ÎCCJ, decizie (scj.ro #54110)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #54110) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- SECȚIILE UNITE -
DECIZIA Nr. XVII din 19 martie 2007 Dosar nr. 35/2006
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 542 din 17/07/2008
Sub
președinția
domnului
profesor
univ
.
dr
.
Nicolae
Popa
,
președintele
Înaltei
Curți
de
Casație
și
Justiție
,
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
,
constituită
în
Secții
Unite,
în
conformitate
cu
dispozițiile
art.
25 lit. a)
din
Legea
nr. 304/2004
privind
organizarea
judiciară
,
republicată
, s-a
întrunit
pentru
a
examina
recursul
în
interesul
legii
,
declarat
de
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
, cu
privire
la
admisibilitatea
căii
extraordinare
de
atac
a
revizuirii
împotriva
hotărârilor
judecătorești
definitive,
pronunțate
în
temeiul
art.
278
1
alin
.
8 lit. a)
și
b) din
Codul
de
procedură
penală
.
Secțiile
Unite au
fost
constituite
cu
respectarea
dispozițiilor
art.
34 din
Legea
nr.
304/2004,
republicată
,
fiind
prezenți
91 de
judecători
din
totalul
de 116
aflați
în
funcție
.
Procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
fost
reprezentat
de
procurorul
Nicoleta
Eucarie
.
Reprezentanta
procurorului
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
susținut
recursul
în
interesul
legii
,
punând
concluzii
pentru
admiterea
acestuia
în
sensul
de a se
stabili
că
cererile
de
revizuire
îndreptate
împotriva
hotărârilor
judecătorești
definitive,
pronunțate
în
temeiul
art.
278
1
alin
.
8 lit. a)
și
b) din
Codul
de
procedură
penală
,
sunt
inadmisibile
.
SECȚIILE UNITE,
deliberând
asupra
recursului
în
interesul
legii
,
constată
următoarele
:
În
legătură
cu
admisibilitatea
căii
extraordinare
de
atac
a
revizuirii
împotriva
hotărârilor
judecătorești
definitive,
pronunțate
în
temeiul
art.
278
1
alin
.
8 lit. a)
și
b) din
Codul
de
procedură
penală
,
instanțele
nu
au un
punct
de
vedere
unitar
.
Astfel
,
unele
instanțe
au
considerat
că
în
astfel
de
cazuri
cererile
de
revizuire
sunt
admisibile
,
pronunțându
-se,
atunci
când
nu
sunt
întemeiate
,
în
sensul
respingerii
acestora
ca
nefondate
.
Alte
instanțe
,
dimpotrivă
, s-au
pronunțat
în
sensul
că
asemenea
cereri
de
revizuire
nu
sunt
admisibile
,
deoarece
revizuirea
este
o
cale
de
atac
extraordinară
ce
privește
exclusiv
hotărârile
prevăzute
în
art. 393 din
Codul
de
procedură
penală
, care
conțin
o
rezolvare
a
fondului
procesului
și
se
referă
la
cazurile
arătate
limitativ
în
art. 394 din
Codul
de
procedură
penală
.
Aceste
din
urmă
instanțe
au
interpretat
și
aplicat
corect
dispozițiile
legii
.
Potrivit
art.
393
alin
.
1 din
Codul
de
procedură
penală
, "
hotărârile
judecătorești
definitive pot
fi
supuse
revizuirii
atât
cu
privire
la
latura
penală
,
cât
și
cu
privire
la
latura
civilă
".
În
art.
394
alin
.
1 din
Codul
de
procedură
penală
sunt
reglementate
cazurile
de
exercitare
a
acestei
căi
de
atac
,
prevăzându
-se
că
"
revizuirea
poate
fi
cerută
când
:
a) s-au
descoperit
fapte
sau
împrejurări
ce
nu
au
fost
cunoscute
de
instanță
la
soluționarea
cauzei
;
b)
un
martor
, un expert
sau
un interpret a
săvârșit
infracțiunea
de
mărturie
mincinoasă
în
cauza
a
cărei
revizuire
se
cere
;
c)
un
înscris
care a
servit
ca
temei
al
hotărârii
a
cărei
revizuire
se
cere
a
fost
declarat
fals
;
d)
un
membru
al
completului
de
judecată
,
procurorul
ori
persoana
care a
efectuat
acte
de
cercetare
penală
a
comis
o
infracțiune
în
legătură
cu
cauza
a
cărei
revizuire
se
cere
;
e)
când
două
sau
mai
multe
hotărâri
judecătorești
definitive
nu
se pot
concilia
".
Atât
din
conținutul
prevederilor
menționate
,
cât
și
din
precizările
făcute
în
alin
. 2-4 ale
aceluiași
articol
cu
privire
la
condițiile
în
care
cazurile
reglementate
la art.
394
alin
.
1 din
Codul
de
procedură
penală
constituie
motive de
revizuire
,
rezultă
că
sunt
supuse
revizuirii
numai
hotărârile
judecătorești
prin
care s-a
soluționat
fondul
cauzei
,
adică
acele
hotărâri
prin
care s-a
rezolvat
raportul
juridic
de
drept
substanțial
,
pronunțându
-se o
soluție
de
condamnare
sau
achitare
ori
de
încetare
a
procesului
penal.
În
acest
sens
,
este
de
observat
că
prin
art.
394
alin
.
2 din
Codul
de
procedură
penală
se
limitează
invocarea
primului
caz
de
revizuire
numai
la
situația
când
"
pe
baza
faptelor
sau
împrejurărilor
noi
se
poate
dovedi
netemeinicia
hotărârii
de
achitare
, de
încetare
a
procesului
penal
ori
de
condamnare
".
Tot
astfel
,
prin
art.
394
alin
.
3 din
Codul
de
procedură
penală
,
făcându
-se
referire
la
următoarele
două
cazuri
, se
prevede
că
acestea
"
constituie
motive de
revizuire
,
dacă
au
dus
la
darea
unei
hotărâri
nelegale
sau
netemeinice
".
În
fine,
pentru
cazul
"
când
două
sau
mai
multe
hotărâri
judecătorești
definitive
nu
se pot
concilia
", s-a
prevăzut
,
în
art.
394
alin
.
4 din
Codul
de
procedură
penală
,
că
"
toate
hotărârile
care
nu
se pot
concilia
sunt
supuse
revizuirii
".
Din
aceste
reglementări
de
ansamblu
ale
cazurilor
de
revizuire
și
ale
condițiilor
pe
care
fiecare
dintre
acestea
trebuie
să
le
îndeplinească
pentru
a
constitui
motive de
revizuire
a
unei
hotărâri
judecătorești
definitive
rezultă
,
deci
,
că
hotărârile
judecătorești
prin
care
nu
se
rezolvă
fondul
cauzei
nu
pot
fi
supuse
revizuirii
.
Or,
în
raport
cu
soluțiile
ce
pot
fi
pronunțate
în
temeiul
art.
278
1
alin
.
8 lit. a)
și
b) din
Codul
de
procedură
penală
de
către
judecătorul
care
examinează
plângerea
împotriva
rezoluțiilor
sau
ordonanțelor
procurorului
de
netrimitere
în
judecată
,
nu
se
poate
considera
că
într
-o
astfel
de
etapă
procesuală
s-
ar
rezolva
fondul
cauzei
,
deoarece
niciuna
dintre
aceste
soluții
nu
implică
stabilirea
existenței
faptei
și
a
vinovăției
în
accepțiunea
prevederilor
art. 345 din
Codul
de
procedură
penală
,
respectiv
prin
condamnarea
,
achitarea
inculpatului
sau
încetarea
procesului
penal.
Pe
de
altă
parte
,
cât
timp
prin
lege
nu
este
reglementată
posibilitatea
extinderii
exercitării
căii
extraordinare
de
atac
a
revizuirii
și
împotriva
hotărârilor
judecătorești
pronunțate
în
soluționarea
plângerilor
formulate
în
temeiul
art. 278
1
din
Codul
de
procedură
penală
, o
atare
cale
de
atac
nu
este
admisibilă
,
întrucât
în
situația
contrară
s-
ar
contraveni
principiului
instituit
prin
art. 129 din
Constituția
României
,
potrivit
căruia
"
împotriva
hotărârilor
judecătorești
,
părțile
[...] pot
exercita
căile
de
atac
,
în
condițiile
legii
".
În
consecință, în temeiul art.
25 lit. a)
din
Legea
nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, și al art.
414
2
din
Codul
de
procedură
penală
,
urmează
a se
admite
recursul
în
interesul
legii
și
a se
stabili
că
este
inadmisibilă
cererea
de
revizuire
a
unei
hotărâri
judecătorești
definitive,
pronunțată
în
aplicarea
dispozițiilor
art.
278
1
alin.
8 lit. a)
și
b) din
Codul
de
procedură
penală
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În
numele
legii
D E C I D:
Admit
recursul
în
interesul
legii
,
declarat
de
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
.
Stabilesc
că
cererea
de
revizuire
îndreptată
împotriva
unei
hotărâri
judecătorești
definitive,
pronunțată
în
temeiul
art.
278
1
alin
.
8 lit. a)
și
b) din
Codul
de
procedură
penală
,
este
inadmisibilă
.
Obligatorie
,
potrivit
art.
414
2
alin
.
3 din
Codul
de
procedură
penală
.
Pronunțată
în
ședință
publică
,
astăzi
, 19
martie
2007.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
,
prof
.
univ
. dr. NICOLAE POPA
Prim-
magistrat-asistent
,
Victoria
Maftei