ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3194/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 8 din 16 ianuarie 2006, Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe inculpatul T.I. la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată. Același inculpat a fost condamnat, în baza art. 48 din Legea nr. 26/1990 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de declarații inexacte, cu rea-credință, în baza cărora s-au făcut mențiuni în Registrul Comerțului. Î n baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare. Î n baza art. 65 alin. (2) C. pen.

a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. Î n baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 961 din 08 iulie 2003 a Judecătoriei Moinești și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa în total 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

în condițiile disp. art. 71 C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a constatat că partea responsabilă civilmente SC C.S. SRL Sibiu a fost radiată din registrul comerțului. Î n baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.003,06 lei către partea civilă SC M.N. SRL, la plata sumei de 19.447 lei către partea civilă SC C.S. SRL, cu titlu de despăgubiri civile, la plata sumei de 49.159,99 lei către partea civilă SC L.C. SRL, cu titlu de despăgubiri civile, la plata sumei de 23.759,89 lei plus dobânda legală până la data plății efective către partea civilă SC S.T. SRL, cu titlu de despăgubiri civile, la plata sumei de 12.548,13 lei plus dobânda legală până la data plății efective către partea civilă SC O.P.

SRL, cu titlu de despăgubiri civile, la plata sumei de 20.848,27 lei despăgubiri civile către partea civilă SC P. SRL, la plata sumei de 22.500,09 lei despăgubiri civile către partea civilă SC I.P. SRL, la plata sumei de 23.294,31 lei plus penalități de întârziere conform contractului, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC P.M. SA București, la plata sumei de 31.952,52 lei plus dobânda legală până la data plății efective către partea civilă SC V.I. SRL și la plata sumei de 45.528,65 lei plus dobânda legală până la data plății efective către partea civilă SC D.L.I. SRL. S-a luat act de renunțarea inculpatului la cererea de suspendare a judecății. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în luna august 2003, inculpatul a devenit asociat unic și administrator al SC C.S.

SRL, preluând părțile sociale prin cesiune, în baza unui act adițional încheiat în formă autentică. La data de 12 august 2003, inculpatul a depus la ORC Sibiu cererea de înregistrare a actului adițional, precum și o declarație pe proprie răspundere, în care a arătat că îndeplinește condițiile cerute de lege pentru deținerea și exercitarea calității de asociat și administrator, în situația în care, prin sentința penală nr. 961 din 08 iulie 2003 a Judecătoriei Moinești i se interzisese dreptul de a ocupa funcția de administrator la vreo societate comercială, iar infracțiunile pentru care fusese anterior condamnat erau tot în legătură cu domeniul economico-financiar. Pe baza actelor depuse, judecătorul delegat la ORC Sibiu a admis cererea inculpatului, care a devenit în acest mod asociat unic și administrator al SC C.S.

SRL, prin aceeași încheiere admițându-se și cererea de schimbare a sediului social al SC C.S. SRL. Î n aceeași perioadă, inculpatul i-a contactat pe martorii C.L.V. și I.A.G., a deschis cont la Raifaissen și a ridicat un carnet de CEC-uri. Pentru a crea aparența unei firme serioase, inculpatul a amenajat interiorul sediului firmei, achiziționând mobilier de la SC M.N. SRL, în valoare de 13.870,78 lei, din care 3000 lei au fost achitați în numerar după livrarea mărfii, pentru diferență, inculpatul emițând o filă CEC și convenind ca data scadenței să fie la 1 octombrie 2003 (filă care, introdusă la plată a fost refuzată din lipsă de disponibil), și aparatură electronică de la SC C.S. SRL, în valoare totală de 19.447 lei, pentru care a eliberat filă CEC, de asemenea refuzată la plată din lipsă de disponibil.

O parte din mobila achiziționată de la SC M.N. SRL a fost recuperată, motiv pentru care societatea s-a constituit parte civilă cu suma de 60.030,75 lei. După amenajarea sediului, inculpatul și colaboratorii săi au început să lanseze comenzi de marfă, direct sau telefonic către diferite societăți din tară. Astfel, în luna septembrie 2003, I.A. a luat legătura telefonic cu P.A., reprezentanta SC L. SRL, informându-se despre tabla zincată pe care aceasta o livra. Urmare a înțelegerii intervenite, marfa a fost livrată în două tranșe, transporturile fiind însoțite de martorul K.I., care a primit două file CEC, prima completată și înmânată de inculpat, iar cea de-a doua înmânată de martorul I., ambele refuzate la plată din lipsă de disponibil, la data scadentei.

La data de 11 septembrie 2003, inculpatul a contactat telefonic pe martorul R.G., șeful de depozit al SC T. SRL și a transmis o comandă prin fax pentru achiziția de materiale de construcții. A doua zi, inculpatul și martorul I. s-au prezentat personal la SC T. SRL, unde s-a convenit livrarea de membrane hidorizolatoare, pentru care a fost emisă factură, iar inculpatul a completat o filă CEC, din carnetul pe care acesta l-a prezentat martorului, pentru a-l face să creadă că derulează operațiuni comerciale cu mai multe societăți și că rulează sume mari de bani. Tot în luna septembrie 2003, a fost contactat de firma inculpatului martorul P.O., reprezentant al firmei SC O.P. SRL, iar la data de 12 septembrie 2003, inculpatul însoțit de o persoană numită „M.", au negociat achiziționarea de centrale, radiatoare termice și calorifere, pentru marfă încheindu-se un contract de vânzare-cumpărare.

Inculpatul a completat și emis fila CEC, scadentă la 3 octombrie 2003. La data de 29 septembrie, martorul a fost contactat telefonic de organele de poliție și întrebat dacă a avut relații comerciale cu firma inculpatului, comunicându-i-se că acesta este cercetat pentru infracțiunea de înșelăciune. Martorul l-a contactat ulterior pe inculpat, căruia i-a cerut împrumut o centrală termică, în scopul de a verifica, sau eventual recupera marfa, centrală pe care inculpatul nu i-a putut-o împrumuta, motiv pentru care martorul a introdus la plată fila CEC, decontată parțial, în limita sumei existente în cont, de 2670 lei. Inculpatul a comandat și anvelope de la SC P.M. SRL, marfă ce a fost adusă la Sibiu la data de 16 septembrie 2003, de martorul F.G.

Î ntre societăți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, s-a întocmit factură fiscală pentru marfa livrată, iar inculpatul a emis filă CEC. Martorul a declarat că este cel care a semnat contractul, a completat și a eliberat fila CEC. Î n jurul datei de 18 septembrie 2003, martorul C.V., asociat la SC V.I. SRL a fost contactat de C.L., care s-a arătat interesat de marfa comercializată și de oferta de preț, iar ca urmare a comenzii primite prin fax, partea civilă a livrat către societatea inculpatului marfă, pentru care s-a emis factură. Martorul I. a predat o filă CEC, deja semnată și ștampilată, refuzată de bancă la plată. Martorul a declarat că s-a interesat de firma inculpatului la registrul comerțului, însă nu a descoperit nereguli, ba, mai mult, colaboratorii inculpatului, pentru a-i spori încrederea, l-au invitat pentru a vedea sediul și depozitul firmei.

Tot în cursul lunii septembrie 2003, martorul L.G., directorul de vânzări al SC P. SRL s-a deplasat la Sibiu, în urma unei discuții telefonice cu reprezentanții firmei inculpatului, pentru a-l cunoaște pe acesta din urmă, ocazie cu care a stabilit și negociat modul de livrare și condițiile de plată a unor produse ceramice sanitare, marfa fiind livrată firmei inculpatului la data de 22 septembrie 2003, descărcată în depozitul firmei, iar șoferul care a transportat marfa a primit o filă CEC semnată de inculpat, care, la data scadenței, a fost refuzată la plată din lipsă de disponibil. La data de 22 septembrie 2003, societatea inculpatului a comandat prin fax de la SC D.L.I. SRL parchet laminat, iar reprezentanții celor două firme au convenit ca plata să fie făcută prin filă CEC, ce a fost predată martorului B.P., dar refuzată de bancă la scadență din lipsă de disponibil.

Î n jurul datei de 15 septembrie 2003, martorul S.N.A., agent comercial la SC I.P. SRL Sibiu a fost contactat telefonic de reprezentanții firmei inculpatului, care s-au interesat de prețurile produselor comercializate de firma la care era angajat martorul. Ulterior, la data de 30 septembrie 2003, martorul l-a cunoscut pe inculpat la sediul firmei lui, unde au negociat condițiile de plată și au convenit ca pentru marfă să fie achitat un avans de 2500 lei, iar pentru diferență să fie emisă filă CEC postdatată, marfa fiind livrată în aceeași zi, avansul fiind plătit, dar fila CEC refuzată la plată.

Î n fața instanței de fond, inculpatul a recunoscut doar parțial faptele comise, susținând că nu a intenționat să desfășoare activități comerciale ilegale, parte din vină aparținând organelor de cercetare penală, care au anunțat reprezentanții părților civile despre faptul că este cercetat penal, fapt pentru care aceștia au introdus filele CEC emise mai repede la decontare, dar și colaboratorii săi care s-au ocupat de achiziția și înstrăinarea mărfurilor. Instanța de fond a constatat din probele administrate că, deși colaboratorii inculpatului au contactat diverse societăți comerciale pentru încheierea de relații comerciale cu acestea, inculpatul este cel care s-a ocupat de negocierea cu reprezentanții părților civile, cel care a completat și emis file CEC, cel care avea drept de semnătură și era îndreptățit să opereze pentru contul deschis la Reiffeisen pe numele societății al cărei asociat unic era.

Martorii C.L., I.A. și L.G. au putut fi audiați de instanța de judecată, dar cu privire la susținerea inculpatului că și aceștia ar fi trebuit trimiși în judecată, instanța a constatat aplicabilitatea disp. art. 3 C. proc. pen., conform cărora judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare. Dat fiind că martorii nu au fost angajați cu contract de muncă la firma inculpatului, instanța de fond a constatat că aceștia nu puteau acționa în numele părții responsabile civilmente, ei contactând diverse firme, dar în numele inculpatului. Inculpatul a invocat împrejurarea că marfa achiziționată și depozitată în Calea Șurii Mici a fost înstrăinată fără știrea sa, situație infirmată de probele existente la dosar și din care reiese că din această marfă au fost livrate profile către SC C. Galați, martorul G.A.

achitând contravaloarea mărfii, banii fiind apoi ridicați de la bancă de inculpat. Pe de altă parte, pentru mărfurile depozitate în Calea Șurii Mici, există procese verbale de inventariere pentru mărfurile identificate la sediul, dar și în depozitul părții responsabile civilmente, iar părțile civile au precizat care bunuri au fost restituite, constituirea de parte civilă în procesul penal ținând cont de aceste împrejurări. La dosarul cauzei există, pe de altă parte, raportul administratorului judiciar al părții responsabile civilmente, întocmit în cadrul procedurii de reorganizare judiciară și faliment al SC C.S. SRL și din care rezultă că scopul înființării societății a fost acela de a servi ca mijlocitor pentru înșelarea unor terțe persoane.

Instanța de fond, analizând probele administrate a concluzionat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, că acesta a acționat cu știință în scopul câștigării încrederii unor eventuali parteneri de afaceri, că a susținut constant credibilitatea și bonitatea firmei pe care o conducea, indicând reprezentanților părților civile firme din țară cu care desfășura relații comerciale și prezentând file CEC emise de aceste societăți, împrejurări care relevă intenția inculpatului de a induce în eroare reprezentanții părților civile, ca și faptul că emiterea CEC-urilor s-a realizat „ab initio", cunoscând că pentru valorificarea lor nu există acoperirea necesară.

De asemenea, cu privire la infracțiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 26/1990, vinovăția inculpatului este dovedită, cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei există sentința Judecătoriei Moinești, de condamnare a inculpatului tot pentru infracțiuni economice, și prin care i s-a interzis acestuia dreptul de a ocupa funcția de administrator la orice societate comercială. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere perseverența sa infracțională, antecedentele penale ale inculpatului, modalitatea în care a săvârșit faptele, împrejurarea că doar cu o lună înainte, inculpatul primise o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, vârsta inculpatului, limitele de pedeapsă impuse de lege.

Instanța de fond a apreciat că pretențiile părților civile SC V.I. SRL și SC D.L.I. SRL, referitoare la acordarea de TVA, nu sunt întemeiate în condițiile în care disp. art. 138 C. fisc. precizează că baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată se ajustează, în situația în care contravaloarea bunurilor livrate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului, iar ajustarea este permisă de la data la care se declară falimentul, ori, în cauză falimentul părții responsabile civilmente s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 172/2005 a Tribunalului Sibiu. În același sens, codul fiscal precizează că pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile și pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor neîncasate, dacă procedura de faliment a fost închisă prin hotărâre judecătorească.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța de fond a admis numai în parte acțiunile civile exercitate de cele două părți civile amintite. Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul și părțile civile SC V.I. SRL Cluj Napoca și SC D.L.I. SRL Bacău. În apelul său, inculpatul critică hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita încadrare juridică a infracțiunii de înșelăciune, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiuni la legea CEC-ului, iar în subsidiar, solicită achitarea sa pe temeiul disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., dat fiind că faptele au fost săvârșite de colaboratorii inculpatului, fără știrea sa. Părțile civile critică hotărârea atacată doar în latură civilă, solicitând să se constate că prejudiciul nu s-a încasat, sumele sunt purtătoare de impozit, astfel că ele reprezintă pierderi.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate de apelanți, instanța de apel a dispus, la solicitarea inculpatului, efectuarea unei expertize medico-legale care să ateste dacă inculpatul poate participa la judecată, în condițiile în care acesta a invocat că suferă de anumite afecțiuni care ar justifica suspendarea procesului penal, revenind ulterior asupra probei, dat fiind că acesta nu s-a prezentat pentru efectuarea expertizei, cauza suferind amânare la 6 termene de judecată. Instanța de apel a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, ca și vinovăția inculpatului, pe deplin dovedită de probatoriul administrat în cauză.

Având însă în vedere împrejurările comiterii infracțiunii de înșelăciune, valoarea prejudiciului, de altfel nerecuperat la momentul condamnării în fond a inculpatului, limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a apreciat că o pedeapsă în cuantum mai mic, aplicată inculpatului, este suficientă pentru a asigura împlinirea dublului scop, educativ și represiv al sancțiunii. De asemenea, instanța de apel a constatat ca lipsită de eficiență înlăturarea expresă a dispozițiilor privind interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. e) C. pen., cum a solicitat parchetul, câtă vreme, pe durata interzicerii dreptului de a alege și de a fi ales, o persoană nu poate fi tutore, iar pe perioada detenției, inculpatul ar fi în imposibilitate de a exercita tutela sau curatela.

Referitor la apelurile părților civile, declarate în latură civilă, instanța de apel a constatat că pierderile de care se face vorbire nu sunt imputabile inculpatului, atâta vreme cât dispozițiile legale în vigoare obligă agenții economici să achite impozitul pe profit și celelalte taxe la valoarea mărfii facturate, independent de încasarea sau nu a prețului pentru marfa livrată. Date fiind aceste considerente, Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, prin decizia penală nr. 170/A din 21 noiembrie 2007, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 8 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Sibiu, a desființat în parte sentința atacată, în latură penală, în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale pentru infracțiunea de înșelăciune, și, în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare, în pedepsele componente de 12 ani închisoare aplicată prin sentința atacată și 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 961 din 08 iulie 2003 a Judecătoriei Moinești. A descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare în pedepsele componente de 12 ani închisoare pentru infracțiunea continuată de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și un an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 26/1990 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. A redus cuantumul pedepsei stabilite pentru infracțiunea de înșelăciune, de la 12 ani închisoare, la 10 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele pentru faptele concurente săvârșite de inculpat, în final acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare. A menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe care a adăugat-o la pedeapsa de 10 ani închisoare, în final inculpatul având de executat 12 ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de părțile civile SC V.I. Cluj Napoca și SC D.L.I. SRL Bacău împotriva aceleiași sentințe. Împotriva deciziei, respectând prevederile art. 385 2 rap. la art. 362 alin. (2) C. proc. pen., a declarat recurs apărătorul inculpatului, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate. Apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere circumstanțele reale în care s-a săvârșit infracțiunea și circumstanțele personale ale inculpatului. Se arată că inculpatul nu a săvârșit fapta cu intenție, că marfa a fost livrată cu acordul părților, iar unele infracțiuni au fost săvârșite de alte persoane.

Examinând hotărârile în raport de criticile recurentului, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., ca și, din oficiu, pentru cazurile enunțate de art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Deși anterior fusese condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de natură economico-financiară și îi fusese interzis dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, inculpatul a preluat prin cesiune, părțile sociale ale SC C.S. SRL Sibiu, devenind asociat unic și administrator al acestei societăți. Pentru înregistrarea actului adițional de preluare a părților sociale, inculpatul a depus la ORC Sibiu cerere, însoțită de declarația pe proprie răspundere privind îndeplinirea condițiilor legale pentru deținerea și exercitarea calității de asociat și administrator.

În calitatea astfel dobândită, inculpatul a încheiat contracte comerciale cu reprezentanții părților civile, în baza cărora aceste persoane juridice au livrat diferite produse în schimbul cărora inculpatul ori colaboratorii săi eliberau CEC-uri care s-au dovedit a fi lipsite de acoperire bancară la scadență. Reaua-credință a inculpatului și intenția de a induce în eroare părțile civile sunt ilustrate și de faptul că nici până în prezent inculpatul nu a achitat contravaloarea mărfurilor. Nu se poate reține susținerea inculpatului că reprezentanții părților civile ar fi avut cunoștință de lipsa disponibilului bancar, întrucât pentru sporirea încrederii acestora în bonitatea firmei al cărei asociat unic era, inculpatul făcea cunoscută de fiecare dată, amplitudinea relațiilor comerciale pe care le desfășura, invita reprezentanții firmelor furnizoare la sediul societății sale, unde le prezenta proaspetele dotări, de anvergură, cu care își amenajase sediul.

Inculpatul indica reprezentanților părților civile firme din țară cu care desfășura relații comerciale și prezenta file CEC emise de aceste societăți. Acest comportament justifică soluțiile adoptate de instanțele anterioare în rezolvarea acțiunii penale, referitor la vinovăția exclusivă a inculpatului pentru infracțiunile ce constituie obiectul judecății. Din probele administrate în cauză rezultă că, deși colaboratorii inculpatului au contactat diverse societăți comerciale pentru încheierea de relații comerciale cu acestea, inculpatul a fost cel care s-a ocupat de negocierea cu reprezentanții părților civile, cel care a completat și emis file CEC, cel care avea drept de semnătură și era îndreptățit să opereze pentru contul deschis la Reiffeisen pe numele societății al cărei asociat unic era.

Inculpatul a invocat împrejurarea că marfa achiziționată și depozitată în Calea Șurii Mici a fost înstrăinată fără știrea sa, situație infirmată de probele existente la dosar și din care reiese că din această marfă au fost livrate profile către SC C. Galați, martorul G.A. achitând contravaloarea mărfii, banii fiind apoi ridicați de la bancă de inculpat. În ceea ce privește individualizarea pedepselor, este de semnalat amploarea activității infracționale a inculpatului și consecințele deosebite pentru patrimoniile părților civile, ca și conduita procesuală a inculpatului, care a căutat să transfere răspunderea asupra altor persoane și să invoce atitudinea culpabilă a reprezentanților părților civile.

În același sens, este de observat că, după ce inculpatul a invocat faptul că suferă de anumite afecțiuni medicale care ar impune suspendarea procesului penal, iar instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize medico-legale cu acest obiectiv, acesta, aflat în stare de libertate, nu a îndeplinit prescripțiile instituției medico-legale în vederea expertizării, cauza suferind 6 amânări nejustificate, împrejurare care conduce la concluzia logică a încercării de zădărnicire a tragerii la răspundere penală. În contextul libertății contractuale și necesității sporirii încrederii agenților comerciali în mecanismele economiei de piață, instanța de apel îndeosebi, a aplicat inculpatului o pedeapsă optimă să asigure îndeplinirea funcțiilor educativ-preventive și de exemplaritate a sancțiunilor penale.

Ca urmare, apreciind ca legală și temeinică hotărârea atacată, în baza art. 385 15 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.; P

ENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 170/A din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2008.