ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 469/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3903 din 13

septembrie 2013, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a admis excepția necompetenței

materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca

obiect acțiune în contencios administrativ, formulată de către reclamantul B.L.,

în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut că

tribunalul a fost

învestit printr-o acțiune directă cu o cerere pentru constatarea nelegalității

Ordinului din 05 aprilie 2013 emis de A.N.S.V.S.A.r, care este o autoritate

centrală; că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, care prevăd că litigiile

privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale,

cum este cazul în speță, se soluționează în primă instanță de către curțile de

apel, astfel că excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei este

întemeiată.

Față de aceste

considerente, tribunalul a admis excepția necompetenței sale materiale,

invocată din oficiu și și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel

Cluj.

Prin sentința civilă nr.

531 din 1 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei

instanțe, a declinat competența materială de soluționare a acțiunii formulate

de reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., în favoarea

Tribunalului Sălaj și, constatând ivit conflictul negativ de competență între

Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Sălaj, a dispus suspendarea judecății și

trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut, în esență, că prezenta cauză are ca obiect raportul

de serviciu al funcționarului public, din moment ce se discută legalitatea unui

act prin care reclamantul, în calitate de funcționar public, a fost sancționat

disciplinar, astfel încât intră sub incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999

privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificat prin

prevederile art. 4 din Legea nr. 2/2013, soluționarea acesteia fiind de

competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Așa fiind, urmare a

admiterii excepției de necompetență materială a Curții de Apel Cluj, s-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Constatându-se

ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc.

civ., Curtea a sesizat

î

nalta

Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să

soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secția

de contencios administrativ și fiscal

, în raport de obiectul litigiului și de

dispozițiile legale incidente.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin acțiunea promovată

reclamantul Bacso Laszlo a solicitat constatarea nulității Ordinului din 05

aprilie 2013 emis de A.N.S.V.S.A., act prin care reclamantul, în calitate de

funcționar public, a fost sancționat disciplinar, respectiv anularea ordinului

și suspendarea executării acestuia până la soluționarea definitivă a cauzei.

Înalta

Curte constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel Cluj că prezenta cauză

are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, din moment ce se

discută legalitatea unui act prin care reclamantul, în calitate de funcționar

public, a fost sancționat disciplinar, fiind aplicabile prevederile art. 109

din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum acest

text a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin

urmare, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu

dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 și nu în raport cu

dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor

art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 2/2013, „cauzele

care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de

competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu

excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența

altor instanțe”.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin.

(1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sălaj, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.L. și pe pârâta A.N.S.V.S.A.

în favoarea Tribunalului Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.