Decizia nr. 315/2012 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 ianuarie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, având de soluționat recursul formulat împotriva sentinței nr. 1617/18 iunie 2010 a Tribunalului Gorj, a dispus sesizarea Curții de Apel București cu soluționarea excepției invocate de reclamantul P.S.R. privind nelegalitatea dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1.501/2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor. Excepția de nelegalitate a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 2469 din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a stabilit că actul administrativ a fost emis în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G.

nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prevederile considerate de reclamant ca nelegale referindu-se la noțiunea de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, sintagmă care, după abrogarea dispozițiilor art. 214 1 - 214 3 C. fisc., își găsește corespondent în conceptul de taxă de poluare, prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008. Instanța de fond a constatat că nu poate fi reținută nelegalitatea textului art. 7 alin. (1) lit. j) din ordin pe considerentul îngrădirii dreptului de folosință asupra autovehiculului, prin prezentarea dovezii plății taxei de poluare, în condițiile în care această obligație fiscală nu a fost instituită prin Ordinul nr. 1.501/2006, ci prin O.U.G. nr. 50/2008 a cărei nelegalitate, ori neconformitate cu normele dreptului comunitar nu poate fi examinată pe calea reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul P.S.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că prevederile a căror nelegalitate a invocat-o pe cale de excepție contravin dispozițiilor C. fisc., în executarea căruia a fost emis ordinul, necesitatea prezentării dovezii plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule rămânând fără temei legal, urmare abrogării dispozițiilor art. 214 1 - 214 3 C. fisc., neavând relevanță că prin O.U.G. nr. 50/2008 a fost reglementată taxa de poluare pentru autovehicule. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, intrat vigoare la 1 decembrie 2006, a fost emis în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în art. 7 alin. (1) din ordin, fiind enumerate documentele pe baza cărora se efectuează înmatricularea permanentă sau temporară a vehiculelor, la lit. j) a textului fiind prevăzută dovada plății taxei de înmatriculare, stabilită potrivit legii. Nu se poate susține că, urmare a abrogării prevederilor art. 214 1 - 214 3 C. fisc., în vigoare de la 1 ianuarie 2007 până la 1 iulie 2008, care reglementau taxele speciale pentru autoturisme, a existat vid legislativ cu privire la instituirea unei taxe pentru autovehicule, în condițiile în care o astfel de obligație a fost reglementată în continuare de O.U.G.

nr. 50/2008 - taxa de poluare - și în prezent de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Așadar, în mod justificat instanța de fond a constatat existența cadrului legal privind instituirea taxei pentru autovehicule, indiferent de denumirea acestei obligații, în raport de care, sintagma „taxă stabilită potrivit legii” prevăzută de Ordinul nr. 1.501/2006 nu este restrictivă, nefăcând trimitere la un anumit act normativ. În consecință, soluția de respingere a excepției de nelegalitate fiind întemeiată, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de P.S.R. împotriva Sentinței civile nr. 2469 din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.