ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 402/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 04 iulie 2013,

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Sălaj, sub nr. 3172/84/2013,

reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., a solicitat instanței

ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:constatarea nulității Ordinului nr.

380 din 30 ianuarie 2013 emis de pârâtă și, în subsidiar, anularea acestuia,

precum și suspendarea executării actului administrativ atacat.

În fapt, reclamantul a arătat că a fost sancționat cu

suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare pe o perioadă de 3

ani.

În motivare, s-a arătat, în esență, că actul

administrativ atacat este lovit de nulitate pentru nerespectarea cerințelor

legale referitoare la respectarea dreptului la apărare, încălcarea prezumției

de nevinovăție și încălcarea principiului proporționalității în

individualizarea sancțiunii aplicate.

Prin sentința civilă nr. 3904 din 13 septembrie 2013

pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosar nr. 3172/84/2013, s-a admis excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj și a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Cauza a fost înregistrată la 09 octombrie 2013 pe

rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 1148/33/2013.

Curtea de Apel Cluj, din oficiu, la termenul din 25

noiembrie 2013, în temeiul art. 246, 247, art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130

alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. IV din Legea nr. 2/2013,

a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj în

soluționarea prezentei cauze.

Prin sentința nr. 571 din 25 noiembrie 2013, Curtea de

Apel Cluj a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența

materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul B.L., în

contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., în favoarea Tribunalului Sălaj.

A constatat existența conflictului negativ de

competență și a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționare.

A reținut Curtea de Apel Cluj că, potrivit

prevederilor art. IV din Legea nr. 2/2013, articolul 109 din Legea nr. 188/1999

privind statutul funcționarilor publici, republicată în M. Of. al României,

Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare,

se modifică și va avea următorul cuprins:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul

de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios

administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care

este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Or, prezenta cauză este una ce intră sub incidența

acestui articol, din moment ce se discută legalitatea unui act prin care

reclamantul, în calitate de funcționar public, a fost sancționat disciplinar.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță

competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C.

proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Sălaj.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte are în

vedere considerentele în continuare arătate:

Demersul judiciar al reclamantului B.L., formulat în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și Pentru

Siguranța Alimentelor, vizează constatarea nulității/ anularea Ordinului nr. 380

din 30 ianuarie 2013 emis de autoritatea pârâtă și suspendarea executării

acestui act, prin care s-a dispus sancționarea reclamantului cu retrogradarea

din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A.

Sălaj în funcția publică de consilier, grad profesional superior, pe o perioadă

de 6 luni.

În considerarea calității reclamantului de funcționar

public și având în vedere că prezenta acțiune decurge din raportul de serviciu

al acestuia cu autoritatea pârâtă, Înalta Curte constată că, sub aspectul

competenței materiale de soluționare a cauzei, în speță sunt incidente

dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a

fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de

15 februarie 2013.

Potrivit textului de lege menționat „Cauzele care au

ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența

secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția

situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor

instanțe."

Înalta Curte reține că această normă este una de

aplicabilitate generală, iar legiuitorul a prevăzut expres situațiile de

excepție, care sunt de strictă interpretare și aplicare.

Din această perspectivă, în speță nu se identifică, în

actele normative care reglementează activitatea A.N.S.V.S.A., vreo dispoziție

de competență, derogatorie de la norma generală, reprezentată de art. 109 din

Legea nr. 188/1999, modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, conform căreia

instanța competentă în prezenta cauză este secția de contencios administrativ

și fiscal a tribunalului.

Totodată, aplicând dispozițiile art. 10 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se constată că reclamantul a

înțeles să învestească instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul,

respectiv Tribunalul Sălaj.

In consecință, având în vedere considerentele arătate

și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în

favoarea Tribunalului Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., în favoarea

Tribunalului Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie

2014.