ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2712/2010

Asupra cererilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta SC R. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună: Anularea/desființarea în parte, a Deciziei nr. 248 din 11 iulie 2008 emisă de A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, anularea/desființarea în parte a Deciziei de impunere nr. 84 din 19 martie 2008 și Raportului de inspecție fiscală ce au stat Ia baza emiterii Deciziei nr. 248 din 11 iulie 2008, precum și a oricăror documente aferente acestora, cu consecința anularii obligației de plată a impozitelor/ taxelor/ contribuțiilor/ obligațiilor fiscale accesorii.

Anularea/desființarea în tot a Deciziei nr. 397 din 27 noiembrie 2008 emisă de A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor privind soluționarea contestației formulate de R. împotriva Deciziilor de calcul accesorii x din 18 august 2008 și y din 18 august 2008 (9 decizii) emise de A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili cu consecința anularii obligației de plata a obligațiilor fiscale accesorii menționate in cuprinsul prezentei; Restituirea sumelor plătite de reclamantă în baza actelor/dispozițiilor/obligațiilor anulate de către instanța de judecată. Prin sentința nr. 2279 din 28 mai 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F.

–Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. Prin decizia nr. 1543 din 17 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de SC R. SA împotriva sentinței civile nr. 2279 din 28 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a modificat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Deciziile nr. 248 din 11 iulie 2008 și nr. 397 din 27 noiembrie 2008 emise de A.N.A.F.; a anulat în parte Deciziile de impunere x și y din 18 august 2008 cu privire la majorările și penalitățile de întârziere aferente impozitului de 90% calculat pentru veniturile din chirii pe perioada 1 iulie 2001 – 2 aprilie 2008, în sumă totală de 12.396.598 RON; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

La data de 31 martie 2010 reclamanta-recurentă S.C. ”Romtelecom” SA a formulat cerere de completare, lămurire sau îndreptare a deciziei nr. 1543 din 17 martie 2010, pronunțată în dosarul nr. 8352/2/2008. Cu privire la completarea deciziei s-a arătat că se impune și admiterea capătului de cerere având ca obiect restituirea sumei de 12.396.598 RON reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente impozitului de 90% pentru veniturile din chirii. Referitor la lămurirea întinderii dispozitivului s-a considerat că prin anularea actelor administrativ-fiscale pentru suma de 12.396.598 RON, implicit organele fiscale trebuie să restituie această sumă. În ceea ce privește îndreptarea erorii materiale, recurenta a solicitat să se menționeze expres admiterea cererii de restituire a sumei de 12.396.598 RON.

În drept, cererea s-a întemeiat pe prevederile art. 282 2 C. proc. civ., art. 281 1 C. proc. civ. și art. 281 C. proc. civ. Înalta Curte, examinând cererea recurentei- reclamante constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele care se vor expuse în continuare. Prin decizia nr. 1543 din 17 martie 2010, Înalta Curte a admis recursul declarat de a admis recursul declarat de SC R. SA; a modificat sentința primei instanțe, a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Deciziile nr. 248 din 11 iulie 2008 și nr. 397 din 27 noiembrie 2008 emise de A.N.A.F.; a anulat în parte Deciziile de impunere X și Y din 18 august 2008 cu privire la majorările și penalitățile de întârziere aferente impozitului de 90% calculat pentru veniturile din chirii pe perioada 01 iulie 2001 – 02 aprilie 2008, în sumă totală de 12.396.598 RON au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Legislația aplicabilă Art. 281. - (1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere . Art. 2811. - (1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice . Art. 281 2 . - (1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare . Înalta Curte precizează că în raport de modul de redactare a dispozitivului deciziei se constată că instanța s-a pronunțat asupra tuturor cererilor reclamantei.

Astfel, a admis acțiunea și a anulat în parte actul de control în ceea ce privește suma de 12.396.598 RON, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În acest fel instanța de recurs s-a pronunțat explicit, întrucât instanța de fond a respins acțiunea în totalitate, iar în recurs s-a admis în parte acțiunea, pentru suma expres indicată în dispozitivul deciziei, astfel că nu există nicio omisiune de pronunțare asupra unui capăt de cerere. Prin menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate instanța de recurs s-a pronunțat și asupra celorlalte cereri, în sensul că acestea au rămas respinse, potrivit sentinței. Prin cererea prezentă de completare a dispozițiilor se tinde de fapt la modificarea soluției adoptate, teză care nu se circumscrie art. 281 2 C. proc.

civ. Cererea de lămurire a întinderii dispozitivului deciziei, în sensul că anularea actelor conduce implicit la restituirea sumelor, este nefondată, potrivit celor ce se vor arăta în continuare. Procedura de restituire a sumelor încasate fără temei la buget și modalitatea de acordare a dobânzii este reglementată de C. proc. fisc., în cadrul art. 117 – restituiri de sume. Legislația aplicabilă, C. proc. fisc. art. 117 – Restituiri de sume: alin. (1): „Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: (d) – cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; (f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.

alin. (8) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligații fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența obligațiilor fiscale restante, diferența rezultată restituindu-se debitorului . Art.70 – (1).Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. În materia restituirilor de sume de la buget și a dobânzilor aferente sumelor de restituit de la buget se aplică dispozițiile C. proc. fisc. Drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale sunt reglementate de C. proc. fisc., ale cărui prevederi se aplică, începând cu 01 ianuarie 2004, oricăror sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, în măsura în care prin lege nu se dispune altfel (art. 1 alin. (2) C. proc.

fisc.). Potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. fisc., sumele se restituie de la buget, la cerere. Așadar, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii. Având în vedere că modalitatea de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres în C. proc. fisc. și ținând seama și de prevederile art. 1 alin. (2) C. proc. fisc., reclamanta urmează să parcurgă această procedură. Așadar, cererea de restituire este o cerere ulterioară, care se soluționează distinct și potrivit regulilor prevăzute în art. 117 și art. 70 C. proc. fisc. Instanța nu se putea pronunța implicit asupra unei astfel de cereri, din moment ce ca efect al anulării în parte a actului de control se declanșează o nouă procedură fiscală.

Pentru motivele expuse mai sus, și cererea de îndreptare a erorii materiale este neîntemeiată. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererile formulate de recurenta-reclamantă SC R. SA

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererile de completare, lămurire și îndreptare formulate de SC R. SA îndreptate împotriva Deciziei nr. 1543 din 17 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 mai 2010.