ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2712/2010

Asupra cererilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București,

reclamanta SC R. SA  a solicitat în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. - Direcția

Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

Anularea/desființarea

în parte, a Deciziei nr. 248 din 11 iulie 2008 emisă de A.N.A.F. - Direcția Generală

de Soluționare a Contestațiilor, anularea/desființarea în parte a Deciziei de impunere

nr. 84 din 19 martie 2008 și Raportului de inspecție fiscală ce au stat Ia baza

emiterii Deciziei nr. 248 din 11 iulie 2008, precum și a oricăror documente aferente

acestora, cu consecința

anularii obligației

de plată a impozitelor/ taxelor/ contribuțiilor/ obligațiilor fiscale accesorii.

Anularea/desființarea

în tot a Deciziei nr. 397 din 27 noiembrie 2008 emisă de A.N.A.F. - Direcția Generală

de Soluționare a Contestațiilor privind soluționarea contestației formulate de R.

împotriva Deciziilor de calcul accesorii x din 18 august 2008 și y din 18 august

2008 (9 decizii) emise de A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili cu consecința anularii obligației de plata a obligațiilor fiscale

accesorii menționate in cuprinsul prezentei;

Restituirea sumelor plătite

de reclamantă în baza actelor/dispozițiilor/obligațiilor anulate de către instanța

de judecată.

Prin sentința nr. 2279

din 28 mai 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA în contradictoriu

cu pârâții A.N.A.F. –Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Prin decizia nr. 1543

din 17 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat

de SC R. SA împotriva sentinței civile nr. 2279 din 28 mai 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a modificat sentința

atacată în sensul că a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Deciziile

nr. 248 din 11 iulie 2008 și nr. 397 din 27 noiembrie 2008 emise de A.N.A.F.; a

anulat în parte Deciziile de impunere x și y din 18 august 2008 cu privire la majorările

și penalitățile de întârziere aferente impozitului de 90% calculat pentru veniturile

din chirii pe perioada 1 iulie 2001 – 2 aprilie 2008, în sumă totală de 12.396.598

RON; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

La data de 31 martie 2010

reclamanta-recurentă S.C. ”Romtelecom” SA a formulat cerere de completare, lămurire

sau îndreptare a deciziei nr. 1543 din 17 martie 2010, pronunțată în dosarul

nr. 8352/2/2008.

Cu privire la completarea

deciziei s-a arătat că se impune și admiterea capătului de cerere având ca obiect

restituirea sumei de 12.396.598 RON reprezentând majorări și penalități de întârziere

aferente impozitului de 90% pentru veniturile din chirii.

Referitor la lămurirea

întinderii dispozitivului s-a considerat că prin anularea actelor administrativ-fiscale

pentru suma de 12.396.598 RON, implicit organele fiscale trebuie să restituie această

sumă.

În ceea ce privește îndreptarea

erorii materiale, recurenta a solicitat să se menționeze expres admiterea cererii

de restituire a sumei de 12.396.598 RON.

În drept, cererea s-a

întemeiat pe prevederile art. 282

2

C. proc. civ., art. 281

1

C. proc. civ. și art. 281 C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând

cererea recurentei- reclamante constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele

care se vor expuse în continuare.

Prin decizia nr. 1543

din 17 martie 2010, Înalta Curte a admis recursul declarat de a admis recursul declarat

de SC R. SA; a modificat sentința primei instanțe, a admis în parte acțiunea și

a anulat în parte Deciziile nr. 248 din 11 iulie 2008 și nr. 397 din 27 noiembrie

2008 emise de A.N.A.F.; a anulat în parte Deciziile de impunere X și Y din 18 august

2008 cu privire la majorările și penalitățile de întârziere aferente impozitului

de 90% calculat pentru veniturile din chirii pe perioada 01 iulie 2001 – 02 aprilie

2008, în sumă totală de 12.396.598 RON au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Legislația aplicabilă

Art. 281.

-

(1)

Erorile sau

omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul,

precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate

din oficiu sau la cerere

.

Art. 2811.

-

(1)

În cazul

în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea

dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot

cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture

dispozițiile potrivnice

.

Art. 281

2

.

-

(1)

Dacă prin

hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal

sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea

hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs

împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu

reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare

.

Înalta Curte precizează că

în raport de modul de redactare a dispozitivului deciziei se constată

că instanța s-a pronunțat asupra tuturor cererilor reclamantei.

Astfel, a

admis acțiunea și a anulat în parte actul de control în ceea ce privește suma de

12.396.598 RON, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În acest fel

instanța de recurs s-a pronunțat explicit, întrucât instanța de fond a respins acțiunea

în totalitate, iar în recurs s-a admis în parte acțiunea, pentru suma expres indicată

în dispozitivul deciziei, astfel că nu există nicio omisiune de pronunțare asupra

unui capăt de cerere.

Prin menținerea

celorlalte dispoziții ale sentinței atacate instanța de recurs s-a pronunțat și

asupra celorlalte cereri, în sensul că acestea au rămas respinse, potrivit sentinței.

Prin cererea

prezentă de completare a dispozițiilor se tinde de fapt la modificarea soluției

adoptate, teză care nu se circumscrie art. 281

2

C. proc. civ.

Cererea de

lămurire a întinderii dispozitivului deciziei, în sensul că anularea actelor conduce

implicit la restituirea sumelor, este nefondată, potrivit celor ce se vor arăta

în continuare.

Procedura de restituire

a sumelor încasate fără temei la buget și modalitatea de acordare a dobânzii este

reglementată de C. proc. fisc., în cadrul art. 117 – restituiri de sume.

Legislația aplicabilă,

C. proc. fisc. art. 117 – Restituiri de sume: alin. (1): „Se restituie, la cerere,

debitorului următoarele sume:

(d) – cele plătite ca

urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

(f) cele stabilite prin

hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.

alin. (8)

În cazul în care suma de rambursat

sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligații fiscale restante

ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența obligațiilor fiscale

restante, diferența rezultată restituindu-se debitorului

.

Art.70 – (1).Cererile

depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul

fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.

În materia restituirilor

de sume de la buget și a dobânzilor aferente sumelor de restituit de la buget se

aplică dispozițiile C. proc. fisc.

Drepturile și obligațiile

părților din raporturile juridice fiscale sunt reglementate de C. proc. fisc., ale

cărui prevederi se aplică, începând cu 01 ianuarie 2004, oricăror sume ce constituie

venituri ale bugetului general consolidat, în măsura în care prin lege nu se dispune

altfel (art. 1 alin. (2) C. proc. fisc.).

Potrivit art. 117

alin. (1) C. proc. fisc., sumele se restituie de la buget, la cerere.

Așadar, cererea debitorului

este cea care declanșează procedura restituirii.

Având în vedere că modalitatea

de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres în C. proc. fisc. și

ținând seama și de prevederile art. 1 alin. (2) C. proc. fisc., reclamanta urmează

să parcurgă această procedură.

Așadar, cererea de restituire

este o cerere ulterioară, care se soluționează distinct și potrivit regulilor prevăzute

în art. 117 și art. 70 C. proc. fisc.

Instanța nu se putea pronunța

implicit asupra unei astfel de cereri, din moment ce ca efect al anulării în parte

a actului de control se declanșează o nouă procedură fiscală.

Pentru motivele expuse

mai sus, și cererea de îndreptare a erorii materiale este neîntemeiată.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge cererile formulate de recurenta-reclamantă SC

R. SA

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile de completare,

lămurire și îndreptare formulate de SC R. SA îndreptate împotriva Deciziei nr. 1543

din 17 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 mai 2010.