ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3632/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 88 din 30

aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul Sibiu, inculpatul M.S.N. a fost

condamnat la 10 ani închisoare și pedeapsa interzicerii drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen.

În temeiul art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 137/1997 a revocat beneficiul grațierii pentru pedeapsa de 2 luni

închisoare, aplicată aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 292 C. pen., prin sentința penală nr. 1174/1998 a

Judecătoriei Caracal.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa revocată de 2 luni închisoare, cu pedeapsa

de 3 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1174/1998

a Judecătoriei Caracal, dispunând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni

închisoare.

În temeiul art. 40 C. pen., a

contopit pedeapsa aplicată prin sentința atacată cu pedeapsa de 3 luni

închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în

condițiile art. 64 și art. 71 C. pen.

Inculpatul a fost obligat în solidar

cu părțile responsabile civilmente SC T.S. SRL și SC S. SRL Caracal să

plătească părții civile SC R. SRL Sibiu suma de 5.819.794,101 lei despăgubiri

civile, fiind menținute măsurile asiguratorii instituite prin ordonanța I.P.J.

Giurgiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

La 22 decembrie 1999 s-a încheiat un

contract de vânzare-cumpărare între SC R. SRL Sibiu, în calitate de vânzător și

SC T.S. SRL Caracal, în calitate de cumpărător, la această din urmă societate

având calitatea de administrator inculpatul. În baza acestui contract s-a

vândut cumpărătorului cantitatea de 145.975 kg zahăr, plata prețului urmând a

fi făcută prin filă cec în termen de 30 zile de la predarea mărfii.

În aceiași zi, inculpatul a înmânat

administratorului societății vânzătoare fila C.E.C. nr. 00123577, semnând la

rubrica „semnătura trăgătorului”.

După livrarea mărfii, inculpatul a

girat fila cec semnând și aplicând ștampila SC T.S. SRL.

În aceste condiții, la data de 16

aprilie 2000 reprezentantul societății vânzătoare a completat fila C.E.C. cu

suma de 1.395.313.532 lei, reprezentând prețul mărfii vândute, introducând fila

cec la bancă, prin decontare.

Unitatea bancară a refuzat însă să

plătească părții vătămate suma respectivă datorită lipsei totale de disponibil,

părțile responsabile civilmente SC T.S. SRL și SC S. SRL fiind în interdicție

bancară, începând cu 18 octombrie 1999, respectiv, 27 noiembrie 1999.

Împotriva sentinței de mai sus, au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și inculpatul M.S.N.

S-a criticat de parchet hotărârea

sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune, a greșitei

computări a perioadei executată în detenție.

Inculpatul a

solicitat schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea alini. (5) și

reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 243 din 24

septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-au admis apelurile

formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul M.S.N., s-a

desființat sentința atacată cu privire la încadrarea faptei și individualizarea

pedepsei.

Rejudecând cauza, instanța de apel a

descontopit pedeapsa de 10 ani în componentele sale, respectiv, pedeapsa de 10

ani și pedeapsa de 2 luni închisoare.

S-a schimbat încadrarea juridică a

faptei din art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., în art. 215 alin. (4), cu

aplicarea art. 13 C. pen. și a redus pedeapsa de la 10 ani, la 8 ani

închisoare.

În baza art. 40 C. pen., s-a

contopit pedeapsa de 2 luni în pedeapsa de 8 ani închisoare, pe care s-a dispus

ca inculpatul să o execute în final.

Pentru a pronunța soluția din apel,

instanța a reținut că potrivit art. 146 C. pen., așa cum a fost modificat prin

Legea nr. 456/2001, prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă

materială mai mare de 2 miliarde lei, situație în care, încadrarea juridică

corectă, în raport și de dispozițiile art. 13 C. pen., era în art. 215 alin.

(4) C. pen.

Împotriva hotărârii de mai sus au

declarat recurs, în termen, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și

inculpatul M.S.N.

Prin motivele de recurs, parchetul a

susținut, în esență, următoarele:

- greșita aplicare a legii, prin

aceia că, procedând la descontopirea pedepselor și ulterior la contopire în

baza art. 40 C. pen., instanța de apel a omis să includă în cumulul juridic și

pedeapsa de 3 luni închisoare, care compunea pedeapsa rezultantă de 3 luni

aplicată prin sentința penală nr. 1174/1998 a Judecătoriei Caracal (rezultată

din contopirea a două pedepse, respectiv, 3 luni închisoare pentru art. 215

alin. (2) și (3) C. pen. și 2 luni închisoare pentru art. 292 C. pen.);

- s-a făcut și o greșită aplicare a

legii în soluționarea acțiunii civile, prin aceea că, deși în fața instanței de

apel partea civilă SC R. și-a redus pretențiile de la 5.819.794.101 lei la 2 miliarde

lei nu s-a luat în considerare această precizare, fiind menținută obligarea

solidară la plată a inculpatului cu partea responsabilă civilmente pentru suma

de 5.819.794.101 lei, în contextul în care instanța avea obligația să se

pronunțe asupra cererii formulate de partea civilă.

Prin motivele de recurs, inculpatul

a solicitat să se stabilească o încadrare juridică corectă a infracțiunii de

înșelăciune în raport de ultimul prejudiciu menționat de partea civilă și o

reducere a pedepsei, în mod corespunzător, cu atât mai mult cu cât nu a existat

intenția de a înșela.

Criticile formulate de parchet vor

fi examinate în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se fondate pentru cele ce urmează:

Într-adevăr, instanța de apel

procedând la descontopirea pedepselor aplicate prin sentința apelată a omis să

supună atât operației juridice de descontopire, cât și a contopirii ulterioare,

realizată în baza art. 40 C. pen. și pedeapsa de 3 luni, componentă a pedepsei

rezultante de 3 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr. 1174/1998 a

Judecătoriei Caracal.

Pedeapsa de 3 luni închisoare,

aplicată pentru art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și omisă de la cumulul

juridic, forma alături de pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru art. 292 C.

pen., pedeapsa rezultantă care, la rândul ei s-a contopit cu pedeapsa de 8 ani

închisoare, aplicată faptei dedusă judecății.

În atare situație, omițând să

includă în cumulul juridic și pedeapsa de 3 luni, instanța de apel a pronunțat

o hotărâre nelegală care prin admiterea recursului va fi casată cu privire la

dispozițiile de contopire a pedepsei din sentința penală nr. 1174/1998 a

Judecătoriei Caracal.

Rejudecând cauza, în aceste limite,

se va constata incidența legii de grațiere nr. 542/2002 în ce privește pedeapsa

de 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1174/1998 a Judecătoriei

Caracal, pentru art. 292 C. pen.

În consecință, se va contopi în

conformitate cu art. 40 C. pen., în pedeapsa de 8 ani închisoare doar pedeapsa

de 3 luni închisoare susceptibilă de executare, aplicată prin sentința penală

nr. 1174/1998, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare.

Pentru considerentele ce se vor

expune se va constata că este fondată și critica ce vizează acțiunea civilă.

Într-adevăr, în ședința din 24

septembrie 2002, în fața instanței de apel, partea civilă SC R. SRL Sibiu și-a

precizat pretențiile la suma de 2.000.000.000 lei, renunțând la penalități.

Având în vedere această solicitare,

cât și principiul disponibilității ce acționează în rezolvarea laturii civile

adiacente celei penale, se constată o încălcare a legii și sub acest aspect,

urmând cu ocazia rejudecării să fie redus cuantumul despăgubirilor la care a

fost obligat inculpatul, în solidar, cu părțile responsabile civilmente.

Acestea sunt motive pentru care

potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul

parchetului se va admite. Pentru aceleași motive și în baza aceluiași temei

juridic se va admite și recursul declarat de inculpat.

În ce privește criticile formulate

în propriul recurs de inculpat, ele vor fi examinate în raport de dispozițiile

art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 17 și 14 C. proc. pen., constatându-se

însă a fi nefondate.

Activitatea materială desfășurată de

inculpat, care în calitate de administrator al unei societăți comerciale, în

derularea unui contract de vânzare-cumpărare, a emis pentru cantitatea de

145.975 kg zahăr o filă cec, cunoscând că nu are provizia necesară plății,

fiind în interdicție de plată și creând cu această ocazie un prejudiciu efectiv

părții civile întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. proc. pen., așa cum corect a

reținut instanța de apel.

Așa cum s-a reținut partea civilă

și-a stabilit cuantumul pretențiilor la suma de 2 miliarde, prin infracțiunea

de înșelăciune inculpatul producând un prejudiciu efectiv de 1.395.313.532 lei,

în raport de care instanța de apel a stabilit încadrarea juridică corectă doar

în art. 215 alin. (4) C. pen., fiind înlăturat aliniatul 5 al aceluiași text.

În consecință, nu se constată alte

motive în raport de totalitatea probelor administrate, care să justifice o altă

încadrare juridică a faptei, după cum nici reducerea pedepsei aplicate.

Modalitatea de concepere și executare

a activității infracționale, cuantumul prejudiciului produs și neacoperit sunt

împrejurări care, stabilesc în concret, un grad ridicat de pericol social al

faptei și inculpatului și nu justifică reducerea pedepsei aplicate.

Pe cale de consecință, criticile

formulate de inculpat sunt nefondate pentru considerațiunile expuse, dar

recursul său va fi admis pentru motivele indicate de parchet, în baza temeiului

juridic mai sus amintit.

Conform art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va computa detenția preventivă la zi

din pedeapsa aplicată inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de inculpatul M.S.N.

împotriva deciziei penale nr. 243 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba

Iulia.

Casează decizia și sentința penală

nr. 88 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Sibiu numai cu privire la aplicarea

dispozițiilor de contopire a pedepsei aplicată prin sentința penală nr.

1174/1998 a Judecătoriei Caracal și la soluționarea laturii civile.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

8 ani închisoare în pedepsele componente de 8 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 13 C. pen. și

de 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1174/1998.

Constată că pedeapsa de 2 luni

închisoare, aplicată în baza art. 292 C. pen., prin sentința penală nr.

1174/1998, este grațiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Conform art. 40 C. pen., contopește

pedeapsa de 8 ani închisoare cu pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată în baza

art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., prin sentința penală nr. 1174/1998, urmând

ca inculpatul să execute 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce arestarea preventivă de la 31

august 2000, la 10 septembrie 2003, cât și perioada executată anterior de la 17

iulie 2000, la 31 august 2000.

Reduce cuantumul despăgubirilor la

care a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente SC

T.S. SRL Caracal și SC S. SRL Caracal, la suma de 2.000.000.000 lei.

Menține celelalte dispozițiile ale

hotărârii atacate.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2003.