ÎCCJ, decizie (scj.ro #86145)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86145) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- SECȚIILE UNITE -
DECIZIA Nr. LX (60
)
din 24
septembrie
2007
Dosar nr. 31/2007
Publicat
in
Monitorul
Oficial
,
Partea
I nr.
574 din
30/07/2008
Sub
președinția
domnului
profesor
univ
.
dr
.
Nicolae
Popa
,
președintele
Înaltei
Curți
de
Casație
și
Justiție
,
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
,
constituită
în
Secții
Unite
în
conformitate
cu
dispozițiile
art.
25 lit. a)
din
Legea
nr. 304/2004
privind
organizarea
judiciară
,
republicată
, s-a
întrunit
în
vederea
examinării
recursului
în
interesul
legii
,
declarat
de
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
, cu
privire
la
modul
de
soluționare
a
cererii
de
revizuire
în
cazul
în
care
motivul
invocat
nu
se
încadrează
în
cazurile
prevăzute
expres
și
limitativ
de art. 394 din
Codul
de
procedură
penală
.
Secțiile
Unite au
fost
constituite
cu
respectarea
dispozițiilor
art.
34 din
Legea
nr.
304/2004,
republicată
,
fiind
prezenți
93 de
judecători
din
totalul
de 115
aflați
în
funcție
.
Procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
fost
reprezentat
de
procurorul
Scutea
Gabriela, adjunct al
procurorului
general.
Reprezentanta
procurorului
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
susținut
recursul
în
interesul
legii
,
cerând
să
fie
admis
în
sensul
de a se
stabili
că
cererea
de
revizuire
care se
întemeiază
pe
alte
motive
decât
cazurile
prevăzute
de art. 394 din
Codul
de
procedură
penală
este
inadmisibilă
.
SECȚIILE UNITE,
deliberând
asupra
recursului
în
interesul
legii
,
constată
următoarele
:
În
legătură
cu
modul
de
soluționare
a
cererilor
de
revizuire
în
cazul
în
care
motivul
invocat
nu
se
încadrează
în
cazurile
prevăzute
de art. 394 din
Codul
de
procedură
penală
,
instanțele
judecătorești
nu
au
un
punct
de
vedere
unitar
,
pronunțându
-se
în
mod
diferit
.
Astfel
,
unele
instanțe
au
respins
cererea
de
revizuire
ca
fiind
nefondată
,
apreciind
că
absența
cazurilor
prevăzute
de art. 394 din
Codul
de
procedură
penală
caracterizează
ca
neîntemeiată
critica
ce
se
tinde
a
fi
adusă
hotărârilor
judecătorești
definitive
pe
calea
acestei
acțiuni
în
justiție
,
iar
alte
instanțe
au
respins
cererea
de
revizuire
ca
inadmisibilă
atunci
când
cazul
invocat
de
revizuient
nu
se
regăsește
în
cele
prevăzute
expres
și
limitativ
de art. 394 din
Codul
de
procedură
penală
.
Aceste
din
urmă
instanțe
au
procedat
corect
.
Potrivit
art.
393 din
Codul
de
procedură
penală
,
hotărârile
judecătorești
definitive pot
fi
supuse
revizuirii
atât
cu
privire
la
latura
penală
,
cât
și
cu
privire
la
latura
civilă
.
Din
prevederile
art. 394 din
Codul
de
procedură
penală
rezultă
că
"
revizuirea
poate
fi
cerută
când
:
a) s-au
descoperit
fapte
sau
împrejurări
ce
nu
au
fost
cunoscute
de
instanță
la
soluționarea
cauzei
;
b)
un
martor
, un expert
sau
un interpret a
săvârșit
infracțiunea
de
mărturie
mincinoasă
în
cauza
a
cărei
revizuire
se
cere
;
c)
un
înscris
care a
servit
ca
temei
al
hotărârii
a
cărei
revizuire
se
cere
a
fost
declarat
fals
;
d)
un
membru
al
completului
de
judecată
,
procurorul
ori
persoana
care a
efectuat
acte
de
cercetare
penală
a
comis
o
infracțiune
în
legătură
cu
cauza
a
cărei
revizuire
se
cere
;
e)
când
două
sau
mai
multe
hotărâri
judecătorești
definitive
nu
se pot
concilia
".
Din
conținutul
prevederilor
menționate
rezultă
caracterul
de
cale
extraordinară
de
atac
al
revizuirii
,
prin
folosirea
căreia
se pot
înlătura
erorile
judiciare
comise
cu
privire
la
faptele
reținute
printr
-o
hotărâre
judecătorească
definitivă
,
datorită
necunoașterii
de
către
instanță
a
unor
împrejurări
de care
depindea
adoptarea
unei
hotărâri
conforme
cu
legea
și
adevărul
.
Cererea
de
revizuire
se
soluționează
în
mai
multe
etape
, prima
dintre
acestea
fiind
, conform art. 403 din
Codul
de
procedură
penală
,
admiterea
în
principiu
,
etapă
în
care
instanța
verifică
cererea
de
revizuire
sub
aspectul
regularității
sale,
respectiv
al
îndeplinirii
condițiilor
în
care
poate
fi
exercitată
referitor
la
hotărârile
ce
pot
fi
atacate
,
cazurile
ce
o
justifică
,
titularii
cererii
,
termenul
de
introducere
.
Această
fază
a
admiterii
în
principiu
privește
examinarea
admisibilității
exercitării
unui
drept
,
iar
nu
o
judecată
asupra
temeiniciei
solicitării
ce
face
obiectul
exercitării
acelui
drept
.
Cum
în
etapa
admiterii
în
principiu
instanța
nu
se
implică
în
niciun
fel
în
verificarea
fondului
cauzei
deduse
judecății
,
soluția
dată
de
aceasta
nu
poate
fi
decât
de
respingere
ca
inadmisibilă
a
cererii
de
revizuire
în
cazul
în
care ea
nu
se
întemeiază
pe
vreunul
dintre
cazurile
prevăzute
în
art. 394 din
Codul
de
procedură
penală
.
Din
reglementările
de
ansamblu
cuprinse
în
art. 393-406 din
Codul
de
procedură
penală
rezultă
că
soluționarea
cererii
de
revizuire
parcurge
două
etape
,
respectiv
cea
a
admiterii
în
principiu
,
atunci
când
aceasta
îndeplinește
condițiile
cerute
de
lege
,
și
aceea
a
rejudecării
cauzei
după
admiterea
în
principiu
.
De
aceea
, a
considera
că
în
procedura
admiterii
în
principiu
,
prevăzută
în
art.
403 din
Codul
de
procedură
penală
,
în
ipoteza
absenței
cazurilor
prevăzute
de art. 394 din
același
cod,
ar
trebui
pronunțată
o
soluție
de
respingere
a
cererii
ca
nefondată
ar
echivala
cu
crearea
unui
paralelism
nepermis
cu
soluțiile
ce
se pot
pronunța
după
rejudecare
potrivit
art.
406
alin
.
4 din
Codul
de
procedură
penală
.
Or,
soluția
de
respingere
a
cererii
de
revizuire
ca
nefondată
nu
ar
putea
fi
adoptată
decât
în
etapa
a
doua
,
aceea
a
rejudecării
după
admiterea
în
principiu
,
întrucât
altfel
ne
-am
afla
în
fața
unei
contradicții
lipsite
de
sens
între
cele
două
etape
ale
revizuirii
, care s-
ar
reduce
astfel
la
una
singură
.
De
altfel
, din
întreaga
reglementare
privind
soluționarea
cererii
de
revizuire
în
fața
instanței
rezultă
că
voința
legiuitorului
nu
a
fost
aceea
de a
contopi
cele
două
faze
menționate
.
Prin
urmare
,
în
etapa
admiterii
în
principiu
ca
judecată
de
admisibilitate
,
soluțiile
ce
pot
fi
pronunțate
sunt
fie
admiterea
în
principiu
a
cererii
de
revizuire
,
prin
încheiere
, conform art.
403
alin
.
3
teza
I din
Codul
de
procedură
penală
fie
respingerea
cererii
ca
inadmisibilă
,
prin
sentință
, conform art.
403
alin
.
3
teza
a
II-a din
același
cod.
În
consecință
,
în
temeiul
art.
25 lit. a)
din
Legea
nr.
304/2004
privind
organizarea
judiciară
,
republicată
,
precum
și
al art.
414
2
din
Codul
de
procedură
penală
,
urmează
a se
admite
recursul
în
interesul
legii
și
a se
stabili
că
este
inadmisibilă
cererea
de
revizuire
care se
întemeiază
pe
alte
motive
decât
cazurile
prevăzute
în
art. 394 din
Codul
de
procedură
penală
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În
numele
legii
D E C I D:
Admit
recursul
în
interesul
legii
declarat
de
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
.
Stabilesc
că
cererea
de
revizuire
care se
întemeiază
pe
alte
motive
decât
cazurile
prevăzute
de art. 394 din
Codul
de
procedură
penală
este
inadmisibilă
.
Obligatorie
pentru
instanțe
,
potrivit
art.
414
2
alin
.
3 din
Codul
de
procedură
penală
.
Pronunțată
în
ședință
publică
,
astăzi
, 24
septembrie
2007.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
,
prof
.
univ
. dr. NICOLAE POPA
Prim-
magistrat-asistent
,
Victoria
Maftei