ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7692/2013

Asupra conflictului

negativ de competență;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.1. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea în contencios administrativ,

reclamanta C.L.V. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții

Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, Inspecția Muncii, Ministerul Muncii,

Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Finanțelor

Publice București, să pronunțe o hotărâre prin care să se constate

nelegalitatea pct. III lit. B) din Ordinul comun nr. 77 din data de 14 ianuarie

2011, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor

Legii nr. 285/2010; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale

corespunzătoare funcției de consilier, clasa I, gradul principal (fosta treaptă

1), gradația 5, clasa de salarizare 48, precum și plata diferenței dintre

salariul prevăzut pentru funcționarii publici, consilier clasa I gradul

principal (fosta treaptă 3), gradația 5, clasa de salarizare 48 și respectiv,

consilier gradul principal (fosta treaptă 1), gradația 5, clasa de salarizare

48, începând cu data de 1 noiembrie 2011; obligarea pârâtei ITM Sălaj la

emiterea unei decizii cu privire la aceste drepturi salariale în conformitate

cu art. 2 din Legea nr. 285/2011; obligarea pârâților să includă în bugetul de

stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a

sentinței, a sumelor datorate.

A susținut

reclamanta, în esență, că aplicarea prevederilor pct. III lit. B) din Ordinul

comun nr. 77 din data de 14 ianuarie 2011, privind aprobarea Normelor

Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, duce în mod

forțat la stabilirea unor salarii diferite la funcționarii din aceeași

instituție.

generat conflictul negativ de competență

2.1 Prin Sentința

civilă nr. 3729 din 06 septembrie 2013 pronunțată în dosarul nr. 1485/84/2013

al Tribunalului Sălaj s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamanta C.L.V. împotriva pârâților Inspectoratul Teritorial de Muncă

Sălaj, Inspecția Muncii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și

Persoanelor Vârstnice și Ministerul Finanțelor Publice București, pentru

constatarea nelegalității și anulare acte administrative în favoarea Curții de

Apel Cluj.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a constatat că este învestit, nu pe cale incidentală, ci

printr-o acțiune directă cu o cerere pentru constatarea nelegalității Ordinului

nr. 77 din data de 14 ianuarie 2011, privind aprobarea Normelor Metodologice

pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, ordin care a fost emis de un minister,

astfel că raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare

aparține Curții de Apel Cluj.

S-a constatat

incidența în cauză și a prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ.,

republicat, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora în

cazul mai multor capete de cerere aflate în strânsă legătură, instanța

competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de aceea dintre

cereri care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

2.2. Prin Încheierea

civilă nr. 501 din data de 14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.

1077/33/2013, s-a admis excepția necompetenței materiale a acțiunii și s-a

declinat competența în favoarea Tribunalului Sălaj. S-a constatat existența

conflictului negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța

această soluție, s-a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl

constituie anularea Deciziei nr. 64 din data de 12 octombrie 2011 emisă de ITM

Sălaj, emiterea unei noi decizii de încadrare de către ITM Sălaj în

conformitate cu art. 2 din Legea nr. 284/2010 și constatarea nelegalității pct.

III lit. B) din Ordinul comun nr. 77 din 14 ianuarie 2011.

S-a constatat că

reclamanta a înțeles să conteste actul administrativ încheiat de pârâtul ITM

Sălaj astfel că, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004

competența materială de soluționare a cauzei, în primă instanță revine

Tribunalului Sălaj.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, reclamanta C.L.V., a solicitat

instanței ca în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial de Muncă

Sălaj, Inspecția Muncii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și

Persoanelor Vârstnice și Ministerul Finanțelor Publice București, să pronunțe o

hotărâre prin care să se constate nelegalitatea pct. III lit. B) din Ordinul

comun nr. 77 din data de 14 ianuarie 2011, privind aprobarea Normelor

Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010; obligarea

pârâților la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției de consilier,

clasa I, gradul principal (fosta treaptă 1), gradația 5, clasa de salarizare

48, precum și plata diferenței dintre salariul prevăzut pentru funcționarii

publici, consilier clasa I gradul principal (fosta treaptă 3), gradația 5,

clasa de salarizare 48 și respectiv, consilier gradul principal (fosta treaptă

1), gradația 5, clasa de salarizare 48, începând cu data de 1 noiembrie 2011;

obligarea pârâtei I.T.M. Sălaj la emiterea unei decizii cu privire la aceste

drepturi salariale în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 285/2011; obligarea

pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de

buget, după rămânerea definitivă a sentinței, a sumelor datorate reclamanților.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte constată că obiectul principal al cererii de chemare în

judecată se referă la solicitarea reclamantei, formulată pe cale directă și nu

pe calea unei excepții de nelegalitate, de constatare a nelegalității pct. III

lit. B) din Ordinul comun nr. 77 din data de 14 ianuarie 2011, privind aprobarea

Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010.

Înalta Curte reține

că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10,

competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și

anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al

cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de autorități

publice centrale, respectiv Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

și Ministerul Finanțelor Publice, competența de soluționare a cauzei este

stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent,

aceasta revenind curții de apel.

În ceea ce privește

celelalte capete de cerere ale acțiunii principale, prezintă relevanță

dispozițiile art. 123 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit cărora

Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de

instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența

materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor

prevăzute la art. 120, operând în această situație o prorogare legală de

competență.

regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din Noul C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe C.L.V., Inspectoratul Teritorial de Muncă

Sălaj, Inspecția Muncii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și

Persoanelor Vârstnice și Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Curții de

Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AM