ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3089/2015

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Sălaj, prin Președintele Consiliului Județean Sălaj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 15 din 04 februarie 2013 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, precum și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 90446 din 04.12.2012 emisă de Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 532 din 1 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Județul Sălaj, împotriva pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și, în consecință, a anulat Decizia nr. 15 din 04 februarie 2013 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Dezvoltări Regionale și Administrației Publice și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a colecțiilor financiare nr. CA 90446 din 04.12.2012 emisă de către Direcția Generală de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul Ministerului Dezvoltări Regionale și Administrației Publice, obligând pârâtul la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Recursul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul a susținut că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, nefiind demonstrate „circumstanțele imprevizibile” la care se referă această prevedere legală. În dezvoltarea motivului de recurs s-a arătat că niciuna dintre cele trei împrejurări invocate de autoritatea contractantă nu are o natură imprevizibilă, întrucât: - precipitațiile excesive au avut loc înainte de semnarea contractului de lucrări (15.12.2010); - fenomenul îngheț-dezgheț se produce în fiecare iarnă; - demararea lucrărilor de reabilitare a două drumuri naționale pe teritoriul județului era cunoscută de intimat, care emite autorizațiile aferente conform Legii nr. 50/1991. În accepțiunea recurentului, necesitatea achiziționării lucrărilor suplimentare a fost determinată de omisiunile existente în proiectul de execuție și de lipsa de previziune a autorității contractante, iar nu de o situație imprevizibilă.

Apărările Județului Sălaj Prin întâmpinarea înregistrată la 18.12.2015, intimatul a solicitat, în principal, anularea recursului în procedurade filtrare, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. Intimatul a susținut că expunerea recurentului nu se încadrează în motivul de casare invocat, criticile vizând numai aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, care exced dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. Cât privește modul în care a interpretat și aplicat prima instanță prevederile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, intimatul a arătat că a dovedit că lucrările suplimentare au fost determinate de un cumul de factori cu caracter progresiv, ce nu puteau fi prevăzuți nici la momentul întocmirii proiectului tehnic și nici ulterior.

Procedura derulată în recurs Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit de magistratul asistent s-a opinat în sensul respingerii excepției nulității recursului, în condițiile în care recurentul a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, ipoteză care se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Totodată s-a apreciat că se impune soluționarea căii de atac în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. În ședința din 29.05.2015, constatându-se că părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la concluziile raportului, s-a admis în principiu recursul, fixându-se termen pentru soluționarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs formulat, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat pentru argumentele care urmează. Intimatul-reclamant Județul Sălaj a supus controlului de legalitate, pe calea reglementată de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 15 din 4 februarie 2013 prin care recurentul-pârât M.D.R.A.P. i-a respins ca nefondată contestația administrativă îndreptată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-90446 din 4 decembrie 2012, aferentă proiectului cod SMIS 1435 cu titlul „Reabilitarea drumului județean DJ108A - DN1F - Românași - Creaca - Jibou-Benesat”. Prin acțiunea judiciară s-au invocat mai multe motive de nulitate, susținându-se că actele administrative atacate sunt afectate de vicii procedurale, cât și de o aplicare necorespunzătoare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 care definesc conceptul de neregulă, abaterile imputate neputând fi circumscrise acestuia. Curtea de apel a înlăturat toate motivele de nulitate de natură formală, procedurală și a considerat că acțiunea trebuie admisă pentru argumentele care țin de fondul problemei litigioase. Astfel, pe baza unui probatoriu amplu, care a cuprins inclusiv informații privind regimul pluviometric în intervalul mai-septembrie 2010 (adresa nr. 3889 din 23 septembrie 2013 a Administrației Bazinale de Apă Someș-Tisa, dosar fond), s-a concluzionat în sensul că reclamantul a aplicat în mod justificat procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, fiind întrunite toate elementele pentru a apela la prevederile de excepție ale art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006. Această concluzie este judicioasă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a cauzei. În esență, recurentul susține că intimatul a încălcat legislația din materia achizițiilor publice, prin aceea că a încheiat actul adițional nr. 1 la contractul de lucrări nr. 14648 din 15 decembrie 2010, cu asocierea al cărei lider este A., fără organizarea unei licitații. Ca urmare, i s-a aplicat o corecție de 25% din valoarea actului adițional, valoarea acesteia fiind de 424.875,86 lei și TVA de 101.970,21 lei. La rândul său, intimatul s-a apărat constant în sensul că lucrările suplimentare necesare implementării proiectului au fost determinate de circumstanțe imprevizibile, excepționale, fiind incidente dispozițiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006. Recursul vizează tocmai modul în care instanța de fond a aplicat aceste prevederi legale, care au următorul cuprins: „Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare numai în următoarele cazuri:...i) atunci când este necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale, care nu au fost incluse în contractul inițial, dar care datorită unor circumstanțe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză, și numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiții: - atribuirea să fie făcută contractantului inițial; - lucrările sau serviciile suplimentare/adiționale nu pot fi, din punct de vedere tehnic și economic, separate de contractul inițial fără apariția unor inconveniente majore pentru autoritatea contractantă sau, deși separabile de contractul inițial, sunt strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia; - valoarea cumulată a contractelor care vor fi atribuite și a actelor adiționale care vor fi încheiate pentru lucrări și/sau servicii suplimentare ori adiționale nu depășește 20% din valoarea contractului inițial; în cazuri temeinic motivate ordonatorul principal de credite poate aproba majorarea procentului până la limita maximă de 50% din valoarea contractului inițial pe baza unei note justificative în care vor fi precizate motivele care au condus la depășirea procentului de 20% și care este parte a dosarului achiziției publice”. După cum bine a sesizat instanța de fond, părțile au exprimat poziții divergente numai în privința caracterului imprevizibil al evenimentelor ce au determinat necesitatea efectuării lucrărilor suplimentare, celelalte condiții impuse de lege nefiind supuse contestării. Contrar punctului de vedere pe care îl exprimă recurentul în motivul de recurs, Înalta Curte reține că regimul pluviometric din primăvara-vara anului 2010 a depășit ceea ce este previzibil și subînțeles că se poate întâmpla în sezonul respectiv în arealul de referință. Datele statistice furnizate instanței de judecată demonstrează că pe teritoriul Județului Sălaj s-a depășit de două sau chiar de trei ori volumul normal de precipitații. Chiar dacă aceste fenomene meteorologice s-au petrecut înainte de încheierea contractului de execuție lucrări (15.12.2010), ele sunt ulterioare întocmirii proiectului tehnic, care nu putea anticipa schimbarea parametrilor geotehnici și nici proporțiile afectării structurii terenului de fundare. De asemenea, are caracter de circumstanță imprevizibilă și intensificarea traficului rutier pe tronsonul în discuție, ca efect al demarării unor lucrări de reabilitare a două drumuri naționale de pe teritoriul județului, fiind rezonabilă aprecierea primei instanțe, în sensul că la momentul întocmirii documentației de atribuire nu se putea previziona începerea lucrărilor la cele două drumuri naționale, certificatele de urbanism fiind eliberate în anul 2011. În fine, critica referitoare la încadrarea fenomenului „îngheț-dezgheț” din iarna 2010-2011 în sintagma „circumstanță imprevizibilă” nu este pertinentă, câtă vreme instanța de fond a respins această susținere a reclamantului, cu motivarea că nu este susținută de dovezi. Conchizând, Înalta Curte constată că sentința atacată reflectă interpretarea și aplicarea adecvată a dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, nefiind identificate motive pentru casarea și reformarea acesteia, așa încât, în temeiul art. 496 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat. Cât privește cheltuielile de judecată solicitate de intimatul Județul Sălaj, constând în onorariul de avocat, acestea vor fi ajustate în raport cu criteriile legale indicate în art. 451 alin. (2) C. proc. civ., inclusiv cu circumstanțele cauzei, care relevă mai multe elemente de apreciere cu impact asupra culpei procesuale, urmând a fi obligat recurentul la plata sumei de 5.000 lei cu acest titlu.