ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 415/2009

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 15 din 20 ianuarie 1996, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în dosarul nr. 3438/1998, inculpații Z.S. și D.C. au fost condamnați la câte : - 10 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. Totodată, inculpații au fost obligați să plătească părții civile SC S. SA Sibiu, în solidar, suma de 77.158.393 lei, cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei 578.375 lei, reprezentând beneficiul obținut prin comiterea infracțiunii.

De asemenea, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a se hotărî astfel, s-au reținut, în esență, următoarele: La 24 februarie 1998, cei doi inculpați s-au prezentat la sediu SC S. SA Sibiu, în calitate de patroni ai SC M.U. SRL Constanta, solicitând să li se vândă cantitatea de 105.000 ouă și stabilind ca plata să se facă pe bază de file CEC. Martora G.M., contabil șef a SC S. SA Sibiu, a purtat o convorbire telefonică cu sucursala B. Constanța, unde SC M.U. avea deschise conturile; funcționara acelei bănci a refuzat să dea relațiile solicitate însă din convorbirea dintre inculpata D.C. și aceeași funcționară a băncii s-a înțeles că, a doua zi, contul urma să fie alimentat cu o sumă importantă de bani.

În această situație, s-a perfectat înțelegerea, inculpații au emis o filă CEC pentru suma de 68.773.250 lei și au preluat ouăle, pe care le-au transportat la Craiova cu un șofer de ocazie (martorul O.V.) și pe care le-au vândut firmei M.I. SRL la prețul de 69.930.000 lei, bani pe care inculpații i-au încasat imediat și au dispărut. SC S. SA Sibiu, încercând să încaseze contravaloarea CEC-ului, plata i-a fost refuzată de B. Constanța cu mențiunea că nu există disponibil în cont și că încă din 20 februarie 1998 inculpații aveau interdicție de a utiliza file CEC, fiind trecuți în evidența specială a Băncii Naționale. Cei doi inculpați nu s-au prezentat să dea declarații nici în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată, fiind dați în urmărire generală.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel peste termen inculpații Z.S. și D.C., solicitând prin apărător admiterea apelului peste termen, întrucât au fost condamnați și judecați în lipsă, fără să cunoască de existența procesului și, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. , în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. în ce îl privește pe inculpatul Z.S. și în art. 26 raportat art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. în ce o privește pe inculpata D.C. Totodată, s-a solicitat reducerea cuantumului și schimbarea modalității de executare a pedepsei, conform art. 86 1 C. pen.

Prin decizia penală nr. 61 /A din 24 iunie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală, a admis apelurile peste termen declarate de inculpații D.C. și Z.S., a desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând: - în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei comise de inculpata D.C., din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. , în complicitate la infracțiunea înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen.; - prin aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., a redus pentru fiecare inculpat pedeapsa principală, de la 10 ani închisoare la 4 ani închisoare; - au fost înlăturate pedepsele accesorii și complementare prevăzute de art. 64 lit. c) - e) C. pen.

și, respectiv, de art. 64 lit. c) C. pen.; - a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului Z.S. perioada executată, începând cu data de 6 februarie 2008 până la 24 iunie 2008; - a fost dedusă perioada în care inculpații au fost arestați în Italia, în vederea extrădării , începând cu data 10 mai 2000 până la 10 noiembrie 2001. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele : - cu privire la termenul de introducere a apelului, că inculpatul Z.S. a fost arestat la 6 februarie 2008 și că, prin urmare, apelul înregistrat la 13 februarie 2008 a fost declarat în termen, iar inculpata D.C.

nu începuse executarea pedepsei, aflându-se în Italia, că cei doi au părăsit România în 25 sau 26 februarie 1998 și că părăsirea țării a fost un act liber, nefiind primită susținerea inculpaților că au fost nevoiți să plece din motive politice. S-a reținut că fila cec a fost semnată doar de inculpatul Z.S. , iar în ce o privește pe inculpata D.C., care, având calitatea de administrator al societății, doar l-a însoțit pe inculpat (soțul său) la sediul societății vătămate, cu ocazia achiziționării mărfii și eliberării filei cec, deși nu a semnat acea filă, dar nu era străină de condițiile în care s-a negociat cumpărarea mărfii și s-a stabilit plata și, în mod cert, avea cunoștință de situația contului bancar al societății, s-a apreciat că a fost doar complice și că se impune schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Curtea a apreciat că nu este admisibilă solicitarea de schimbare a încadrării juridice, în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen. ca efect al aplică legii penale mai favorabile, că modificarea dispozițiilor art. 146 C. pen., cu referire la suma minimă care atrage calificarea faptei ca având consecințe deosebit de grave, nu echivalează cu cerința de a fi intervenit o lege penală mai favorabilă, că, în acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. VIII din 5 februarie 2007, reținându-se că prin modificările aduse succesiv art. 146 C. pen., s-a urmărit de către legiuitor doar adaptarea la fluctuația cursului monedei urmare a devalorizării monetare, ceea ce nu echivalează cu intervenirea unei legi noi, mai favorabile.

Cu privire la pedeapsă, s-a avut în vedere intervalul mare de timp scurs de la comiterea faptei, faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și s-a apreciat că se impune recunoașterea circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepselor fără să se justifice însă și schimbarea modalității de executare; totodată, s-a reținut că în mod nelegal a procedat instanța de fond atunci când a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d), e) C. pen., în condițiile art.71 C. pen., și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât infracțiunea care a determinat condamnarea este absolut independentă de aspectele legate de exercitarea acestor drepturi.

Împotriva acestei decizii, inculpații Z.S. și D.C. au declarat, în termen legal, recursurile de față, la judecarea cărora nu s-au prezentat, fiind reprezentanți de apărători aleși, care au solicitat, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sau cel puțin, schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., iar în privința pedepselor, în subsidiar, reindividualizarea acestora în așa fel încât executarea să poată fi suspendată, fie în condițiile art. 81 C. pen. fie în condițiile art. 86 1 C. pen. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Cu privire la încadrarea juridică a faptei.

Din examinarea întregului dosar al cauzei Înalta Curte constată că, într-adevăr, inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, dar că, la acest moment, încadrarea juridică nu mai este legală, urmând a fi schimbată pentru considerentele ce succedă. Art. 13 alin. (1) C. pen.

prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale , se aplică legea mai favorabilă, iar art. 146 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că, „prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei". Așa fiind se constată că, deși la data săvârșirii faptei, 24 februarie 1998, încadrarea juridică dată faptei a fost corectă în art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., deoarece prejudiciul produs a fost de 77.158.393 lei, mai mare, deci de 50.000.000 lei, până la data soluționării definitive a cauzei, 6 februarie 2009, a intervenit o lege mai favorabilă, în sensul că legiuitorul a stabilit că prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei; în această situație, Înalta Curte constată că se impune, în baza art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen.; cu privire la această nouă încadrare juridică, se constată că ea este aplicabilă ambilor inculpați, astfel că inculpatului Z.S. îi vor fi aplicabile dispozițiile art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., iar inculpatei D.C., dispozițiile art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. (cum în mod judicios a apreciat Curtea de Apel). Din această perspectivă, considerentul instanței de apel în justificarea menținerii încadrării juridice în alin. (5) al art. 215 C. pen., dedus din conținutul Deciziei nr. VIII /5/II/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Secții Unite) este greșit și evidențiază neobservarea aspectului, esențial, că acea decizie are în vedere aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor aplicate prin hotărâri definitive în condițiile art. 14 și art. 15 C. pen.

(realizabilă pe calea contestației la executare), iar nu situațiile ca în speță în care cauza se află în curs de judecată într-o cale ordinară de atac. Cu privire la cuantumul pedepselor, În raport cu această nouă încadrare juridică, Înalta Curte apreciază că se impune acordarea unei eficiente sporite dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen., reținute deja de instanța de apel, avându-se în vedere, între altele, timpul scurs de la data săvârșirii faptei și lipsa antecedentelor penale, și în raport cu toate acestea că aplicarea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege, adică de câte 2 ani și 6 luni închisoare fiecărui inculpat, este aptă să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare, Înalta Curte apreciază că scopul sancțiunii penale poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpaților, aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen., (ale cărui condiții formale sunt întrunite) pe un termen de încercare de 6 ani, fiind aptă să asigure inculpaților formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Totodată, Înalta Curte apreciază că pe durata termenului de încercare, se impune ca cei doi inculpați să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. a) - d) C. pen., și anume: - să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială; - să anunțe, în prealabil, orice schimbarea de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. Înalta Curte pune în vedere inculpaților că, în caz de nerespectare a măsurilor impuse, conform art. 86 4 C. pen., instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea ei în întregime într-un loc de deținere.

Totodată, se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., adică va fi suspendată, pentru ambii inculpați, executarea pedepselor accesorii. Cu privire la solicitarea apărătorului inculpaților de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (reiterare a unei apărări identice la fond și în apel) Înalta Curte constată că acesta nu poate fi primită, deoarece inculpații, în deplină cunoștință de cauză, știind și că societatea lor se afla în interdicție bancară și că nu are disponibil în bancă, au emis, unul în calitate de autor, celălalt, în calitate de complice, fila CEC nr. M 00500118504 în valoare de 68.773.250 lei, filă refuzată apoi integral la plată Așa fiind, pentru toate considerente expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursurile declarate de inculpații Z.S. și D.C., va casa în parte ambele hotărâri și va decide conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de inculpații D.C. și Z.S. împotriva deciziei penale nr. 61 A din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală. Casează în parte decizia penală recurată și sentința penală nr. 15 din 20 ianuarie 1999 a Tribunalului Sibiu, secția penală, și rejudecând: În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor după cum urmează : - pentru inculpata D.C. din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., a art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. c) C. pen. și în baza acestui text de lege condamnă pe inculpată la 2 ani și 6 luni închisoare; - pentru inculpatul Z.S.

din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., a art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. c) C. pen. și în baza acestui text de lege condamnă pe inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare. Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Face aplicarea art. 86 1 și art. 86 2 C. pen. pentru ambii inculpați și suspendă sub supraveghere pedepsele pe o durată de câte 6 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare condamnații se vor supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

suspendă pentru ambii inculpați executarea pedepselor accesorii. Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. și art. 86 4 C. pen. Constată că inculpatul Z.S. a fost arestat în perioadele 6 februarie 2008 - 9 iulie 2008 și 10 mai 2000 - 10 noiembrie 2001, iar inculpata D.C. în perioada 10 mai 2000-10 noiembrie 2001. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2009.