ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 315/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 ianuarie 2011 Curtea

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, având de soluționat

recursul formulat împotriva sentinței nr. 1617/18 iunie 2010 a Tribunalului

Gorj, a dispus sesizarea Curții de Apel București cu soluționarea excepției

invocate de reclamantul P.S.R. privind nelegalitatea dispozițiilor art. 7 alin.

(1) lit. j) din Ordinul nr. 1.501/2006 emis de Ministerul Administrației și

Internelor.

Excepția de

nelegalitate a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 2469 din 29 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a stabilit că actul administrativ a fost emis în

conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația

pe drumurile publice, prevederile considerate de reclamant ca nelegale

referindu-se la noțiunea de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule,

sintagmă care, după abrogarea dispozițiilor art. 214

1

- 214

3

C. fisc., își găsește corespondent în conceptul de taxă de poluare, prevăzut de

O.U.G. nr. 50/2008.

Instanța de fond a

constatat că nu poate fi reținută nelegalitatea textului art. 7 alin. (1) lit.

j) din ordin pe considerentul îngrădirii dreptului de folosință asupra

autovehiculului, prin prezentarea dovezii plății taxei de poluare, în

condițiile în care această obligație fiscală nu a fost instituită prin Ordinul

nr. 1.501/2006, ci prin O.U.G. nr. 50/2008 a cărei nelegalitate, ori

neconformitate cu normele dreptului comunitar nu poate fi examinată pe calea

reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul P.S.R., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că prevederile a căror nelegalitate a invocat-o pe cale de excepție

contravin dispozițiilor C. fisc., în executarea căruia a fost emis ordinul,

necesitatea prezentării dovezii plății taxei speciale pentru autoturisme și

autovehicule rămânând fără temei legal, urmare abrogării dispozițiilor art. 214

1

- 214

3

C. fisc., neavând relevanță că prin O.U.G. nr. 50/2008 a fost

reglementată taxa de poluare pentru autovehicule.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și

304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Ordinul

Ministerului Administrației și Internelor nr. 1.501/2006 privind procedura

înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării autorizației de

circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, intrat vigoare la 1

decembrie 2006, a fost emis în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 195/2002 privind

circulația pe drumurile publice, în art. 7 alin. (1) din ordin, fiind enumerate

documentele pe baza cărora se efectuează înmatricularea permanentă sau

temporară a vehiculelor, la lit. j) a textului fiind prevăzută dovada plății

taxei de înmatriculare, stabilită potrivit legii.

Nu se poate susține

că, urmare a abrogării prevederilor art. 214

1

- 214

3

C.

fisc., în vigoare de la 1 ianuarie 2007 până la 1 iulie 2008, care reglementau

taxele speciale pentru autoturisme, a existat vid legislativ cu privire la

instituirea unei taxe pentru autovehicule, în condițiile în care o astfel de

obligație a fost reglementată în continuare de O.U.G. nr. 50/2008 - taxa de

poluare - și în prezent de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile

poluante provenite de la autovehicule.

Așadar, în mod

justificat instanța de fond a constatat existența cadrului legal privind

instituirea taxei pentru autovehicule, indiferent de denumirea acestei

obligații, în raport de care, sintagma „taxă stabilită potrivit legii”

prevăzută de Ordinul nr. 1.501/2006 nu este restrictivă, nefăcând trimitere la

un anumit act normativ.

În consecință,

soluția de respingere a excepției de nelegalitate fiind întemeiată, Curtea va

respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de P.S.R. împotriva Sentinței civile nr. 2469 din 29 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.