ÎCCJ, decizie (scj.ro #86112)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86112) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- SECȚIILE UNITE -
DECIZIA Nr. VIII din 5
februarie
2007
Dosar nr. 33/2006
Publicat
ă
in
Monitorul
Oficial
,
Partea
I nr. 733 din
30/10/2007
Sub
președinția
domnului
profesor
univ
. dr.
Nicolae
Popa
,
președintele
Înaltei
Curți
de
Casație
și
Justiție
,
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
,
constituită
în
Secții
Unite,
în
conformitate
cu
dispozițiile
art. 25 lit. a) din
Legea
nr. 304/2004
privind
organizarea
judiciară
,
republicată
, s-a
întrunit
pentru
a
examina
recursul
în
interesul
legii
,
declarat
de
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
, cu
privire
la
aplicarea
legii
penale
mai
favorabile
în
cazul
pedepselor
definitive,
stabilite
pentru
infracțiuni
care au
produs
consecințe
deosebit
de grave,
în
ipoteza
intervenirii
unei
legi
prin
care
este
majorat
cuantumul
pagubei
materiale
ce
atribuie
infracțiunii
caracter
deosebit
de
grav
consecințelor
unei
infracțiuni
.
Secțiile
Unite au
fost
constituite
cu
respectarea
dispozițiilor
art. 34 din
Legea
nr. 304/2004,
republicată
,
fiind
prezenți
87 de
judecători
din
totalul
de 116
în
funcție
.
Procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
fost
reprezentat
de
procurorul
Nicoleta
Eucarie
.
Reprezentanta
procurorului
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
susținut
recursul
în
interesul
legii
,
punând
concluzii
pentru
admiterea
acestuia
,
în
sensul
de a se
stabili
că
instanțele
sesizate
cu
contestații
la
executare
în
temeiul
art. 461
alin
. 1 lit. d)
teza
penultimă
, cu
referire
la art. 458 din
Codul
de
procedură
penală
, au
obligația
să
examineze
fondul
cauzei
,
iar
în
ipoteza
îndeplinirii
cerințelor
art. 14
și
15 din
Codul
penal,
să
dispună
reducerea
corespunzătoare
a
pedepselor
definitiv
aplicate
.
SECȚIILE UNITE,
deliberând
asupra
recursului
în
interesul
legii
,
constată
următoarele
:
În
legătură
cu
aplicarea
legii
penale
mai
favorabile
în
cazul
pedepselor
definitive,
stabilite
pentru
infracțiuni
care au
produs
consecințe
deosebit
de grave,
în
ipoteza
intervenirii
unei
legi
care
majorează
cuantumul
pagubei
materiale
necesare
în
accepțiunea
înțelesului
expresiei
"
consecințe
deosebit
de grave",
instanțele
judecătorești
nu
au un
punct
de
vedere
unitar
.
Astfel
,
unele
instanțe
au
considerat
că
modificarea
normelor
de
incriminare
care se
referă
la
agravanta
constând
în
"
consecințe
deosebit
de grave"
prin
mărirea
cuantumului
valoric
al
pagubei
materiale
care
determină
reținerea
acestui
caracter
agravant
ar
imprima
normelor
respective
trăsături
mai
favorabile
.
Ca
urmare
,
acele
instanțe
s-au
pronunțat
în
sensul
admiterii
contestațiilor
la
executare
cu
motivarea
că
,
în
asemenea
condiții
,
sunt
îndeplinite
condițiile
de
aplicare
a
dispozițiilor
art. 14
și
15 din
Codul
penal.
Alte
instanțe
,
dimpotrivă
, s-au
pronunțat
în
sensul
că
,
în
cazul
contestației
la
executare
prin
care se
invocă
modificarea
înțelesului
de "
consecințe
deosebit
de grave",
în
accepțiunea
art. 146 din
Codul
penal,
nu
pot
determina
schimbarea
încadrării
juridice
dată
faptei
prin
hotărâre
judecătorească
rămasă
definitivă
,
nefiind
îndeplinite
condițiile
la care se
referă
art. 14
și
15 din
Codul
penal.
Aceste
din
urmă
instanțe
au
interpretat
și
aplicat
corect
dispozițiile
legii
.
În
adevăr
,
prin
art. 15
alin
. 1 din
Codul
penal
este
reglementată
situația
"
când
după
rămânerea
definitivă
a
hotărârii
de
condamnare
și
până
la
executarea
completă
a
pedepsei
închisorii
a
intervenit
o
lege
care
prevede
o
pedeapsă
mai
ușoară
,
iar
sancțiunea
aplicată
este
mai
mică
decât
maximul
special
prevăzut
de
legea
nouă
".
Corelativ
,
prin
art. 458 din
Codul
de
procedură
penală
se
prevede
că
,
în
cazul
când
după
rămânerea
definitivă
a
hotărârii
de
condamnare
intervine
o
lege
care
prevede
o
pedeapsă
mai
ușoară
decât
cea
care se
execută
,
urmează
ca
instanța
să
ia
măsuri
de
ducere
la
îndeplinire
a
dispozițiilor
art. 15 din
Codul
penal.
În
legătură
cu
aceste
reglementări
,
este
de
observat
că
,
prin
art. I pct. 5 din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr. 207/2000
privind
modificarea
și
completarea
Codului
penal
și
a
Codului
de
procedură
penală
, a
fost
redefinit
înțelesul
dat
expresiei
"
consecințe
deosebit
de grave"
prin
art. 146 din
Codul
penal,
considerându
-se
că
prin
aceasta
"se
înțelege
o
pagubă
materială
mai
mare de 1.000.000.000 lei
sau
o
perturbare
deosebit
de
gravă
a
activității
,
cauzată
unei
autorități
publice
sau
oricăreia
dintre
unitățile
la care se
referă
art. 145 din
Codul
penal,
ori
altei
persoane
juridice
sau
fizice
".
În
urma
modificărilor
și
completărilor
aduse
ordonanței
menționate
prin
Legea
nr. 456/2001,
plafonul
valoric
prevăzut
în
art. 146 din
Codul
penal a
fost
majorat
la 2
miliarde
lei,
iar
potrivit
ultimului
conținut
dat
acestui
text de
lege
, de art. I pct. 51 din
Legea
nr. 278/2006, "
prin
«
consecințe
deosebit
de grave» se
înțelege
o
pagubă
materială
mai
mare de 200.000 lei
sau
o
perturbare
deosebit
de
gravă
a
activității
,
cauzată
unei
autorități
publice
sau
oricăreia
dintre
unitățile
la care se
referă
art. 145,
ori
altei
persoane
juridice
sau
fizice
".
Or,
în
raport
cu
aceste
reglementări
succesive
date
înțelesului
expresiei
"
consecințe
deosebit
de grave",
prin
modificările
aduse
de
actele
normative
menționate
în
art. 146 din
Codul
penal
nu
se
poate
considera
că
vreunul
din
acele
acte
normative
ar
conține
dispoziții
care
să
prevadă
,
în
accepțiunea
art. 458
alin
. 1 din
Codul
de
procedură
penală
, o
pedeapsă
mai
ușoară
decât
cea
aplicată
sub
imperiul
legii
anterioare
,
ci
se
limitează
la
definirea
înțelesului
expresiei
"
consecințe
deosebit
de grave" la care se
referă
art. 146 din
Codul
penal.
Așa
fiind
,
concluzia
ce
se
impune
este
aceea
că
prin
modificările
aduse
succesiv
art. 146 din
Codul
penal s-a
urmărit
de
către
legiuitor
doar
adaptarea
la
fluctuația
cursului
monedei
în
circulație
a
cuantumului
valoric
ce
imprimă
,
în
momentele
adoptării
actelor
normative la care s-a
făcut
referire
,
caracter
"
deosebit
de
grav
"
consecințelor
aduse
prin
anumite
infracțiuni
,
ceea
ce
, evident,
nu
echivalează
cu
intervenirea
unei
legi
noi
,
mai
favorabile
, sub
aspectul
pedepsei
prevăzute
de
lege
,
pentru
a face
aplicabile
dispozițiile
art. 14
și
15 din
Codul
penal.
În
consecință
,
în
temeiul
dispozițiilor
art. 25 lit. a) din
Legea
nr. 304/2004
privind
organizarea
judiciară
,
republicată
,
și
ale art. 414
2
din
Codul
de
procedură
penală
,
urmează
a se
admite
recursul
în
interesul
legii
și
a se
stabili
că
instanța
învestită
cu
cererea
de
contestație
la
executare
,
întemeiată
pe
modificarea
înțelesului
expresiei
"
consecințe
deosebit
de grave"
explicată
în
art. 146 din
Codul
penal,
nu
poate
determina
schimbarea
încadrării
juridice
dată
faptei
prin
hotărârea
anterioară
definitivă
și
reducerea
pedepsei
aplicate
în
cauză
, o
atare
modificare
de
lege
nefiind
identică
cu
intervenirea
unei
legi
ce
prevede
o
pedeapsă
mai
ușoară
,
singura
care
ar
justifica
incidența
dispozițiilor
art. 14
și
15 din
Codul
penal
și
,
respectiv
, ale art. 458
și
461
alin
. 1 lit. d)
teza
penultimă
din
Codul
de
procedură
penală
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În
numele
legii
D E C I D:
Admit
recursul
în
interesul
legii
declarat
de
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
și
stabilesc
:
Instanța
,
învestită
,
în
baza
art. 461
alin
. 1 lit. d)
teza
penultimă
din
Codul
de
procedură
penală
,
în
cadrul
contestației
la
executare
în
care se
invocă
modificarea
înțelesului
noțiunii
de "
consecințe
deosebit
de grave",
potrivit
art. 146 din
Codul
penal,
nu
poate
schimba
încadrarea
juridică
dată
faptei
prin
hotărârea
judecătorească
rămasă
definitivă
și
,
apoi
, reduce
pedeapsa
aplicată
în
cauză
,
întrucât
modificarea
înțelesului
noțiunii
de "
consecințe
deosebit
de grave",
prevăzută
de
textul
sus-menționat
,
nu
este
identică
cu
cerința
de a
fi
intervenit
o
lege
care
prevede
o
pedeapsă
mai
ușoară
, la care se
referă
textele
art. 14
și
15 din
Codul
penal,
pentru
a
fi
incidente
dispozițiile
art. 458
și
,
respectiv
, art. 461
alin
. 1 lit. d)
teza
penultimă
din
Codul
de
procedură
penală
.
Obligatorie
,
potrivit
art. 414
2
alin
. 3 din
Codul
de
procedură
penală
.
Pronunțată
în
ședință
publică
,
astăzi
, 5
februarie
2007.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
prof
.
univ
. dr. NICOLAE POPA
Prim-
magistrat-asistent
,
Victoria
Maftei