ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3194/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3194/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 8 din 16 ianuarie 2006, Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe
inculpatul T.I. la o pedeapsă de 12 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă
continuată.
Același inculpat a fost condamnat, în
baza art. 48 din Legea nr. 26/1990 cu
aplic.
art. 37
lit. a) C.
pen. la o pedeapsă de un an închisoare
pentru săvârșirea
infracțiunii de efectuare de declarații inexacte, cu rea-credință, în baza
cărora s-au făcut mențiuni în Registrul Comerțului.
Î
n baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat
inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.
Î
n baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea
drepturilor
prev. de
art. 64 lit. a), b) și
c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Î
n baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării
pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 961
din 08 iulie 2003 a Judecătoriei Moinești și a dispus executarea în întregime a
acestei pedepse, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta
hotărâre, inculpatul urmând a executa în total 14 ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor
prev. de
art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor
prev.
de
art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. în condițiile
disp.
art. 71
C. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a constatat că partea responsabilă
civilmente SC C.S.
SRL Sibiu a fost radiată din registrul
comerțului.
Î
n baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la
plata sumei de 6.003,06 lei către partea civilă SC M.N. SRL, la plata sumei de
19.447 lei către partea civilă SC C.S. SRL, cu titlu de despăgubiri civile, la
plata sumei de 49.159,99 lei către partea civilă SC L.C. SRL, cu titlu de
despăgubiri civile, la plata sumei de 23.759,89 lei plus dobânda legală până la
data plății efective către partea civilă SC S.T. SRL, cu titlu de despăgubiri
civile, la plata sumei de 12.548,13 lei plus dobânda legală până la data plății
efective către partea civilă SC O.P. SRL, cu titlu de despăgubiri civile, la
plata sumei de 20.848,27 lei despăgubiri civile către partea civilă SC P. SRL,
la plata sumei de 22.500,09 lei despăgubiri civile către partea civilă SC I.P. SRL,
la plata sumei de 23.294,31 lei plus penalități de
întârziere conform contractului, cu titlu de despăgubiri civile către
partea
civilă SC P.M. SA București, la plata sumei de 31.952,52 lei plus
dobânda legală până la data plății efective către partea civilă SC V.I. SRL și
la plata sumei de 45.528,65 lei plus dobânda legală până la data plății
efective către partea civilă SC D.L.I. SRL.
S-a luat act de renunțarea inculpatului la
cererea de suspendare a
judecății.
Pentru a pronunța această sentință, prima
instanță a reținut că în
luna august 2003, inculpatul a
devenit asociat unic și administrator al SC C.S. SRL, preluând părțile sociale
prin cesiune, în baza unui act adițional încheiat în formă autentică.
La data de 12 august 2003, inculpatul a depus la ORC Sibiu cererea de
înregistrare a actului adițional, precum și o declarație pe proprie răspundere,
în care a arătat că îndeplinește condițiile cerute de lege pentru deținerea și
exercitarea calității de asociat și administrator,
în situația în care, prin sentința penală nr. 961 din 08 iulie 2003 a
Judecătoriei
Moinești i se interzisese dreptul de a ocupa funcția de
administrator la vreo societate comercială, iar infracțiunile pentru care
fusese anterior condamnat erau tot în legătură cu domeniul economico-financiar.
Pe baza actelor depuse, judecătorul
delegat la ORC Sibiu a admis
cererea inculpatului, care a
devenit în acest mod asociat unic și administrator al SC C.S. SRL, prin aceeași
încheiere admițându-se și cererea de schimbare a sediului social al SC C.S. SRL.
Î
n aceeași perioadă, inculpatul i-a contactat pe martorii C.L.V. și I.A.G.,
a deschis cont la Raifaissen și a ridicat un carnet de CEC-uri.
Pentru a crea aparența unei firme
serioase, inculpatul a amenajat
interiorul sediului
firmei, achiziționând mobilier de la SC M.N. SRL, în valoare de 13.870,78 lei,
din care 3000 lei au fost achitați în numerar după livrarea mărfii, pentru
diferență, inculpatul emițând o filă CEC și convenind ca data scadenței să fie
la 1 octombrie 2003 (filă care, introdusă la plată a fost refuzată din lipsă de
disponibil), și aparatură electronică de la SC C.S. SRL, în valoare totală de
19.447 lei, pentru care a eliberat filă CEC, de asemenea refuzată la plată din
lipsă de disponibil.
O parte din mobila achiziționată de la SC M.N. SRL a fost recuperată,
motiv pentru care societatea s-a constituit parte civilă cu suma de 60.030,75
lei.
După amenajarea sediului, inculpatul și colaboratorii săi au început să
lanseze comenzi de marfă, direct sau telefonic către diferite societăți din
tară.
Astfel, în luna septembrie 2003, I.A. a luat legătura telefonic cu P.A.,
reprezentanta SC L. SRL, informându-se despre tabla zincată pe care aceasta o
livra. Urmare a înțelegerii intervenite, marfa a fost livrată în două tranșe,
transporturile fiind însoțite de martorul K.I., care a primit două file CEC,
prima completată și înmânată de inculpat, iar cea de-a doua înmânată
de martorul I.,
ambele refuzate la plată din lipsă de disponibil, la data
scadentei.
La data de 11 septembrie 2003, inculpatul a contactat telefonic pe
martorul R.G., șeful de depozit al SC T. SRL și a transmis o comandă prin fax
pentru achiziția de materiale de construcții. A doua zi, inculpatul și martorul
I. s-au prezentat personal la SC T. SRL, unde s-a convenit livrarea de membrane
hidorizolatoare, pentru care a fost emisă factură, iar inculpatul a completat o
filă CEC, din carnetul pe care acesta l-a prezentat
martorului, pentru a-l face să creadă că derulează operațiuni
comerciale
cu mai multe societăți și că rulează sume mari de bani.
Tot în luna septembrie 2003, a fost contactat de firma inculpatului
martorul P.O., reprezentant al firmei SC O.P.
SRL, iar la data de 12 septembrie 2003, inculpatul însoțit de o persoană
numită
„M.", au negociat achiziționarea de centrale, radiatoare termice și
calorifere, pentru marfă încheindu-se un contract de vânzare-cumpărare.
Inculpatul a completat și emis fila CEC, scadentă la 3 octombrie 2003.
La data de 29 septembrie, martorul a fost contactat telefonic de
organele de poliție și întrebat dacă a avut relații comerciale cu firma
inculpatului, comunicându-i-se că acesta este cercetat pentru infracțiunea de
înșelăciune. Martorul l-a contactat ulterior pe inculpat, căruia i-a cerut
împrumut o centrală termică, în scopul de a verifica, sau eventual recupera
marfa, centrală pe care inculpatul nu i-a putut-o împrumuta, motiv pentru care
martorul a introdus la plată fila CEC, decontată parțial, în limita sumei
existente în cont, de 2670 lei.
Inculpatul a comandat și anvelope de la SC P.M. SRL, marfă ce a fost
adusă la Sibiu la data de 16 septembrie 2003, de martorul F.G.
Î
ntre societăți s-a încheiat un contract
de vânzare-cumpărare, s-a
întocmit factură fiscală pentru
marfa livrată, iar inculpatul a emis filă CEC. Martorul a declarat că este cel
care a semnat contractul, a completat și a eliberat fila CEC.
Î
n jurul datei de 18 septembrie 2003,
martorul C.V., asociat la SC
V.I. SRL a fost contactat de C.L.,
care s-a arătat interesat de marfa comercializată și de oferta de preț, iar ca
urmare a comenzii primite prin fax, partea civilă a livrat către societatea
inculpatului marfă, pentru care s-a emis factură. Martorul I. a predat o filă
CEC, deja semnată și ștampilată, refuzată de bancă la plată.
Martorul a declarat că s-a interesat de firma inculpatului la registrul
comerțului, însă nu a descoperit nereguli, ba, mai mult,
colaboratorii inculpatului, pentru a-i spori încrederea, l-au invitat
pentru a vedea sediul și depozitul firmei.
Tot în cursul lunii septembrie 2003, martorul L.G., directorul de
vânzări al SC P. SRL s-a deplasat la Sibiu, în urma unei discuții telefonice cu
reprezentanții firmei inculpatului, pentru a-l cunoaște pe acesta din urmă,
ocazie cu care a stabilit și negociat modul de livrare și condițiile de plată a
unor produse ceramice sanitare, marfa fiind livrată firmei inculpatului la data
de 22 septembrie 2003, descărcată în depozitul firmei, iar șoferul care a
transportat marfa a primit o filă CEC semnată de inculpat, care, la data
scadenței, a fost refuzată la plată din lipsă de disponibil.
La
data de 22 septembrie 2003, societatea inculpatului a comandat prin fax de la
SC D.L.I. SRL parchet laminat, iar reprezentanții celor două firme au convenit
ca plata să fie făcută prin filă CEC, ce a fost predată martorului B.P., dar
refuzată de bancă la scadență din lipsă de disponibil.
Î
n jurul datei de 15 septembrie 2003, martorul S.N.A., agent comercial
la SC I.P. SRL Sibiu a fost contactat telefonic de reprezentanții firmei
inculpatului, care s-au interesat de prețurile produselor comercializate de
firma la care era angajat martorul. Ulterior, la data de 30 septembrie 2003,
martorul l-a cunoscut pe inculpat la sediul firmei lui, unde au negociat
condițiile de plată și au convenit ca pentru marfă să fie achitat un avans de
2500 lei, iar pentru diferență să fie emisă filă CEC postdatată, marfa fiind
livrată în aceeași zi, avansul fiind plătit, dar fila CEC refuzată la plată.
Î
n fața instanței de fond, inculpatul a recunoscut doar parțial faptele
comise, susținând că nu a intenționat să desfășoare activități comerciale
ilegale, parte din vină aparținând organelor de cercetare penală, care au
anunțat reprezentanții părților civile despre faptul că este cercetat penal,
fapt pentru care aceștia au introdus filele CEC emise mai repede la decontare,
dar și colaboratorii săi care s-au ocupat de achiziția și înstrăinarea
mărfurilor.
Instanța de fond a constatat din probele
administrate că, deși colaboratorii inculpatului au contactat diverse societăți
comerciale pentru încheierea de relații comerciale cu acestea, inculpatul este
cel
care s-a ocupat de negocierea cu
reprezentanții părților civile, cel care a
completat și emis file CEC,
cel care avea drept de semnătură și era îndreptățit să opereze pentru contul
deschis la Reiffeisen pe numele societății al cărei asociat unic era.
Martorii C.L., I.A. și L.G. au putut fi
audiați de instanța de judecată, dar cu privire la susținerea inculpatului că
și aceștia ar fi trebuit trimiși în judecată, instanța a constatat
aplicabilitatea disp. art. 3 C. proc. pen., conform
cărora judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de
sesizare.
Dat fiind că martorii nu au fost
angajați cu contract de muncă la firma inculpatului, instanța de fond a
constatat că aceștia nu puteau acționa în numele părții responsabile
civilmente, ei contactând diverse firme, dar în numele inculpatului.
Inculpatul a invocat împrejurarea că
marfa achiziționată și depozitată în Calea Șurii Mici a fost înstrăinată fără
știrea sa, situație infirmată de probele existente la dosar și din care reiese
că din această marfă au fost livrate profile către SC C. Galați, martorul G.A. achitând
contravaloarea mărfii, banii fiind apoi ridicați de la bancă de inculpat.
Pe de altă parte, pentru mărfurile
depozitate în Calea Șurii Mici, există procese verbale de inventariere pentru
mărfurile identificate la sediul, dar și în depozitul părții responsabile
civilmente, iar părțile civile au precizat care bunuri au fost restituite,
constituirea de parte civilă în procesul penal ținând cont de aceste
împrejurări.
La dosarul cauzei există, pe de altă
parte, raportul administratorului judiciar al părții responsabile civilmente,
întocmit în cadrul procedurii de reorganizare judiciară și faliment al SC C.S. SRL
și din care rezultă că scopul înființării societății a fost acela de a servi ca
mijlocitor pentru înșelarea unor terțe persoane.
Instanța
de fond, analizând probele administrate a concluzionat că
vinovăția
inculpatului este pe deplin dovedită, că acesta a acționat cu știință în scopul
câștigării încrederii unor eventuali parteneri de afaceri, că a susținut constant
credibilitatea și bonitatea firmei pe care o conducea, indicând
reprezentanților părților civile firme din țară cu care desfășura relații
comerciale și prezentând file CEC emise de aceste societăți, împrejurări care
relevă intenția inculpatului de a induce în eroare reprezentanții părților
civile, ca și faptul că emiterea CEC-urilor s-a realizat „ab initio",
cunoscând că pentru valorificarea lor nu există acoperirea necesară.
De asemenea, cu privire la infracțiunea
prev. de
art. 48 din Legea nr. 26/1990,
vinovăția inculpatului este dovedită, cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei
există sentința Judecătoriei Moinești, de
condamnare
a inculpatului tot pentru infracțiuni economice, și prin care i
s-a
interzis acestuia dreptul de a ocupa funcția de administrator la orice
societate comercială.
La individualizarea judiciară a
pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere
perseverența sa infracțională, antecedentele penale ale inculpatului,
modalitatea în care a săvârșit faptele, împrejurarea că doar cu o lună înainte,
inculpatul primise o
condamnare cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei, vârsta inculpatului, limitele
de pedeapsă impuse de lege.
Instanța de fond a apreciat că
pretențiile părților civile SC V.I. SRL și SC D.L.I. SRL, referitoare la
acordarea de TVA, nu sunt întemeiate în condițiile în care
disp.
art. 138
C. fisc. precizează că baza de impozitare a
taxei pe valoare adăugată se
ajustează, în
situația în care contravaloarea bunurilor livrate nu se poate
încasa din
cauza falimentului beneficiarului, iar ajustarea este permisă de la data la
care se declară falimentul, ori, în cauză falimentul părții responsabile
civilmente s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 172/2005 a Tribunalului
Sibiu.
În același sens, codul fiscal
precizează că pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate
cheltuieli deductibile și pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a
creanțelor neîncasate, dacă procedura de faliment a fost închisă prin hotărâre
judecătorească.
Pentru considerentele mai sus expuse,
instanța de fond a admis numai în parte acțiunile civile exercitate de cele
două părți civile amintite.
Împotriva sentinței au declarat apel
inculpatul și părțile civile SC V.I. SRL Cluj Napoca și SC D.L.I. SRL Bacău.
În apelul său, inculpatul critică
hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita
încadrare juridică a infracțiunii de înșelăciune, solicitând schimbarea
încadrării juridice a faptei în infracțiuni la legea CEC-ului, iar în
subsidiar, solicită achitarea sa pe temeiul
disp. art. 10
lit. c) C. proc. pen., dat fiind că faptele au fost săvârșite de
colaboratorii inculpatului, fără știrea sa.
Părțile civile critică hotărârea
atacată doar în latură civilă, solicitând să se constate că prejudiciul nu s-a
încasat, sumele sunt purtătoare de impozit, astfel că ele reprezintă pierderi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma
motivelor de apel formulate de apelanți, instanța de apel a dispus, la
solicitarea inculpatului, efectuarea unei expertize medico-legale care să
ateste dacă inculpatul poate participa la judecată, în condițiile în care
acesta a invocat că suferă de anumite afecțiuni care ar justifica suspendarea
procesului penal, revenind ulterior asupra probei, dat fiind că acesta nu s-a
prezentat pentru efectuarea expertizei, cauza suferind amânare la 6 termene de
judecată.
Instanța de apel a constatat că
situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, ca și vinovăția
inculpatului, pe deplin dovedită de probatoriul administrat în cauză.
Având însă în vedere împrejurările
comiterii infracțiunii de înșelăciune, valoarea prejudiciului, de altfel
nerecuperat la momentul
condamnării în fond a inculpatului, limitele de
pedeapsă stabilite de lege
pentru infracțiunea săvârșită,
instanța de apel a apreciat că o pedeapsă în cuantum mai mic, aplicată
inculpatului, este suficientă pentru a asigura împlinirea dublului scop,
educativ și represiv al sancțiunii.
De asemenea, instanța de apel a
constatat ca lipsită de eficiență înlăturarea expresă a dispozițiilor privind
interzicerea dreptului
prev. de
art. 64 lit.
e) C. pen., cum a solicitat parchetul, câtă vreme, pe durata interzicerii
dreptului de a alege și de a fi ales, o persoană nu poate fi tutore, iar pe
perioada detenției, inculpatul ar fi în imposibilitate de a exercita tutela sau
curatela.
Referitor la apelurile părților civile,
declarate în latură civilă,
instanța de
apel a constatat că pierderile de care se face vorbire nu sunt
imputabile
inculpatului, atâta vreme cât dispozițiile legale în vigoare obligă agenții
economici să achite impozitul pe profit și celelalte taxe la valoarea mărfii
facturate, independent de încasarea sau nu a prețului pentru marfa livrată.
Date fiind aceste considerente, Curtea
de Apel Alba lulia, secția penală, prin decizia penală nr. 170/A din 21
noiembrie 2007, în temeiul
disp. art. 379
pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpat
împotriva sentinței penale nr. 8 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Sibiu, a
desființat în parte sentința atacată, în latură penală, în ceea ce privește
cuantumul pedepsei principale pentru infracțiunea de înșelăciune, și, în
rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare, în
pedepsele componente de 12 ani închisoare aplicată prin sentința atacată și 2
ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 961 din 08 iulie 2003
a Judecătoriei Moinești.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 12
ani închisoare în pedepsele componente de 12 ani închisoare pentru infracțiunea
continuată de înșelăciune,
prev. de
art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu
aplic.
art. 41
alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și un an
închisoare pentru infracțiunea
prev. de
art. 48 din Legea nr. 26/1990 cu
aplic. art. 37
lit. a) C. pen.
A redus cuantumul pedepsei stabilite
pentru infracțiunea de înșelăciune, de la 12 ani închisoare, la 10 ani
închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.
b) C. pen. a contopit pedepsele pentru faptele concurente săvârșite de
inculpat, în final acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani
închisoare.
A menținut revocarea suspendării
condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe care a adăugat-o la
pedeapsa de 10 ani închisoare, în final inculpatul având de executat 12 ani
închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale
hotărârii atacate.
A respins ca nefondate apelurile
declarate de părțile civile SC V.I. Cluj Napoca și SC D.L.I. SRL Bacău
împotriva aceleiași sentințe.
Împotriva deciziei, respectând
prevederile art. 385
2
rap. la art. 362
alin. (2) C. proc. pen., a declarat recurs apărătorul inculpatului,
fără a indica în
scris vreun motiv de
nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate.
Apărătorul desemnat din oficiu a
invocat cazul de casare
prev. de
art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reducerea
pedepsei, având în vedere circumstanțele reale în care s-a săvârșit
infracțiunea și circumstanțele personale ale inculpatului. Se arată că
inculpatul nu a săvârșit fapta cu intenție, că marfa a fost livrată cu acordul
părților, iar unele infracțiuni au fost săvârșite de alte persoane.
Examinând hotărârile în raport de
criticile recurentului, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.
385
9
alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., ca și, din oficiu,
pentru cazurile enunțate de art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte
constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în
continuare:
Deși anterior fusese condamnat pentru
săvârșirea unor infracțiuni de natură economico-financiară și îi fusese
interzis dreptul de a ocupa
funcția de
administrator al unei societăți comerciale, inculpatul a preluat
prin
cesiune, părțile sociale ale SC C.S. SRL Sibiu, devenind asociat unic și
administrator al acestei societăți.
Pentru
înregistrarea actului adițional de preluare a părților sociale, inculpatul a
depus la ORC Sibiu cerere, însoțită de declarația pe proprie
răspundere privind îndeplinirea condițiilor legale pentru deținerea și
exercitarea calității de asociat și administrator.
În calitatea astfel dobândită,
inculpatul a încheiat contracte comerciale cu reprezentanții părților civile,
în baza cărora aceste persoane juridice au livrat diferite produse în schimbul
cărora inculpatul ori colaboratorii săi eliberau CEC-uri care s-au dovedit a fi
lipsite de acoperire bancară la scadență.
Reaua-credință a inculpatului și
intenția de a induce în eroare părțile civile sunt ilustrate și de faptul că
nici până în prezent inculpatul nu a achitat contravaloarea mărfurilor.
Nu se
poate reține susținerea inculpatului că reprezentanții părților
civile ar fi avut cunoștință de lipsa disponibilului bancar, întrucât
pentru
sporirea încrederii acestora în
bonitatea firmei al cărei asociat unic era,
inculpatul făcea cunoscută
de fiecare dată, amplitudinea relațiilor comerciale pe care le desfășura,
invita reprezentanții firmelor furnizoare la sediul societății sale, unde le
prezenta proaspetele dotări, de anvergură, cu care își amenajase sediul. Inculpatul
indica
reprezentanților părților
civile firme din țară cu care desfășura relații comerciale și prezenta file CEC
emise de aceste societăți.
Acest comportament justifică soluțiile
adoptate de instanțele anterioare în rezolvarea acțiunii penale, referitor la
vinovăția exclusivă a inculpatului pentru infracțiunile ce constituie obiectul
judecății.
Din probele administrate în cauză
rezultă că, deși colaboratorii inculpatului au contactat diverse societăți
comerciale pentru încheierea de relații comerciale cu acestea, inculpatul a
fost cel care s-a ocupat de negocierea cu reprezentanții părților civile, cel
care a completat și emis file CEC, cel care avea drept de semnătură și era
îndreptățit să opereze pentru contul deschis la Reiffeisen pe numele societății
al cărei asociat unic era.
Inculpatul a invocat împrejurarea că
marfa achiziționată și depozitată în Calea Șurii Mici a fost înstrăinată fără
știrea sa, situație infirmată de probele existente la dosar și din care reiese
că din această marfă au fost livrate profile către SC C. Galați, martorul G.A. achitând
contravaloarea mărfii, banii fiind apoi ridicați de la bancă de inculpat.
În ceea ce privește individualizarea
pedepselor, este de semnalat amploarea activității infracționale a inculpatului
și consecințele deosebite pentru patrimoniile părților civile, ca și conduita
procesuală a inculpatului, care a căutat să transfere răspunderea asupra altor
persoane și să invoce atitudinea culpabilă a reprezentanților părților civile.
În același sens, este de observat că,
după ce inculpatul a invocat faptul că suferă de anumite afecțiuni medicale
care ar impune suspendarea procesului penal, iar instanța de apel a dispus
efectuarea unei expertize medico-legale cu acest obiectiv, acesta, aflat în
stare de libertate, nu a îndeplinit prescripțiile instituției medico-legale în
vederea expertizării, cauza suferind 6 amânări nejustificate, împrejurare care
conduce la concluzia logică a încercării de zădărnicire a tragerii la
răspundere penală.
În contextul libertății contractuale și
necesității sporirii încrederii agenților comerciali în mecanismele economiei
de piață, instanța de apel îndeosebi, a aplicat inculpatului o pedeapsă optimă
să asigure îndeplinirea funcțiilor educativ-preventive și de exemplaritate a
sancțiunilor penale.
Ca urmare, apreciind ca legală și
temeinică hotărârea atacată, în
baza art. 385
15
lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat
recursul
declarat de inculpat.
Văzând
și
disp. art. 192
alin. (2) C.
proc. pen.;
P
ENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.
împotriva
deciziei penale nr. 170/A din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba lulia, secția
penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de
400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2008.