ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6646/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Curții de Apel Cluj Prin cererea formulată de către reclamanta SC E. SRL în

contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., s-a solicitat anularea Deciziei nr. 27677

din 11 februarie 2012 prin care s-a respins contestația formulată împotriva

Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare încheiat la data de 20 august 2012 prin care s-au stabilit în sarcina

reclamantei un debit în valoarea de 15.852 lei aferent bugetului Uniunii

Europene și un debit de 3.963 lei, aferent bugetului de stat, anularea

Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare încheiat la data de 20 august 2012 și suspendarea executării actelor

atacate.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr.

2027 din 21 martie 2012, Curtea Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat judecarea cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj. S-a

apreciat, în esență, că actele administrative atacate, respectiv Procesul

verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare

încheiat la data de 20 august 2012 și Decizia nr. 27676 din 11 octombrie 2012

sunt emise de A.P.D.R.P., autoritate publică centrală, astfel că revine Curții

de apel competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința nr. 305

din 14 mai 2013, Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței materiale și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj și,

constatând ivit un conflict negativ de competență, a trimis cauza la I.C.C.J.

pentru soluționarea acestui conflict.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de apel a reținut că

actele administrative a

căror anulare se solicită în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale în

sensul prev. de art. 41 C. proc. fisc., ce poate fi contestat conform

procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX - „ soluționarea

contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale”.

Prin

urmare, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară în sumă de

19.815 lei asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor Codului de

procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența

materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de

criteriul valoric și revine Secției de contencios administrativ și fiscal a

Tribunalului.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

În baza art. 20 alin.

(1) pct. 2, art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că soluționarea prezentului conflict negativ de competență se face în favoarea

Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Analizând

actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în

judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 27677 din 11 februarie 2012 emisă

de A.P.D.R.P. prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva

Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare încheiat la data de 20 august 2012 prin care s-au stabilit în sarcina

reclamantei un debit în valoarea de 15.852 lei aferent bugetului Uniunii

Europene și un debit de 3.963 lei, aferent bugetului de stat.

Actul contestat a fost emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011

privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în

obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice

naționale aferente acestora, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor

de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a

contractelor de concesiune de servicii și ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul

Fiscal.

Potrivit

dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor

se

finalizează prin întocmirea unui proces - verbal de constatare a neregulilor și

de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele

astfel imputate reprezintă creanțe bugetare,

care pot fi compensate cu

sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse

executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a

obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum

și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și

înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal

prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Creanțele

bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor

fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor,

autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare

nerambursabile și debitorilor.

În

perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul

prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării

unui act

administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține

că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de

soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport

de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori

încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din

nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența

de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului

sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei,

indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau

locală.

2.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și

care formează obiectul conflictului de competență, în favoarea Tribunalului

Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă

și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC E. SRL în contradictoriu cu

pârâta A.P.D.R.P. în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios

administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.