ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4785/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2024 din 23 iunie

2014 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 3874/84/2013 s-a admis

excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj în soluționarea prezentei

cauze, excepție invocată de pârâtul Guvernul României.

A fost declinată

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul N.M. împotriva

pârâților Primul - Ministru al României, dl. V.P., Guvernul României,

Secretariatul General al Guvernului, M.A.I., M.D.R.A.P., pentru anularea

deciziei Primului Ministru nr. 299 din 31 iulie 2013, obligarea la aplicarea

mobilității, plata de despăgubiri, daune cominatorii și cheltuieli de judecată,

în favoarea Curții de Apel Cluj.

Prin sentința civilă nr.

324/2014 din 01 septembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a

Curții de Apel Cluj în soluționarea cauzei, excepție invocată din oficiu. Totodată,

a fost dispusă declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Sălaj, a fost constatat conflictul negativ de competență și sesizată

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Regulatorul de

competență

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art.

135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secția

civilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă

din actele și lucrările dosarului, obiectul acțiunii formulate de reclamant îl

constituie anularea Deciziei Primului Ministru nr. 299 din 31 iulie 2013

privind eliberarea acestuia din funcția publică de inspector guvernamental.

Reclamantul are,

deci, calitatea de funcționar public iar obiectul cauzei îl constituie raportul

de serviciu al acestuia cu autoritatea publică pârâtă.

Conform art. 109 din

Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

„Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt

de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu

excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența

altor instanțe”.

Dispozițiile legale

citate stabilesc, așadar, în favoarea tribunalelor o plenitudine de competență

materială în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al

funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică

pârâtă este una de nivel central sau local.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin.

(1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sălaj, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul N.M. în contradictoriu cu

pârâții Primul Ministru al României, Guvernul României, Secretariatul General

al Guvernului, M.A.I. și M.D.R.A.P., în favoarea Tribunalului Sălaj, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2014.