarele:

La 24 februarie 1998, cei doi inculpați s-au prezentat la sediu

SC S. SA Sibiu, în calitate de patroni ai SC

M.U. SRL Constanta, solicitând să li se vândă cantitatea de 105.000 ouă și

stabilind ca plata să se facă pe bază de file CEC. Martora G.M., contabil șef a

SC S. SA Sibiu, a purtat o convorbire telefonică cu sucursala B. Constanța,

unde SC M.U. avea deschise conturile; funcționara

acelei bănci a refuzat să dea relațiile solicitate însă din convorbirea

dintre inculpata D.C. și aceeași funcționară a băncii s-a

înțeles că, a

doua zi, contul urma să fie alimentat cu o sumă importantă de bani.

În această situație, s-a perfectat înțelegerea, inculpații au emis

o filă CEC pentru suma de 68.773.250 lei și

au preluat ouăle, pe care le-au transportat la Craiova cu un șofer de ocazie

(martorul O.V.) și pe care le-au vândut firmei M.I. SRL la prețul de 69.930.000

lei, bani pe care inculpații i-au încasat imediat și au dispărut.

SC

S. SA Sibiu, încercând să încaseze contravaloarea

CEC-ului, plata i-a fost refuzată de B. Constanța cu

mențiunea că nu există disponibil în cont și că

încă din 20 februarie

1998

inculpații aveau interdicție de a utiliza file CEC, fiind trecuți în

evidența

specială a Băncii Naționale.

Cei

doi inculpați nu s-au prezentat să dea declarații nici în faza

de urmărire penală și nici în faza de

judecată, fiind dați în urmărire generală. Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel peste termen

inculpații Z.S.

și D.C., solicitând prin apărător

admiterea apelului peste termen,

întrucât au fost condamnați și judecați în lipsă, fără să cunoască de existența

procesului și, în

principal,

achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

iar în

subsidiar,

schimbarea încadrării juridice din infracțiune

prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. , în infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. în ce îl privește pe

inculpatul Z.S. și în art. 26 raportat art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. în

ce o privește pe inculpata D.C.

Totodată, s-a solicitat reducerea cuantumului și schimbarea

modalității de executare

a pedepsei, conform art. 86

1

C. pen.

Prin decizia penală nr. 61 /A din 24 iunie 2008, Curtea de Apel

Alba-Iulia, secția penală, a admis apelurile

peste termen declarate de inculpații D.C. și Z.S., a desființat în parte

sentința penală atacată și, rejudecând:

-     în baza

art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea

juridică dată faptei comise de inculpata D.C.,

din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și

(5) C. pen.

, în complicitate la infracțiunea înșelăciune, prevăzută de

art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen.;

- prin

aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., a redus pentru

fiecare inculpat pedeapsa principală, de la 10 ani

închisoare la 4 ani

închisoare;

-

au fost înlăturate pedepsele accesorii și

complementare

prevăzute de art. 64 lit. c) - e) C. pen. și, respectiv,

de art. 64 lit. c) C. pen.;

- a fost

dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului Z.S.

perioada executată, începând cu data de 6 februarie 2008

până la 24

iunie 2008;

- a fost dedusă

perioada în care inculpații au fost arestați în Italia, în vederea extrădării ,

începând cu data 10 mai 2000 până la 10 noiembrie 2001.

Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele :

-

cu privire la termenul de introducere a apelului,

că inculpatul

Z.S. a fost

arestat la 6 februarie 2008 și că, prin urmare, apelul înregistrat la 13

februarie 2008 a fost declarat în termen, iar inculpata D.C. nu începuse

executarea

pedepsei, aflându-se în Italia,

că cei doi au părăsit România în 25 sau

26 februarie 1998 și că

părăsirea țării a fost un act liber, nefiind

primită

susținerea inculpaților că au fost nevoiți să plece din motive

politice.

S-a

reținut că fila cec a fost semnată doar de inculpatul Z.S.

, iar în ce o privește pe inculpata D.C., care, având

calitatea de administrator al societății, doar l-a însoțit pe inculpat (soțul

său) la sediul societății vătămate, cu ocazia achiziționării mărfii și

eliberării filei cec, deși nu a semnat acea filă, dar nu era străină de

condițiile în care s-a negociat cumpărarea

mărfii

și s-a stabilit plata și, în mod cert, avea cunoștință de situația

contului bancar al societății, s-a apreciat că a

fost doar complice și că

se impune

schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Curtea a

apreciat că nu este admisibilă solicitarea de

schimbare

a încadrării juridice, în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215

C.

pen. ca efect al aplică legii penale mai favorabile, că modificarea

dispozițiilor art. 146 C. pen., cu referire la suma minimă care atrage

calificarea faptei ca având consecințe deosebit de grave, nu echivalează cu

cerința de a fi intervenit o lege penală mai favorabilă, că, în acest sens, s-a

pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. VIII din 5

februarie 2007,

reținându-se că prin

modificările aduse succesiv art. 146 C. pen.,

s-a urmărit de către legiuitor doar adaptarea la fluctuația cursului

monedei urmare a devalorizării monetare, ceea ce

nu echivalează cu

intervenirea unei legi noi, mai favorabile.

Cu privire la

pedeapsă, s-a avut în vedere intervalul mare de timp scurs de la comiterea

faptei, faptul că inculpații nu sunt

cunoscuți

cu antecedente penale și s-a apreciat că se impune

recunoașterea circumstanțelor atenuante, cu

consecința reducerii

pedepselor fără să se justifice însă și schimbarea

modalității de

executare; totodată, s-a

reținut că în mod nelegal a procedat instanța

de fond atunci când a

aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

c), d), e) C. pen., în condițiile art.71 C. pen., și pedeapsa complementară

prevăzută de art. 64

lit. c) C. pen.,

întrucât infracțiunea care a determinat condamnarea este absolut independentă

de aspectele legate de exercitarea acestor

drepturi.

Împotriva acestei decizii, inculpații Z.S. și D.C.

au declarat, în termen legal,

recursurile de față, la judecarea cărora nu s-au prezentat, fiind reprezentanți

de apărători aleși, care

au

solicitat, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., sau cel puțin, schimbarea

încadrării juridice, prin înlăturarea alin. (5) al

art. 215 C. pen., iar în

privința pedepselor, în subsidiar, reindividualizarea

acestora în așa fel încât executarea să poată fi suspendată, fie în condițiile

art. 81 C. pen. fie în condițiile art. 86

1

C. pen.

Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Cu privire la încadrarea

juridică a faptei.

Din examinarea întregului dosar al cauzei Înalta Curte constată

că, într-adevăr, inculpații au săvârșit

faptele pentru care au fost trimiși în judecată, dar că, la acest moment,

încadrarea juridică nu mai este legală, urmând a fi schimbată pentru

considerentele ce succedă.

Art. 13 alin.

(1) C. pen. prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la

judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale , se

aplică legea mai favorabilă, iar art. 146 C. pen., astfel cum a fost modificat

prin

Legea nr. 278/2006, prevede că, „prin

consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000

lei".

Așa fiind se

constată că, deși la data săvârșirii faptei, 24 februarie 1998, încadrarea

juridică dată faptei a fost corectă în art.

215

alin. (1), (4) și (5) C. pen., deoarece prejudiciul produs a fost de

77.158.393

lei, mai mare, deci de 50.000.000 lei, până la data soluționării definitive a

cauzei, 6 februarie 2009, a intervenit o lege

mai

favorabilă, în sensul că legiuitorul a stabilit că prin consecințe

deosebit

de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei; în această

situație, Înalta Curte constată că se impune, în baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1),

(4) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C.

pen.; cu

privire la această nouă încadrare

juridică, se constată că ea este

aplicabilă

ambilor inculpați, astfel că inculpatului Z.S. îi

vor fi aplicabile

dispozițiile art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., iar inculpatei D.C.,

dispozițiile art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. (cum în mod

judicios a apreciat Curtea de Apel).

Din această perspectivă, considerentul instanței de apel în

justificarea menținerii încadrării juridice

în alin. (5) al art. 215 C. pen., dedus din conținutul Deciziei nr. VIII

/5/II/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Secții Unite) este greșit și

evidențiază

neobservarea aspectului,

esențial, că acea decizie are în vedere

aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor aplicate prin

hotărâri definitive în condițiile

art. 14 și art. 15 C. pen. (realizabilă pe

calea contestației la

executare), iar nu situațiile ca în speță în

care

cauza se află în curs de judecată într-o cale ordinară de atac.

Cu

privire la cuantumul pedepselor,

În raport cu

această nouă încadrare juridică, Înalta Curte

apreciază

că se impune acordarea unei eficiente sporite dispozițiilor

art. 74 - 76

C. pen., reținute deja de instanța de apel, avându-se

în vedere, între altele, timpul scurs de la data săvârșirii faptei și

lipsa

antecedentelor penale, și în raport cu toate acestea că aplicarea

unor pedepse sub minimul prevăzut de lege, adică de câte 2 ani și 6 luni

închisoare fiecărui inculpat, este aptă să asigure scopul prevăzut de art. 52

C. pen.

Cu privire la

modalitatea de executare, Înalta

Curte

apreciază că scopul sancțiunii penale poate fi atins și fără privarea de

libertate

a inculpaților, aplicarea

prevederilor art. 86

1

C. pen., (ale cărui condiții formale sunt

întrunite) pe un termen de încercare de 6 ani,

fiind aptă să asigure

inculpaților formarea unei atitudini corecte față

de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire

socială.

Totodată, Înalta Curte apreciază că pe durata termenului de

încercare, se impune ca

cei doi inculpați să se supună măsurilor de

supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. a) - d) C. pen., și anume:

-

să se prezinte la

datele fixate la judecătorul desemnat

cu supravegherea

sau la Serviciul de protecție a

victimelor

și reintegrare socială;

-

să anunțe, în

prealabil, orice schimbarea de domiciliu,

reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de

muncă;

-

să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Înalta Curte pune

în vedere inculpaților că, în caz de

nerespectare

a măsurilor impuse, conform art. 86

4

C. pen., instanța

va revoca

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,

dispunând executarea ei în întregime într-un loc de deținere.

Totodată, se

va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., adică va fi suspendată, pentru

ambii inculpați, executarea pedepselor accesorii.

Cu privire la solicitarea apărătorului inculpaților de achitare în

baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (reiterare

a unei apărări identice la fond și în apel) Înalta Curte constată că acesta nu

poate fi primită, deoarece inculpații, în deplină cunoștință de cauză,

știind și că societatea lor se afla în

interdicție bancară și că nu are

disponibil în bancă, au emis, unul în

calitate de autor, celălalt, în calitate de complice, fila CEC nr. M

00500118504 în valoare de 68.773.250 lei, filă refuzată apoi integral la plată

Așa fiind,

pentru toate considerente expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursurile

declarate de inculpații Z.S. și D.C.,

va

casa în parte ambele hotărâri și va decide conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpații D.C. și Z.S. împotriva

deciziei penale nr. 61 A din 24 iunie 2008

a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală.

Casează în

parte decizia penală recurată și sentința penală

nr. 15 din 20 ianuarie 1999 a Tribunalului Sibiu, secția penală, și

rejudecând:

În baza art.

334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor după cum urmează :

- pentru inculpata D.C. din infracțiunea prevăzută de

art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4)

și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin.

(1) și (4) C. pen. cu

aplicarea art. 13 C.

pen., a art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. c) C. pen. și

în baza acestui text de lege condamnă pe inculpată

la 2 ani și 6 luni

închisoare;

- pentru inculpatul

Z.S. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 13

C. pen., a art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. c) C. pen. și în baza acestui text

de lege condamnă pe inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare.

Face

aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 86

1

și art. 86

2

C. pen. pentru

ambii inculpați și

suspendă sub supraveghere pedepsele pe o durată de câte 6 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. pe durata termenului de

încercare

condamnații se vor supune măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă pentru ambii inculpați

executarea pedepselor accesorii.

Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. și art. 86

4

C. pen.

Constată că

inculpatul Z.S. a fost arestat în perioadele 6 februarie 2008 - 9 iulie 2008 și

10 mai 2000 - 10 noiembrie 2001, iar inculpata D.C. în perioada 10 mai 2000-10

noiembrie 2001.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor recurate.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 februarie 2009.