ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4174/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2611 din 17 iunie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentat a semnatarului acțiunii și,

în consecință, a anulat acțiunea formulată de reclamantul A.A.E. în contradictoriu

cu Direcția Generală a Marilor Contribuabili din cadrul A.N.A.F.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea adresată Curții de Apel București,

reclamantul A.A.E., în numele S.C. U.L.C. IFN S.A. București, a solicitat restituirea

taxei de primă înmatriculare în sumă de 731,5 RON și a dobânzilor purtătoare până

la restituirea efectivă a sumei pretinse, acțiune formulată în contradictoriu cu

A.N.A.F. - Direcția Generală a Marilor Contribuabili.

Instanța a reținut că

înscrisul depus la dosar prin care SC U.L.C. IFN SA îl împuternicește pe A.A.E.

să o reprezintă în fața autorităților legale pentru recuperarea taxei de primă înmatriculare

este un înscris sub semnătură privată și nu îndeplinește cerința unei procuri făcută

prin înscris autentic.

Din aceste considerente,

instanța a reținut că actul depus la dosar nu constituie o dovadă a reprezentării

legale a societății în discuție, motiv pentru care a constatat lipsa dovezii de

reprezentant al semnatarului acțiunii și a dispus în conformitate cu dispozițiile

art. 161 C. proc. civ., anularea cererii de chemare în judecată.

Împotriva sentinței civile

nr. 2611 din 17 iunie 2009, reclamantul A.A.E., în numele SC U.L.C. IFN SA a declarat

recurs, criticând sentința pronunțată ca nelegală și netemeinică.

În cadrul motivelor de

recurs recurentul a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis excepția lipsei

calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, excepție

invocată din oficiu, întrucât a făcut pe deplin dovada existenței acestei calități.

A mai precizat că societatea

de leasing l-a mandatat pentru introducerea acestei acțiuni, și are acest drept

izvorât din contractul de leasing financiar încheiat între mandatar și societate.

Recurentul a mai arătat

că taxa de primă înmatriculare a fost încasată prin emiterea unei chitanțe, care

nu are caracterul unui act administrativ fiscal.

Înainte de a analiza motivele

de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate

cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată,

din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă,

astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv

pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6),

va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul

București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Contenciosul administrativ

este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți

este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este

actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică

în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a

instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000

RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

Curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport

cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul

actului administrativ contestat.

În cauza de față obiectul

cererii de chemare în judecată îl reprezintă restituirea sumei de 731,50 RON și

a dobânzilor legale, sumă ce a fost achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.

Prin urmare, având în

vedere faptul că suma ce formează obiectul dosarului este sub 500.000 RON, instanța

competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul București, secția

contencios administrativ și fiscal.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și

art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința

recurată și, pe cale de consecință, va trimite cauza spre competentă soluționare

la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.A.E. în numele SC U.L.C. IFN SA, împotriva sentinței civile nr. 2611 din 17

iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința recurată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

7

octombrie 2010.