ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 469/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3903 din 13 septembrie 2013, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiune în contencios administrativ, formulată de către reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că tribunalul a fost învestit printr-o acțiune directă cu o cerere pentru constatarea nelegalității Ordinului din 05 aprilie 2013 emis de A.N.S.V.S.A.r, care este o autoritate centrală; că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, cum este cazul în speță, se soluționează în primă instanță de către curțile de apel, astfel că excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei este întemeiată. Față de aceste considerente, tribunalul a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Cluj.

Prin sentința civilă nr. 531 din 1 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., în favoarea Tribunalului Sălaj și, constatând ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Sălaj, a dispus suspendarea judecății și trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, că prezenta cauză are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, din moment ce se discută legalitatea unui act prin care reclamantul, în calitate de funcționar public, a fost sancționat disciplinar, astfel încât intră sub incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificat prin prevederile art. 4 din Legea nr. 2/2013, soluționarea acesteia fiind de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Așa fiind, urmare a admiterii excepției de necompetență materială a Curții de Apel Cluj, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secția de contencios administrativ și fiscal , în raport de obiectul litigiului și de dispozițiile legale incidente.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin acțiunea promovată reclamantul Bacso Laszlo a solicitat constatarea nulității Ordinului din 05 aprilie 2013 emis de A.N.S.V.S.A., act prin care reclamantul, în calitate de funcționar public, a fost sancționat disciplinar, respectiv anularea ordinului și suspendarea executării acestuia până la soluționarea definitivă a cauzei.

Înalta Curte constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel Cluj că prezenta cauză are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, din moment ce se discută legalitatea unui act prin care reclamantul, în calitate de funcționar public, a fost sancționat disciplinar, fiind aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum acest text a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sălaj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.L. și pe pârâta A.N.S.V.S.A. în favoarea Tribunalului Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.