ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7692/2013

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.1. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamanta C.L.V.

a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, Inspecția Muncii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Finanțelor Publice București, să pronunțe o hotărâre prin care să se constate nelegalitatea pct. III lit. B) din Ordinul comun nr. 77 din data de 14 ianuarie 2011, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției de consilier, clasa I, gradul principal (fosta treaptă 1), gradația 5, clasa de salarizare 48, precum și plata diferenței dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici, consilier clasa I gradul principal (fosta treaptă 3), gradația 5, clasa de salarizare 48 și respectiv, consilier gradul principal (fosta treaptă 1), gradația 5, clasa de salarizare 48, începând cu data de 1 noiembrie 2011; obligarea pârâtei ITM Sălaj la emiterea unei decizii cu privire la aceste drepturi salariale în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 285/2011; obligarea pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței, a sumelor datorate.

A susținut reclamanta, în esență, că aplicarea prevederilor pct. III lit. B) din Ordinul comun nr. 77 din data de 14 ianuarie 2011, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, duce în mod forțat la stabilirea unor salarii diferite la funcționarii din aceeași instituție. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1 Prin Sentința civilă nr. 3729 din 06 septembrie 2013 pronunțată în dosarul nr. 1485/84/2013 al Tribunalului Sălaj s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.L.V. împotriva pârâților Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, Inspecția Muncii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Finanțelor Publice București, pentru constatarea nelegalității și anulare acte administrative în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că este învestit, nu pe cale incidentală, ci printr-o acțiune directă cu o cerere pentru constatarea nelegalității Ordinului nr. 77 din data de 14 ianuarie 2011, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, ordin care a fost emis de un minister, astfel că raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare aparține Curții de Apel Cluj. S-a constatat incidența în cauză și a prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., republicat, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora în cazul mai multor capete de cerere aflate în strânsă legătură, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de aceea dintre cereri care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

2.2. Prin Încheierea civilă nr. 501 din data de 14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 1077/33/2013, s-a admis excepția necompetenței materiale a acțiunii și s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Sălaj. S-a constatat existența conflictului negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Deciziei nr. 64 din data de 12 octombrie 2011 emisă de ITM Sălaj, emiterea unei noi decizii de încadrare de către ITM Sălaj în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 284/2010 și constatarea nelegalității pct. III lit. B) din Ordinul comun nr. 77 din 14 ianuarie 2011. S-a constatat că reclamanta a înțeles să conteste actul administrativ încheiat de pârâtul ITM Sălaj astfel că, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența materială de soluționare a cauzei, în primă instanță revine Tribunalului Sălaj. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, reclamanta C.L.V., a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, Inspecția Muncii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Finanțelor Publice București, să pronunțe o hotărâre prin care să se constate nelegalitatea pct. III lit. B) din Ordinul comun nr. 77 din data de 14 ianuarie 2011, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției de consilier, clasa I, gradul principal (fosta treaptă 1), gradația 5, clasa de salarizare 48, precum și plata diferenței dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici, consilier clasa I gradul principal (fosta treaptă 3), gradația 5, clasa de salarizare 48 și respectiv, consilier gradul principal (fosta treaptă 1), gradația 5, clasa de salarizare 48, începând cu data de 1 noiembrie 2011; obligarea pârâtei I.T.M.

Sălaj la emiterea unei decizii cu privire la aceste drepturi salariale în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 285/2011; obligarea pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței, a sumelor datorate reclamanților. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul principal al cererii de chemare în judecată se referă la solicitarea reclamantei, formulată pe cale directă și nu pe calea unei excepții de nelegalitate, de constatare a nelegalității pct. III lit. B) din Ordinul comun nr. 77 din data de 14 ianuarie 2011, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010.

Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de autorități publice centrale, respectiv Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent, aceasta revenind curții de apel.

În ceea ce privește celelalte capete de cerere ale acțiunii principale, prezintă relevanță dispozițiile art. 123 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit cărora Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120, operând în această situație o prorogare legală de competență. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe C.L.V., Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, Inspecția Muncii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2013. Procesat de GGC - AM