ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2740/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 920 din 29 mai 2012, Tribunalul

Călărași, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării

cauzei privind pe reclamanta A.J.O.F.M. Călărași, în contradictoriu cu pârâtul Organismul

Intermediar pentru P.O.S. D.R.U., în favoarea Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut că acțiunea reclamantei, având ca obiect anularea

procesului-verbal de constatare din 08 februarie 2012 și a Notei de debit nereguli

din 09 februarie 2012, emise de pârâtă, prin care a fost obligată la restituirea

sumei de 707,25 RON, intră sub incidența dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, față de împrejurarea că actele

contestate sunt emise de o autoritate centrală.

Prin sentința nr. 5668

din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că în speță competența se stabilește

în funcție de valoarea sumei reprezentând obligația de plată contestată, potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; or, reține curtea de apel,

în speță, valoarea litigiului este sub 500.000 RON.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului

de competență, potrivit art. 22 din C. proc. civ.

Verificând cauza, Curtea

constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului

Călărași, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, în speță, suma

în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către reclamantă

a unor fonduri europene, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea

și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene

și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Conform dispozițiilor

art. 46 din actul normativ susmenționat, „Împotriva titlului

de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”

(alin. (1)) iar „Contestația este o cale administrativă de atac

și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile

sale printr-un act administrativ, în condițiile legii” (alin. (2)).

De asemenea, potrivit

art. 51 alin. (2) din același act normativ, „Deciziile pronunțate în soluționarea

contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de

contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare”.

În temeiul

normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce privește

stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația

formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă emitentă a titlului

de creanță atacat, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

În interpretarea

și aplicarea normelor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, în mod unitar, că

aceste dispoziții

instituie

două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum

urmează:

- criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative

cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit

pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Așadar, dacă litigiul

are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea

debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului

de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

În speță,

fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, conform art. 2

alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 - în sumă de

707,25 RON

- asimilată creanțelor fiscale, în sensul prevederilor C.

proc. fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială

a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric

și revine Tribunalului Călărași

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A.J.O.F.M. Călărași, în contradictoriu

cu pârâtul Organismul Intermediar pentru P.O.S. D.R.U., în favoarea Tribunalului

Călărași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 5 martie 2013.