ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4820/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 26 august 2008 la Tribunalul București, reclamantul S.P. a solicitat obligarea pârâtelor Prefectura municipiului București – Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor –prin comisar șef M.G.D. și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 la restituirea sumei de 934 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare cu chitanța nr. 7576898 din 2 iulie 2008 la Trezoreria sectorului 6 București. Reclamantul a invocat și excepția de nelegalitate a prevederilor O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare, motivând că acestea sunt contrare Tratatului Comunităților Europene și instituie o discriminare la prima înmatriculare în România între autoturismele străine și cele românești.

Prin încheierea din data de 8 mai 2009, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată în baza dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2685 din 23 iunie 2009, prin care a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de reclamant. Instanța de fond a reținut că ordonanțele de urgență ale guvernului sunt acte normative cu putere de lege și nu acte administrative cu caracter normativ sau individual, astfel că nu pot fi contestate pe calea excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru actul administrativ unilateral cu caracter individual.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea în totalitatea a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției invocate și pe cale de consecință, să se constate nelegalitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008. Recurentul a susținut că în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a unui act normativ contrar prevederilor din Tratatul Comunităților Europene, care au caracter prioritar față de legislația națională. Recurentul a precizat că acțiunea sa are ca efect obligarea intimatelor la restituirea unei taxe încasate nelegal și nu anularea unor prevederi legale, cum neîntemeiat a reținut instanța de fond . Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, constatând că este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la O.U.G. nr. 50/2008. Ordonanțele de urgență sunt emise prin delegare legislativă conform prevederilor art. 114 din Constituția României, în baza adoptării de către Parlament a unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. De asemenea, ordonanțe de urgență mai pot fi adoptate de Guvern în cazuri excepționale. Față de natura juridică a actului contestat pe calea excepției de nelegalitate, instanța de fond a constatat întemeiat că nu sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Această reglementare se referă la posibilitatea contestării pe cale incidentă a legalității unui act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind actul unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii. Cum actul contestat de recurentul-reclamant nu se încadrează în această categorie de acte supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu există temei pentru modificarea sau casarea soluției de respingere ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant.

Pentru aceleași considerente, va fi respinsă și critica din recurs privind interpretarea greșită a obiectului cererii de chemare în judecată, constatându-se că aceasta este rezultatul unei confuzii între litigiul de fond și prezentul dosar, în care instanța de contencios administrativ s-a pronunțat corect în limitele investirii sale pentru soluționarea excepției de nelegalitate. Celelalte susțineri din recurs cu privire la nelegalitatea și neconstituționalitatea O.U.G. nr. 50/2008 nu vor fi examinate, întrucât nu au constituit obiectul judecății la instanța de fond, ca urmare a admiterii unei excepții de procedură. În consecință, hotărârea pronunțată de instanța de fond va fi menținută ca fiind legală și temeinică, urmând a fi respins prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.P. împotriva sentinței civile nr. 2685 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.