ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4820/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 26 august 2008 la Tribunalul București, reclamantul S.P. a

solicitat obligarea pârâtelor Prefectura municipiului București – Serviciul

public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor

–prin comisar șef M.G.D. și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 la

restituirea sumei de 934 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare cu chitanța

nr. 7576898 din 2 iulie 2008 la Trezoreria sectorului 6 București.

Reclamantul a

invocat și excepția de nelegalitate a prevederilor O.U.G. nr. 50/2008 privind

taxa de poluare, motivând că acestea sunt contrare Tratatului Comunităților

Europene și instituie o discriminare la prima înmatriculare în România între autoturismele

străine și cele românești.

Prin încheierea

din data de 8 mai 2009, Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, pentru soluționarea excepției de nelegalitate

invocată în baza dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

sentința civilă nr. 2685 din 23 iunie 2009, prin care a respins ca inadmisibilă

excepția de nelegalitate invocată de reclamant.

Instanța de fond

a reținut că ordonanțele de urgență ale guvernului sunt acte normative cu

putere de lege și nu acte administrative cu caracter normativ sau individual,

astfel că nu pot fi contestate pe calea excepției de nelegalitate prevăzută de

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, pentru actul administrativ unilateral cu caracter individual.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea în

totalitatea a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției invocate și pe

cale de consecință, să se constate nelegalitatea dispozițiilor O.U.G. nr.

50/2008.

Recurentul a

susținut că în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de

nelegalitate a unui act normativ contrar prevederilor din Tratatul

Comunităților Europene, care au caracter prioritar față de legislația

națională.

Recurentul a

precizat că acțiunea sa are ca efect obligarea intimatelor la restituirea unei

taxe încasate nelegal și nu anularea unor prevederi legale, cum neîntemeiat a

reținut instanța de fond .

Analizând actele

și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond

a aplicat corect dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, constatând că este inadmisibilă

excepția de nelegalitate invocată cu privire la O.U.G. nr. 50/2008.

Ordonanțele de urgență

sunt emise prin delegare legislativă conform prevederilor art. 114 din Constituția

României, în baza adoptării de către Parlament a unei legi speciale de abilitare

a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor

organice. De asemenea, ordonanțe de urgență mai pot fi adoptate de Guvern în

cazuri excepționale.

Față de natura

juridică a actului contestat pe calea excepției de nelegalitate, instanța de

fond a constatat întemeiat că nu sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Această

reglementare se referă la posibilitatea contestării pe cale incidentă a

legalității unui act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit.

c) din legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind

actul unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în

vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii.

Cum actul

contestat de recurentul-reclamant nu se încadrează în această categorie de acte

supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu

există temei pentru modificarea sau casarea soluției de respingere ca

inadmisibilă a excepției de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant.

Pentru aceleași

considerente, va fi respinsă și critica din recurs privind interpretarea greșită

a obiectului cererii de chemare în judecată, constatându-se că aceasta este

rezultatul unei confuzii între litigiul de fond și prezentul dosar, în care

instanța de contencios administrativ s-a pronunțat corect în limitele

investirii sale pentru soluționarea excepției de nelegalitate.

Celelalte

susțineri din recurs cu privire la nelegalitatea și neconstituționalitatea O.U.G.

nr. 50/2008 nu vor fi examinate, întrucât nu au constituit obiectul judecății la

instanța de fond, ca urmare a admiterii unei excepții de procedură.

În consecință,

hotărârea pronunțată de instanța de fond va fi menținută ca fiind legală și

temeinică, urmând a fi respins prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de S.P. împotriva sentinței civile nr. 2685 din 23 iunie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2009.