ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7373/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Sălaj, la data de 03 decembrie 2012, reclamanta SC E. SA a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu - Ministerul Mediului, anularea deciziei

de impunere din 13 septembrie 2012, a raportului de inspecție fiscală din 13

septembrie 2012 și a titlului executoriu din 30 octombrie 2012.

Tribunalul Sălaj, prin sentința nr. 2936 din 06

iunie 2013, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu,

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul

a reținut calitatea pârâtei de autoritate publică centrală și incidența dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivită cărora litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează

în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,

dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel

Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 august 2013.

Curtea de Apel Cluj, prin sentința nr. 439 din

13 septembrie 2013, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu,

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

A reținut Curtea de Apel că trebuie avut în vedere

criteriul valoric al creanței bugetare contestate, criteriu prevăzut de art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia litigiile care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale.

Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență,

Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art. 22 alin. (3)

C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

de competență

Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus

judecății privește verificarea legalității deciziei de impunere din 13

septembrie 2012, a raportului de inspecție fiscală cu același număr din aceeași

dată și a titlului executoriu din 30 octombrie 2012 emise de Administrația Fondului

pentru Mediu, acte administrative de stabilire a unei creanțe fiscale bugetare.

În acest context, în temeiul normei de trimitere

de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., acțiunea reclamantei se soluționează

de instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Sub acest aspect, art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie, pentru determinarea instanței

competente material, două criterii, și anume: (i) rangul autorității care emite

sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor

administrației publice; (ii) criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului,

taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ

contestat.

Dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că

privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora,

competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit

de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind

suma de 500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a

actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect

anularea unei decizii de impunere vizând creanțe bugetare al căror cuantum se situează

sub pragul valoric de 500.000 RON, respectiv suma de 91.904 RON, conform art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios

administrativ revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate

cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului

Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea Tribunalului Sălaj,

secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei având

ca obiect acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA Crișeni în contradictoriu cu

pârâta Administrația Fondului pentru Mediu - Ministerul Mediului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie

2013.