ÎCCJ, decizie (scj.ro #83960)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83960) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Aplicarea legii penale mai

favorabile. Consecințe deosebit de grave

Cuprins pe

materii:

Drept penal. Partea generală. Legea penală și limitele ei de

aplicare

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

aplicarea legii

penale mai favorabile

C.

pen

.,

art. 13, art. 146

În conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1)

C.

pen

., în cazul în care de la

săvârșirea infracțiunii până la

judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se

aplică legea mai favorabilă, inclusiv legea penală mai favorabilă prin care se

modifică înțelesul noțiunii de „consecințe deosebit de grave”, prevăzută în

art. 146 C.

pen

., în sensul majorării cuantumul

pagubei materiale în raport cu care se stabilește existența consecințelor

deosebit de grave, cu efecte asupra încadrării juridice dată faptei.

Potrivit

Deciziei nr. VIII din 5 februarie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în cadrul contestației la executare în care se invocă

modificarea înțelesului noțiunii de „consecințe deosebit de grave”, instanța nu

poate schimba încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea judecătorească

rămasă definitivă și, apoi, reduce pedeapsa aplicată în cauză, întrucât

modificarea înțelesului noțiunii de „consecințe deosebit de grave”, prevăzută

în art. 146 C.

pen

., nu este identică cu cerința de a

fi intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, la care se referă

textele art. 14 și art. 15 C.

pen

.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 415 din 6 februarie 2009

Prin sentința nr. 15 din 20 ianuarie 1999,

pronunțată de

Tribunalul Sibiu, Secția penală, inculpații

Z.S.

și

D.

C.

au fost condamnați la câte 10 ani închisoare și 2 ani

interzicere a drepturilor prevăzute în

art.

64 alin. (1) lit. a) - c) C.

pen

., pentru

infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută în art. 215 alin. (1), (4) și (5)

C.

pen

.

Pentru a se hotărî astfel, s-au reținut, în esență, următoarele:

La 24 februarie 1998, cei doi inculpați s-au

prezentat la sediul societății comerciale S.

, în calitate de patroni ai societății comerciale M.,

solicitând să li se vândă cantitatea de

105.000

ouă și stabilind ca plata să se facă pe bază de file cec.

Martora G.M.,

contabil șef al societății comerciale S., a purtat o convorbire telefonică cu

Sucursala băncii B., unde societatea comercială M. avea deschise conturile;

funcționara

acelei bănci a refuzat să dea

relațiile solicitate, însă din convorbirea

dintre inculpata D.C. și aceeași funcționară a băncii s-a înțeles

că, a doua zi, contul urma sa fie alimentat cu o sumă importantă de bani.

În această situație, s-a perfectat înțelegerea,

inculpații au emis

o

filă cec pentru suma de 68.773.250 lei și au preluat ouăle, pe care le-au

transportat la Craiova

și le-au vândut

firmei M.I. la

prețul de 69.930.000 lei, bani pe care inculpații i-au

încasat imediat și au dispărut.

Societatea comercială S., încercând să încaseze

contravaloarea cec

-ului,

plata i-a fost refuzată de banca B., cu

mențiunea

că nu există disponibil în cont și că, încă din 20 februarie

1998, inculpații aveau interdicție de a utiliza

file cec, fiind trecuți în

evidența specială a Băncii Naționale.

Prin decizia nr. 61/A din 24 iunie 2008, Curtea de

Apel

Alba

lulia

, Secția penală, a admis apelurile peste termen

declarate de inculpați, a desființat în parte sentința penală atacată și,

rejudecând, a dispus, între altele:

- în baza art. 334 C.

proc

.

pen

., a schimbat

încadrarea

juridică dată faptei comise de inculpata D.C.,

din infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (4) și

(5) C.

pen

., în complicitate la infracțiunea de înșelăciune

prevăzută în art.

26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C.

pen

.;

- prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C.

pen

., a redus pentru

fiecare

inculpat pedeapsa principală, de la 10 ani închisoare la 4 ani î

nchisoare;

-

au fost înlăturate

pedepsele accesorii și complementare

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit.

c) - e) C.

pen

. și, respectiv, în art. 64 alin. (1)

lit. c) C.

pen

.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Curtea a apreciat că nu este admisibilă solicitarea inculpaților de

schimbare a încadrării juridice, în sensul

înlăturării alin. (5) al art. 215

C.

pen

. ca

efect al aplicării legii penale mai favorabile, că modificarea dispozițiilor

art. 146 C.

pen

., cu referire la suma minimă care

atrage calificarea faptei ca având consecințe deosebit de grave, nu echivalează

cu cerința de a fi intervenit o lege penală

mai

favorabilă, că, în acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de

Casație

și Justiție prin Decizia nr. VIII din 5 februarie 2007,

reținându-se că prin modificările aduse succesiv art. 146 C.

pen

.

s-a urmărit

de către legiuitor doar adaptarea la fluctuația cursului

monedei urmare a devalorizării monetare, ceea ce

nu echivalează cu

intervenirea unei legi noi, mai favorabile.

Împotriva acestei decizii, inculpații Z.S. și D.

C. au

declarat, în termen legal, recursuri, la judecarea

cărora nu s-au

prezentat, fiind reprezentați de apărătorii aleși, care au solicitat, î

n principal,

achitarea în baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc

.

pen

. sau, cel puțin, schimbarea încadrării

juridice, prin înlăturarea alin. (5) al art. 215

C.

pen

., iar în

privința pedepselor, î

n

subsidiar,

reindividualizarea

acestora în așa

fel încât executarea să poată fi suspendată, fie în condițiile art. 81

C.

pen

., fie în condițiile art. 86

1

C.

pen

.

Recursurile sunt fondate pentru următoarele

considerente:

Cu privire la încadrarea juridică a

faptei

Din examinarea întregului dosar al cauzei Înalta

Curte de Casație și Justiție constată

că, într-adevăr, inculpații au săvârșit faptele pentru care

au fost

trimiși în judecată, dar că, la

acest moment, încadrarea juridică nu

mai

este legală, urmând a fi schimbată pentru considerentele ce

succedă.

Art. 13 alin. (1) C.

pen

.

prevede că, în cazul în care de la

săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a

cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai

favorabilă, iar art. 146 C.

pen

., astfel cum a fost

modificat prin

Legea nr. 278/2006, prevede

că, „prin consecințe deosebit de grave

se

înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei.”

Așa fiind, se constată că, deși la data săvârșirii faptei - 24

februarie 1998 - încadrarea juridică dată faptei a

fost corectă în art.

215 alin. (1),

(4) și (5) C.

pen

., deoarece prejudiciul produs a

fost de

77.158.393 lei, mai mare deci de 50.000.000 lei, până la data

soluționării definitive a cauzei - 6 februarie 2009 - a intervenit o lege

mai favorabilă, în sensul că legiuitorul a

stabilit că prin consecințe

deosebit de grave se înțelege o pagubă

materială mai mare de

200.000 lei; în

această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că se impune,

în

baza art. 334 C.

proc

.

pen

.,

schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută în art. 215 alin.

(1), (4) și (5) C.

pen

., în infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (1)

și (4) C.

pen

.; cu

privire la această nouă încadrare juridică, se constată că ea este

aplicabila ambilor inculpați, astfel că

inculpatului Z.S. îi

vor fi aplicabile dispozițiile art. 215 alin. (1)

și (4) C.

pen

., iar inculpatei D.C., dispozițiile

art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (4) C.

pen

.

(cum în mod judicios a apreciat curtea de apel).

Din această perspectivă, considerentul instanței

de apel în

justificarea

menținerii încadrării juridice în alin. (5) al art. 215 C.

pen

., dedus din conținutul Deciziei nr. VIII din 5 februarie 2007 a

Înaltei Curți

de Casație și Justiție (Secțiile Unite) este greșit și

evidențiază

neobservarea aspectului -

esențial - că acea decizie are în vedere

aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor aplicate prin

hotărâri definitive în condițiile art. 14 și art.

15 C.

pen

.

, iar nu situațiile - ca în speță,

în

care cauza se află în curs de judecată

într-o cale ordinară de atac.

Cu privire la cuantumul pedepselor

În raport cu această nouă încadrare juridică, Înalta Curte de Casație și

Justiție

apreciază că se impune acordarea

unei eficiențe sporite dispozițiilor

art. 74 și art. 76 C.

pen

., reținute deja de instanța de apel, avându-se

în vedere, între altele, timpul scurs de la data

săvârșirii faptei și lipsa

antecedentelor penale și, în raport cu toate

acestea, că aplicarea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege - adică de câte

2 ani și 6 luni închisoare fiecărui inculpat - este aptă să asigure scopul

prevăzut în art. 52 C.

pen

.

Cu privire la

modalitatea de executare,

Înalta Curte de Casație și Justiție

apreciază

că scopul sancțiunii penale poate fi atins și fără privarea de libertate

a inculpaților, aplicarea prevederilor art.

86

1

C.

pen

. (ale cărui

condiții formale sunt întrunite) pe un termen de

încercare de 6 ani

fiind aptă să asigure inculpaților formarea unei

atitudini corecte față

de muncă, față de

ordinea de drept și față de regulile de conviețuire

socială.

Cu privire la solicitarea apărătorului

inculpaților de achitare în

baza art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc

.

pen

. (reiterare a unei

apărări

identice la fond și în apel) Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că aceasta nu poate

fi primită, deoarece inculpații, în deplină cunoștință de cauză,

știind și că societatea lor se afla în

interdicție bancară și că nu are disponibil în bancă, au emis, unul în calitate

de autor, celălalt, în calitate de complice, fila cec în valoare de

68.773.250

lei, filă refuzată apoi integral la plată.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte

de Casație și Justiție, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc

.

pen

., a admis

recursurile

declarate de inculpații Z.S. și D.C. împotriva deciziei nr.

61/A din 24 iunie 2008 a Curții de Apel

Alba

lulia

, Secția penală, a casat în parte decizia penală

recurată

și

sentința

nr. 15 din 20 ianuarie 1999 a

Tribunalului

Sibiu, Secția penală și, rejudecând:

În baza art. 334 C.

proc

.

pen

., a schimbat încadrarea

juridică a faptelor după cum

urmează:

- pentru inculpata D.C. din infracțiunea prevăzută

în

art. 26 raportat la

art. 215 alin. (1), (4) și (5) C.

pen

., în

infracțiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (4) C.

pen

., cu aplicarea art. 13 C.

pen

.,

a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen

. și î

n baza acestui

text de lege a condamnat pe inculpată la 2 ani și 6 luni î

nchisoare;

- pentru inculpatul Z.S. din infracțiunea prevăzută în art. 215 alin.

(1), (4) și (5) C.

pen

., în infracțiunea prevăzută în

art. 215 alin. (1) și (4) C.

pen

., cu aplicarea art.

13 C.

pen

., a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76

alin. (1) lit. c) C.

pen

. și î

n baza acestui text de lege a condamnat

pe inculpat la 2 ani și

6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a

ll-a

și lit. b) C.

pen

.

A făcut aplicarea art. 86

1

și art. 86

2

C.

pen

. pentru ambii inculpați și a

suspendat sub

supraveghere pedepsele pe o durată de câte 6 ani, iar î

n baza art. 86

3

alin. (1)

C.

pen

., pe durata termenului de î

ncercare, a dispus măsurile de supraveghere

prevăzute

în art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C.

pen

.

În baza art. 71 alin. (5)

C.

pen

., a suspendat pentru ambii inculpați

executarea pedepselor accesorii, făcând

aplicarea art. 359 C.

proc

.

pen

. și art. 86

4

C.

pen

. și menținând

celelalte

dispoziții ale hotărârilor

recurate

.