Decizia nr. 3418/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii și cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Sălaj prin Președintele Consiliului Județean Sălaj a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 139 din 24.04.2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin care s-a respins soluționarea contestației formulate împotriva actului administrativ - Notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 95884 din 21.12.2012, întocmită de Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, cu privire la contractul de finanțare nr. 793/2010 - Cod SMIS 1435 cu titlul "Reabilitarea drumului județean DJ 108A - DN 1F Românași-Creaca-Jibou-Benesat". Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj, solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, prin raportare la clauzele prevăzute în contractul de finanțare. De asemenea, a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, cerere de introducere în cauză a Curții de Conturi a României prin Autoritatea de audit. Prin încheierea de ședință din 3 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj a respins excepția necompetenței teritoriale, precum și cererea de introducere în cauză a Curții de Conturi a României.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Cluj, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 497 din 10 octombrie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamantul Județul Sălaj și a anulat nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, nr. CA 95884 încheiată la data de 21.12.2012 de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 497 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în principal trimiterea cauzei spre soluționare, Curții de Apel București ca instanță competentă teritorial și material sa judece litigiul, iar în subsidiar, rejudecarea pe fond și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de Județul Sălaj prin Președintele Consiliului Județean Sălaj. În motivarea căii de atac, recurentul invocă dispozițiile art. 4 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, criticile subsumate acestui motiv de recurs vizând următoarele aspecte: - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj în soluționarea cauzei, invocată de autoritatea pârâtă prin întâmpinare. Susține că, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1), (1) din Legea nr. 554/2004, precum și potrivit clauzei contractuale prevăzute la art. 23 alin. (1) din Contractul de finanțare, competența revine instanțelor judecătorești competente material din raza teritorială a Municipiului București. - hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente cauzei, respectiv a O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, fiind reiterate toate argumentele aduse în apărare în fața primei instanțe.

Apărările formulate în cauză Intimatul Județul Sălaj nu a formulat întâmpinare, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 208 alin. (2) din Codul de procedură, precizându-și poziția de respingere a recursului prin concluziile scrise depuse la acest termen.

Procedura derulată în recurs Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților conform încheierii din data de 10 februarie 2016, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din data de 10 martie 2016, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție Cât privește competența teritorială de a soluționa în fond pricina de către Curtea de Apel Cluj, invocarea prin recurs a nepronunțării acestei instanțe asupra excepției necompetenței teritoriale în soluționarea pricinii în fond, denotă necunoașterea dosarului. Aceasta întrucât instanța de fond la termenul din 3 octombrie 2013, s-a pronunțat prin încheiere în sensul respingerii excepției. Deși din cuprinsul argumentării din cererea de recurs nu reiese o reiterare a excepției ci, cum s-a arătat, critica a vizat doar nepronunțarea instanței de fond asupra acestei chestiuni, Înalta Curte apreciază că, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la dispozițiile art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, competența teritorială este una alternativă opțiunea reclamantului pentru Curtea de Apel Cluj, cea în a cărei rază teritorială funcționează, fiind posibilă din punct de vedere normativ. În ceea ce privește motivele de fond invocate, Înalta Curte reține următoarele: Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 21 decembrie 2012 încheiată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene s-a stabilit că Județul Sălaj, în calitate de autoritate contractantă, nu a asigurat o competiție adecvată în procesul de atribuire a contractului de servicii nr. x din 03 decembrie 2008, utilizând procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, în lipsa unor motive care să justifice dreptul de exclusivitate al prestatorului de servicii de proiectare, încălcând astfel prevederile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006. S-a reținut în nota de constatare că în vederea atribuirii contractului de servicii de proiectare nr. 10590 din 03 decembrie 2008, reclamanta a uzat de prevederile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora autoritatea contractanta are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabila a unui anunț de participare atunci când, din motive tehnice, artistice sau pentru motive legate de protecția unor drepturi de exclusivitate, contractul de achiziție publica poate fi atribuit numai unui anumit operator economic. În speță, anterior atribuirii contractului de servicii de proiectare, operatorul economic căruia i s-a atribuit acest contract (SC A. SRL) a întocmit studiul de fezabilitate, acest studiu fiindu-i atribuit printr-o licitație deschisă. Constatând că operatorul economic a invocat dreptul de exclusivitate cu privire la studiul de fezabilitate elaborat în vederea reabilitării DJ 108A-Românași-Creaca-Jibou-Benesat și că acest studiu este anexă la documentația de finanțare evaluată și aprobată conform procedurilor Programului Operațional Regional, reclamanta a apreciat, în mod legal și temeinic, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006. În ceea ce privește aplicabilitatea art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, această procedură este posibilă doar atunci când pe piață nu există un alt operator economic de la care să se poată achiziționa respectiva lucrare. Or, aceasta nu este și situația de față. Faptul că prestatorul de servicii ce a realizat studiul de fezabilitate a indicat un drept al său de proprietate intelectuală este un drept al său, autoritatea contractantă, în speță intimata nu avea de ce să fie ținută de aceasta solicitare. Nefiind de datoria Înaltei Curți să aducă argumentele în sens contrar celor pretinse de S.C. A. S.R.L., se cuvine totuși a susține faptul că prin achiziția studiilor de fezabilitate reclamanta a dobândit un drept de proprietate nu doar asupra unor foi de hârtie, ci cu precădere dreptul de a utiliza cele menționate în respectivul studiu. Nu se poate omite a menționa că " opera protejată" conform dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 8/1996 se referă la reabilitarea unui drum județean în speță "Drumul județean DJ 108A - DN 1F Românași-Creaca-Jibou-Benesat". Transpare astfel eroarea reclamantului în a accepta existența unui drept de proprietate intelectuală a unui proiectant doar a studiului de fezabilitate, în raport de fazele ulterioare ale realizării lucrării. Astfel, instanța apreciază că în speță nu era incidente prevederile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006. Cât privește argumentul, îmbrățișat de către instanța de fond al verificării procedurii și avizării sale de către Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Modernizarea Achizițiilor Publice prin Raportul de control din 9.01.2013 trebuie subliniat că, la data încheierii contractului de serviciu nr. 10590 din 3 decembrie 2008, dreptul de control al ANRMAP nu exista, el fiind prevăzut prin H.G. nr. 801/2011, în vigoare din 8.08.2011. Mai mult decât atât, "controlul" exercitat de către ANRMAP nu este absolut, întrucât art. 49 din O.U.G. nr. 34/2006, la alin. (23) prevede: "(23) Nedetectarea erorilor prevăzute la alin. (22) în procesul de verificare nu afectează dreptul Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice de a sancționa, pe parcursul activității de supraveghere, faptele prevăzute la art. 293". De asemenea, trebuie subliniate prevederile art. 324 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale, potrivit cărora "(1) în cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislației comunitare sau naționale privind achizițiile publice, aceasta stabilește și aplică corecții financiare, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. (2) în exercitarea atribuției prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de ANRMAP și UCVAP potrivit dispozițiilor art. 322 și 323. Rezultă fără putință de tăgadă faptul că recurenta ca autoritate de management nu este ținută cu constatările ANRMAP, inclusiv în aprecierea asupra caracterului unor contracte, și evident în aplicarea corecțiilor financiare. În concluzia celor mai sus analizate, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtei MDRAP apare ca întemeiat, în raport de argumentele însușite de către instanța de fond, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA95884 din 21.12.2012 întocmită de către recurentă fiind legală și corectă.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs În raport de cele mai sus expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul, urmând ca în conformitate cu dispozițiile alin. (2) din același articol să caseze sentința și rejudecând pricina, să respingă acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.