ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 578/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC Ț.L.I. SA prin SC V.T. SRL a solicitat

în contradictoriu cu Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală recunoașterea dreptului

reclamantei de a i se restitui taxa de primă înmatriculare, restituirea taxei

de primă înmatriculare în cuantum de 6.388,93 RON achitată ca urmare a achiziționării

în sistem de leasing a unui autoturism nou Jeep Grand Cherokee, plata de

dobânzi, conform dispozițiilor art. 124 alin. (2), art. 120 alin. (7), art. 117

alin. (1) lit. f) și art. 70 din O.G. nr. 92/2003, de la data efectuării plății

taxei de primă înmatriculare a sumei achitate.

În motivarea cererii

de chemare în judecată, reclamanta susține că a încheiat cu SC Ț.L.I. SA

Contractul de leasing din 11 ianuarie 2008, în temeiul căruia a achiziționat

autoturismul marca Jeep Grand Cherokee având norma de poluare E4. În vederea

înmatriculării autoturismului menționat, reclamanta a achitat taxa de primă

înmatriculare în cuantum de 6.388,93 RON, împrejurare pe care a aceasta a

înțeles să o dovedească cu fotocopia facturii nr. 522866 din 01 februarie 2008,

emisă de către societatea de leasing, suma fiind virată în contul Trezoreriei

din cadrul Activității de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului

București.

Mai arată reclamanta,

că deși s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a plății

nedatorate, acesta a refuzat recunoașterea dreptului său.

Împotriva acestui

refuz, reclamanta a formulat plângere la organul ierarhic superior, care prin

răspunsul său a precizat că își menține punctul de vedere exprimat de Direcția

Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul - A.N.A.F.

Prin Sentința nr.

2671 din 23 iunie 2009 Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC Ț.L.I. SA prin SC V.T. SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că taxa specială pentru primă înmatriculare nu este

solicitată în considerarea trecerii graniței, ci se aplică tuturor

autovehiculelor indiferent de proveniență cu ocazia primei înmatriculări.

Se mai reține că prin

modul de redactare a dispozițiilor art. 214

2

din C. fisc., există o

diferențiere în ceea ce privește autovehiculele second hand achiziționate de pe

piața internă față de autovehiculele second hand achiziționate din comunitate,

în sensul că doar pentru cele din urmă se percepe această taxă, cele achiziționate

de pe piața internă fiind deja înmatriculate.

În cazul de față,

reclamanta nu a achiziționat un autovehicul second hand, ci unul nou, or pentru

astfel de autovehicule taxa este identică indiferent dacă autovehiculul este

achiziționat de pe piața internă sau de pe piața comunitară.

În concluzie, reține

Curtea, taxa de primă înmatriculare nu poate fi considerată o taxă cu efect

echivalent unor taxe vamale și nici nu se poate susține caracterul

discriminatoriu al acesteia.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC Ț.L.I. SA prin SC V.T.

SRL.

Prin motivele de

recurs, reclamanta critică sentința recurată, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9

și art. 304

1

C. proc. civ.

Se susține că

instanța de fond a analizat superficial cauza dedusă judecății, judecătorul

fondului interpretând într-o manieră eronată legislația în vigoare, soluția

dată fiind în contradicție atât cu normele interne cât și cu cele europene.

Soluția instanței de

fond este criticabilă, cu atât mai mult cu cât, ilegalitatea taxei de primă

înmatriculare se concretizează și în faptul că nu există niciun act

administrativ-fiscal prin care aceasta să fie încasată.

Se mai arată că

instanța de fond, cu ocazia pronunțării hotărârii recurate a ignorat faptul că,

în momentul înmatriculării unui autovehicul importat - nou sau second hand - se

achită, conform art. 7 din Ordinul MAI nr. 1501/2006 o dublă taxă de

înmatriculare.

Examinând cu

prioritate excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București de a

soluționa cauza în fond, excepție invocată din oficiu, în temeiul art. 137 C.

proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316, corelat cu art. 298 C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă

înmatriculare în cuantum de 6.388,93 RON, achitată ca urmare a achiziționării

în sistem de leasing a unui autoturism nou Jeep Grand Cherokee.

Totodată, este

adevărat că taxa de primă înmatriculare, în cuantum de 6.388,93 RON, conform

facturii nr. 522866 din 01 februarie 2008, emisă de către societatea de leasing

SC Ț.L.I. SA a fost virată de către această societate în contul Trezoreriei din

cadrul Activității de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului

București.

Față de obiectul

acțiunii introductive de instanță

, este necontestat

faptul că litigiul poartă asupra unui act administrativ fiscal, în sensul art.

41 C. proc. fisc., prin care în sarcina reclamantei a fost stabilită obligația

de plată a unei taxe, respectiv taxa specială pentru autoturisme și

autovehicule, reglementată de art. 214

1

din C. fisc., introdus prin

Legea nr. 343/2006 (art. 214

1

din C. fisc. a fost abrogat de O.U.G.

nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule).

În materia

contenciosului administrativ și fiscal, competența materială a instanței se

stabilește potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

În mod constant și

unitar, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal referitoare la interpretarea și aplicarea

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, s-a reținut că, în

raport cu aceste prevederi, competența de soluționare a litigiului având ca

obiect acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora se stabilește în funcție de valoare, după cum

aceasta este mai mică sau mai mare de 500.000 RON, neavând relevanță dacă actul

administrativ este emis de o autoritate publică centrală sau locală.

Or, în cauză,

cuantumul (6.388,93 RON) taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule,

asupra legalității căreia poartă litigiul, este mai mic decât suma de 500.000

RON prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage

competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în

speță Tribunalul București.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de

Curtea de Apel București cu încălcarea competenței altei instanțe, fiind

incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv

pentru care va admite recursul și, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 și al art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința, cu

trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a

IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de SC Ț.L.I. SA prin SC V.T. SRL împotriva Sentinței nr. 2671 din 23

iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2010.