ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4205/2014

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. x/117/2012, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. B din 14 noiembrie 2011, emisă de pârâtă, până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare.

Prin Sentința civilă nr. 355 din 11 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/117/2012, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și, în consecință, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale stabilite de inspecția fiscală nr. B din 14 noiembrie 2011 și prin Decizia nr. C din 14 februarie 2012, până la pronunțarea instanței de fond în acțiunea în contencios fiscal pe care a promovat-o sub nr. x/33/2012, aflată pe rolul Curții de Apel Cluj.

Instanța a reținut că, în conformitate cu art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, în cauzele fiscale este necesară achitarea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

În speță, reclamanta a făcut dovada achitării unei cauțiuni de 25.000 RON, conform dispoziției instanței de judecată, precum și dovada formulării plângerii prealabile, în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, iar, prin Decizia civilă nr. 5866 din 20 mai 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes și, în consecință, a respins ca lipsit de interes recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 355 din 11 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2012 al Tribunalului Cluj, pe care a menținut-o în întregime și a respins cererea de restituire a cauțiunii.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că prin Sentința civilă nr. 12219 din 6 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2012 al Tribunalului Cluj, a fost respinsă acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere suspendate, iar Decizia civilă nr. 4246 din 15 aprilie 2013 a menținut în întregime sentința tribunalului.

Curtea de Apel a reținut că, existând o soluție pronunțată pe fondul actului administrativ fiscal atacat, în sensul menținerii acestuia, suspendarea pronunțată prin hotărârea primei instanțe atacate în prezentul recurs a încetat de drept, iar ca urmare a încetării de drept nu există un folos practic concret care să poată fi obținut de recurenta emitentă a actului fiscal menținut.

În privința cauțiunii solicitate verbal spre restituire, Curtea a reținut că potrivit art. 723

1

C. proc. civ., în cazurile prevăzute de lege, suma datorată de parte cu titlu de cauțiune se fixează de către instanță și se depune, după caz, la Trezoreria statului, Casa de Economii și Consemnațiuni sau la orice altă instituție bancară pe numele părții respective, la dispoziția instanței sau, după caz, a executorului judecătoresc; cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei; cauțiunea se eliberează de îndată numai când partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

Curtea a constatat că în speță nu s-a făcut dovada că nu s-a formulat o cerere de despăgubiri sau că partea interesată ar fi declarat în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, iar, în consecință, nu poate fi considerată în prezent întrunită ipoteza textului legal privitoare la restituire.

Împotriva acestei hotărâri pronunțate la data de 20 mai 2013 a declarat recurs recurenta-reclamantă SC A. SRL, recurs înregistrat la data de 6 iunie 2013.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a respins ca lipsit de interes recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond.

Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, reclamanta SC A. SRL nu s-a conformat condiției specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".

Din interpretarea textului de lege menționat rezultă că hotărârile judecătorești care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.

Cum Decizia civilă nr. 5866 din 20 mai 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 5866 din 20 mai 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - MI