ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4601/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC N.R.D. SRL Ploiești, în numele SC

M.L. IFN România SA a chemat în judecată Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili, solicitând recunoașterea dreptului de a i se restitui taxa de primă

înmatriculare nedatorată, restituirea acesteia în sumă de 25.987,45 RON, cu dobânda

legală aferentă.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, ulterior achiziționării unui autovehicul, a achitat această

taxă care este nelegală, discriminatorie și neconformă dispozițiilor comunitare.

La termenul de judecată

din data de 17 iunie 2009, instanța de fond a ridicat din oficiu, excepția lipsei

calității de reprezentant a semnăturii cererii.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2612

din 17 iunie 2009 a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a SC

N.R.D. SRL și în consecință a anulat acțiunea formulată de aceasta în numele reclamantei

SC M.L. IFN SA.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că întrucât SC N.R.D. SRL a formulat acțiunea în numele

SC M.L. IFN SA și nu a dovedit legal calitatea sa de reprezentant al acestei societăți

comerciale, a fost admisă excepția ridicată din oficiu de instanță și, conform

art. 161 C. proc. civ., a anulat acțiunea formulată în numele reclamantei.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs SC N.R.D. SRL în calitate de reprezentant al SC M.L. IFN România

SA, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și susținând,

în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a admis

în mod greșit excepția ridicată din oficiu, deoarece la dosar există un acord din

partea societății de leasing SC M.L. IFN România SA pentru a declanșa procedurile

judiciare necesare recuperării taxei speciale de înmatriculare;

- oricum, instanța de

fond s-a aflat în eroare cu privire la faptul că societatea de leasing ar fi achitat

taxa de primă înmatriculare, din moment ce suma respectivă a fost plătită de către

societatea comercială reclamantă.

Recursul este întemeiat

pentru motivul de recurs de ordine publică pus din oficiu în discuția părții prezente.

Într-adevăr, din actele

și lucrările dosarului rezultă că SC N.R.D. SRL Ploiești a achitat taxa de primă

înmatriculare în sumă de 25.987,45 RON, în privința căreia a solicitat restituirea,

susținând că a făcut plata fără temei legal, iar autoritatea fiscală competentă

refuză să-i recunoască acest drept și să-i restituie suma respectivă.

Din dispozițiile generale

ale O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, și ale Legii nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, rezultă că un litigiu de contencios administrativ

își are izvorul într-un conflict care s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, ca urmare a unui refuz nejustificat sau a nesoluționării

în termenul legal a unei cereri.

De altfel, la art. 205

alin. (2) C. proc. fisc. se precizează, cu alte cuvinte, că o persoană poate fi

lezată în drepturile sale, fie printr-un act administrativ fiscal, fie prin lipsa

acestuia.

Or, în privința litigiilor

care au ca obiect acte administrativ-fiscale sau, respectiv, lipsa acestora,

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat competența materială în raport

cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al

organului fiscal competent.

Deci, având în vedere

obiectul acțiunii și dispozițiile legale de mai sus, rezultă că instanța de fond

a apreciat în mod greșit că este competentă material să judece cauza de față, competența

aparținând Tribunalului, ca instanță de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, pentru

considerentele de mai sus, recursul va fi admis, sentința atacată va fi desființată,

iar cauza va fi trimisă la Tribunalul București, secția contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC N.R.D. SRL, în calitate de reprezentant al SC M.L. IFN România SA, împotriva

sentinței civile nr. 2612 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2010.