ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6646/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Cluj Prin cererea formulată de către reclamanta SC E. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., s-a solicitat anularea Deciziei nr. 27677 din 11 februarie 2012 prin care s-a respins contestația formulată împotriva Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 20 august 2012 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoarea de 15.852 lei aferent bugetului Uniunii Europene și un debit de 3.963 lei, aferent bugetului de stat, anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 20 august 2012 și suspendarea executării actelor atacate.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin sentința civilă nr. 2027 din 21 martie 2012, Curtea Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței materiale și a declinat judecarea cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj. S-a apreciat, în esență, că actele administrative atacate, respectiv Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 20 august 2012 și Decizia nr. 27676 din 11 octombrie 2012 sunt emise de A.P.D.R.P., autoritate publică centrală, astfel că revine Curții de apel competența de soluționare a cauzei. Prin sentința nr. 305 din 14 mai 2013, Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a trimis cauza la I.C.C.J.

pentru soluționarea acestui conflict. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că actele administrative a căror anulare se solicită în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale în sensul prev. de art. 41 C. proc. fisc., ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX - „ soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale”. Prin urmare, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară în sumă de 19.815 lei asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante În baza art. 20 alin. (1) pct. 2, art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluționarea prezentului conflict negativ de competență se face în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 27677 din 11 februarie 2012 emisă de A.P.D.R.P. prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 20 august 2012 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoarea de 15.852 lei aferent bugetului Uniunii Europene și un debit de 3.963 lei, aferent bugetului de stat.

Actul contestat a fost emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul Fiscal. Potrivit dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003. Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală. Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

În perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc.

fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC E. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.