ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5808/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 171 din 30

iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Sibiu, a fost condamnat inculpatul L.R.S.

la pedeapsa de 5 ani închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 174 alin.

(1) și (2), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art.

74 lit. b) și c) și art. 76 alin. ultim C. pen. A fost aplicată inculpatului și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002, a fost revocat beneficiul grațierii condiționate a amenzii de 150.000

lei aplicată prin sentința penală nr. 799/2000 a Judecătoriei Sibiu și a celei

de 2.000.000 lei aplicată prin sentința penală nr. 1421 din 6 noiembrie a

Judecătoriei Sibiu.

În baza art. 33 lit. c) C. pen., au

fost contopite cele două amenzi, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai

grea, de 2 milioane lei, și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa

aplicată pin hotărâre.

A fost dedusă din pedeapsă, perioada

arestării preventive de la 25 martie 2004 la zi, menținându-se măsura arestării

preventive a inculpatului.

S-a mai dispus obligarea

inculpatului la plata sumei de 1.000.000 lei către partea civilă Z.N.O. și la

plata sumei de 15.041.643 lei către Spitalul Clinic Județean Sibiu cu dobânzi

și penalități de întârziere.

În fapt, s-a reținut că, la data de

20 martie 2004, inculpatul L.R.S., după o discuție contradictorie cu partea

vătămată Z.N.O., i-a aplicat acestuia o lovitură cu o bâtă în zona umărului

stâng și o a doua la nivelul capului. Leziunile produse (traumatism

cranio-cerebral acut deschis, plagă contuză parieto-temporală stânga, fractură

cominutivă frontală stânga cu hematom frontal și hemoragie subaranoidiană) au

impus spitalizarea victimei în regim de urgență și acordarea de îngrijiri

medicale calificate pentru salvarea vieții, necesitând 50-55 zile de îngrijiri

medicale.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei, însă a susținut că nu a intenționat să suprime viața victimei, ci doar

să-i producă vătămări corporale, solicitând, în acest sens, schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

Tribunalul a respins această cerere,

condamnând pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor

calificat.

Prin decizia penală nr. 307/ A din

14 septembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat, menținând starea de arest a acestuia.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei

în art. 181 C. pen. și reducerea pedepsei.

Examinând recursul, Înalta Curte

constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Referitor la cazul de recurs invocat

de inculpat și prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. (când

faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică), Înalta Curte constată

netemeinicia susținerii recurentului, fapta săvârșită fiind corect încadrată

juridic în tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., iar nu în art. 181 C. pen. (vătămare

corporală).

Astfel, așa cum judicios rețin

ambele instanțe, inculpatul a intenționat să ucidă victima, pentru că a lovit-o

cu un obiect contondent și într-o zonă vitală, aceasta fiind salvată doar prin

intervenția rapidă și eficientă a medicilor specialiști.

Prin urmare, calificarea juridică a

faptei este corectă, atât sub aspectul laturii subiective a infracțiunii

(intenția de a ucide victima, iar nu doar aceea de a o vătăma), cât și al

elementelor materiale ce compun latura obiectivă a infracțiunii de tentativă de

omor calificat (lovituri puternice cu un corp dur în zone vitale).

Cât privește cazul de recurs

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat

pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.), caz,

de asemenea, invocat în recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că

ambele instanțe au ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., inculpatul beneficiind și de acordarea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen.

O altă reducere a pedepsei ar

contraveni însăși naturii pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen., aceea de a

constitui atât o măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare a

condamnatului.

În consecință, recursul inculpatului

va fi respins ca nefondat.

Conform art. 88 C. pen., se va scade

din durata pedepsei, timpul arestării preventive de la 25 martie 2004 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000

lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.R.S. împotriva deciziei penale nr. 307 A din 14

septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și al arestării preventive a inculpatului de la 25 martie 2004 la 8

noiembrie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

noiembrie 2004.