ÎCCJ, decizie (scj.ro #83960)

Aplicarea legii penale mai favorabile. Consecințe deosebit de grave Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Legea penală și limitele ei de aplicare Indice alfabetic: Drept penal - aplicarea legii penale mai favorabile C. pen ., art. 13, art. 146 În conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) C. pen ., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, inclusiv legea penală mai favorabilă prin care se modifică înțelesul noțiunii de „consecințe deosebit de grave”, prevăzută în art. 146 C. pen ., în sensul majorării cuantumul pagubei materiale în raport cu care se stabilește existența consecințelor deosebit de grave, cu efecte asupra încadrării juridice dată faptei.

Potrivit Deciziei nr. VIII din 5 februarie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul contestației la executare în care se invocă modificarea înțelesului noțiunii de „consecințe deosebit de grave”, instanța nu poate schimba încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă și, apoi, reduce pedeapsa aplicată în cauză, întrucât modificarea înțelesului noțiunii de „consecințe deosebit de grave”, prevăzută în art. 146 C. pen ., nu este identică cu cerința de a fi intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, la care se referă textele art. 14 și art. 15 C. pen . I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 415 din 6 februarie 2009 Prin sentința nr. 15 din 20 ianuarie 1999, pronunțată de Tribunalul Sibiu, Secția penală, inculpații Z.S.

și D. C. au fost condamnați la câte 10 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen ., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen . Pentru a se hotărî astfel, s-au reținut, în esență, următoarele: La 24 februarie 1998, cei doi inculpați s-au prezentat la sediul societății comerciale S. , în calitate de patroni ai societății comerciale M., solicitând să li se vândă cantitatea de 105.000 ouă și stabilind ca plata să se facă pe bază de file cec. Martora G.M., contabil șef al societății comerciale S., a purtat o convorbire telefonică cu Sucursala băncii B., unde societatea comercială M. avea deschise conturile; funcționara acelei bănci a refuzat să dea relațiile solicitate, însă din convorbirea dintre inculpata D.C.

și aceeași funcționară a băncii s-a înțeles că, a doua zi, contul urma sa fie alimentat cu o sumă importantă de bani. În această situație, s-a perfectat înțelegerea, inculpații au emis o filă cec pentru suma de 68.773.250 lei și au preluat ouăle, pe care le-au transportat la Craiova și le-au vândut firmei M.I. la prețul de 69.930.000 lei, bani pe care inculpații i-au încasat imediat și au dispărut. Societatea comercială S., încercând să încaseze contravaloarea cec -ului, plata i-a fost refuzată de banca B., cu mențiunea că nu există disponibil în cont și că, încă din 20 februarie 1998, inculpații aveau interdicție de a utiliza file cec, fiind trecuți în evidența specială a Băncii Naționale.

Prin decizia nr. 61/A din 24 iunie 2008, Curtea de Apel Alba lulia , Secția penală, a admis apelurile peste termen declarate de inculpați, a desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând, a dispus, între altele: - în baza art. 334 C. proc . pen ., a schimbat încadrarea juridică dată faptei comise de inculpata D.C., din infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen ., în complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen .; - prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen ., a redus pentru fiecare inculpat pedeapsa principală, de la 10 ani închisoare la 4 ani î nchisoare; - au fost înlăturate pedepsele accesorii și complementare prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. c) - e) C. pen . și, respectiv, în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen . Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Curtea a apreciat că nu este admisibilă solicitarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice, în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen . ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, că modificarea dispozițiilor art. 146 C. pen ., cu referire la suma minimă care atrage calificarea faptei ca având consecințe deosebit de grave, nu echivalează cu cerința de a fi intervenit o lege penală mai favorabilă, că, în acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. VIII din 5 februarie 2007, reținându-se că prin modificările aduse succesiv art. 146 C. pen . s-a urmărit de către legiuitor doar adaptarea la fluctuația cursului monedei urmare a devalorizării monetare, ceea ce nu echivalează cu intervenirea unei legi noi, mai favorabile.

Împotriva acestei decizii, inculpații Z.S.

și D. C. au declarat, în termen legal, recursuri, la judecarea cărora nu s-au prezentat, fiind reprezentați de apărătorii aleși, care au solicitat, î n principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen . sau, cel puțin, schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen ., iar în privința pedepselor, î n subsidiar, reindividualizarea acestora în așa fel încât executarea să poată fi suspendată, fie în condițiile art. 81 C. pen ., fie în condițiile art. 86 1 C. pen . Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente: Cu privire la încadrarea juridică a faptei Din examinarea întregului dosar al cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, într-adevăr, inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, dar că, la acest moment, încadrarea juridică nu mai este legală, urmând a fi schimbată pentru considerentele ce succedă.

Art. 13 alin. (1) C. pen . prevede că, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, iar art. 146 C. pen ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că, „prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei.” Așa fiind, se constată că, deși la data săvârșirii faptei - 24 februarie 1998 - încadrarea juridică dată faptei a fost corectă în art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen ., deoarece prejudiciul produs a fost de 77.158.393 lei, mai mare deci de 50.000.000 lei, până la data soluționării definitive a cauzei - 6 februarie 2009 - a intervenit o lege mai favorabilă, în sensul că legiuitorul a stabilit că prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei; în această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că se impune, în baza art. 334 C. proc . pen ., schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen ., în infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) și (4) C. pen .; cu privire la această nouă încadrare juridică, se constată că ea este aplicabila ambilor inculpați, astfel că inculpatului Z.S.

îi vor fi aplicabile dispozițiile art. 215 alin. (1) și (4) C. pen ., iar inculpatei D.C., dispozițiile art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (4) C. pen . (cum în mod judicios a apreciat curtea de apel). Din această perspectivă, considerentul instanței de apel în justificarea menținerii încadrării juridice în alin. (5) al art. 215 C. pen ., dedus din conținutul Deciziei nr. VIII din 5 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Secțiile Unite) este greșit și evidențiază neobservarea aspectului - esențial - că acea decizie are în vedere aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor aplicate prin hotărâri definitive în condițiile art. 14 și art. 15 C. pen . , iar nu situațiile - ca în speță, în care cauza se află în curs de judecată într-o cale ordinară de atac.

Cu privire la cuantumul pedepselor În raport cu această nouă încadrare juridică, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că se impune acordarea unei eficiențe sporite dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen ., reținute deja de instanța de apel, avându-se în vedere, între altele, timpul scurs de la data săvârșirii faptei și lipsa antecedentelor penale și, în raport cu toate acestea, că aplicarea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege - adică de câte 2 ani și 6 luni închisoare fiecărui inculpat - este aptă să asigure scopul prevăzut în art. 52 C. pen . Cu privire la modalitatea de executare, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că scopul sancțiunii penale poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpaților, aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen . (ale cărui condiții formale sunt întrunite) pe un termen de încercare de 6 ani fiind aptă să asigure inculpaților formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Cu privire la solicitarea apărătorului inculpaților de achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen . (reiterare a unei apărări identice la fond și în apel) Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece inculpații, în deplină cunoștință de cauză, știind și că societatea lor se afla în interdicție bancară și că nu are disponibil în bancă, au emis, unul în calitate de autor, celălalt, în calitate de complice, fila cec în valoare de 68.773.250 lei, filă refuzată apoi integral la plată. Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc . pen ., a admis recursurile declarate de inculpații Z.S.

și D.C. împotriva deciziei nr. 61/A din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Alba lulia , Secția penală, a casat în parte decizia penală recurată și sentința nr. 15 din 20 ianuarie 1999 a Tribunalului Sibiu, Secția penală și, rejudecând: În baza art. 334 C. proc . pen ., a schimbat încadrarea juridică a faptelor după cum urmează: - pentru inculpata D.C. din infracțiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen ., în infracțiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (4) C. pen ., cu aplicarea art. 13 C. pen ., a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen . și î n baza acestui text de lege a condamnat pe inculpată la 2 ani și 6 luni î nchisoare; - pentru inculpatul Z.S.

din infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen ., în infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) și (4) C. pen ., cu aplicarea art. 13 C. pen ., a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen . și î n baza acestui text de lege a condamnat pe inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare. A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen . A făcut aplicarea art. 86 1 și art. 86 2 C. pen . pentru ambii inculpați și a suspendat sub supraveghere pedepsele pe o durată de câte 6 ani, iar î n baza art. 86 3 alin. (1) C. pen ., pe durata termenului de î ncercare, a dispus măsurile de supraveghere prevăzute în art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen . În baza art. 71 alin. (5) C. pen ., a suspendat pentru ambii inculpați executarea pedepselor accesorii, făcând aplicarea art. 359 C. proc . pen . și art. 86 4 C. pen . și menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate .