ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 402/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 04 iulie 2013, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Sălaj, sub nr. 3172/84/2013, reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:constatarea nulității Ordinului nr. 380 din 30 ianuarie 2013 emis de pârâtă și, în subsidiar, anularea acestuia, precum și suspendarea executării actului administrativ atacat. În fapt, reclamantul a arătat că a fost sancționat cu suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare pe o perioadă de 3 ani.

În motivare, s-a arătat, în esență, că actul administrativ atacat este lovit de nulitate pentru nerespectarea cerințelor legale referitoare la respectarea dreptului la apărare, încălcarea prezumției de nevinovăție și încălcarea principiului proporționalității în individualizarea sancțiunii aplicate. Prin sentința civilă nr. 3904 din 13 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosar nr. 3172/84/2013, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj. Cauza a fost înregistrată la 09 octombrie 2013 pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 1148/33/2013. Curtea de Apel Cluj, din oficiu, la termenul din 25 noiembrie 2013, în temeiul art. 246, 247, art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (1) C. proc.

civ. coroborate cu prevederile art. IV din Legea nr. 2/2013, a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj în soluționarea prezentei cauze. Prin sentința nr. 571 din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., în favoarea Tribunalului Sălaj. A constatat existența conflictului negativ de competență și a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționare. A reținut Curtea de Apel Cluj că, potrivit prevederilor art. IV din Legea nr. 2/2013, articolul 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în M. Of.

al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe." Or, prezenta cauză este una ce intră sub incidența acestui articol, din moment ce se discută legalitatea unui act prin care reclamantul, în calitate de funcționar public, a fost sancționat disciplinar. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate: Demersul judiciar al reclamantului B.L., formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor, vizează constatarea nulității/ anularea Ordinului nr. 380 din 30 ianuarie 2013 emis de autoritatea pârâtă și suspendarea executării acestui act, prin care s-a dispus sancționarea reclamantului cu retrogradarea din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Sălaj în funcția publică de consilier, grad profesional superior, pe o perioadă de 6 luni.

În considerarea calității reclamantului de funcționar public și având în vedere că prezenta acțiune decurge din raportul de serviciu al acestuia cu autoritatea pârâtă, Înalta Curte constată că, sub aspectul competenței materiale de soluționare a cauzei, în speță sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013. Potrivit textului de lege menționat „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe." Înalta Curte reține că această normă este una de aplicabilitate generală, iar legiuitorul a prevăzut expres situațiile de excepție, care sunt de strictă interpretare și aplicare.

Din această perspectivă, în speță nu se identifică, în actele normative care reglementează activitatea A.N.S.V.S.A., vreo dispoziție de competență, derogatorie de la norma generală, reprezentată de art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, conform căreia instanța competentă în prezenta cauză este secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Totodată, aplicând dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se constată că reclamantul a înțeles să învestească instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul, respectiv Tribunalul Sălaj. In consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., în favoarea Tribunalului Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2014.