ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 696/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 696/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 19 ianuarie

2011, reclamantul B.D. în calitate de intimat-reclamant în Dosarul nr.

6195/95/2010 al Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a

invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din

Ordinul nr. 1501/2006 emis de M.A.I., raportat la prevederile Codului Fiscal și

cele ale art. 44 din Constituția României.

În motivarea

excepției de nelegalitate, contestatorul a susținut că prin dispozițiile

criticate i se cere să facă dovada plății taxei speciale de primă

înmatriculare, care era percepută în baza art. 214

1

- 214

3

C. fisc., articole abrogate prin art. 14 din O.U.G. nr. 50/2008.

În opinia

contestatorului, intimata a solicitat în mod abuziv să facă dovada plății taxei

de poluare prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008, de vreme ce în art. 7 alin. (1)

lit. j din Ordinul nr. 1501/2006 nu este prevăzut acest lucru, iar ordinul nu a

suferit modificări în sensul înlocuirii taxei speciale cu taxa de poluare.

A mai susținut că

Adresa nr. 285783 din 2 iulie 2008 emisă de Ministerul de Finanțe - Direcția de

legislație în domeniul accizelor prin care se recomandă pârâtei că

"începând cu data de 01 iulie 2008, pentru autovehiculele uzate importate

care se înmatriculează pentru prima dată în România, persoana pe numele căreia

se înmatriculează autovehiculul să facă dovada plății taxei de poluare, în

conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 50/2008 și a normelor metodologice de

aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 686/2008” nu ține loc de modificare

legislativă a ordinului menționat, cu atât mai mult cu cât acesta nu îi este

opozabil.

Prin Încheierea din

14 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal a admis cererea de sesizare, a sesizat Curtea de Apel București cu

soluționarea excepției de nelegalitate a art. 7 lit. j) din Ordinul nr.

1501/2006 a M.A.I. și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea

irevocabilă a excepției de nelegalitate, reținând că de actul administrativ

atacat depinde soluționarea litigiului, fiind întrunite condițiile prevăzute de

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 6195/95/2010, care, prin

Sentința nr. 2901 din 12 aprilie 2011 a admis excepția de necompetență

materială a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a

excepției de nelegalitate în favoarea Curții de Apel Craiova, reținându-se în

motivare că reclamantul a ales ca instanța de la domiciliul său să judece

cererea de chemare în judecată, respectiv Tribunalul Gorj, astfel că instanța

competentă să soluționeze excepția de nelegalitate este Curtea de Apel Craiova.

Tot Curtea de Apel Craiova va fi competentă teritorial să soluționeze excepția

de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant pe parcursul recursului.

Reînvestită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, prin Sentința nr. 462 din 12 octombrie 2011 a respins excepția de

nelegalitate invocată de reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâții

Instituția Prefectului județului Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim

Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule și Ministerul Administrației

și Internelor.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut următoarele:

Ordinul MAI nr.

1501/2006 a fost emis în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr.

195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Prevederea a cărei

legalitate este contestată stabilește documentele necesare la înmatricularea

permanentă sau înmatricularea temporară, printre care este menționată, începând

cu data de 1 ianuarie 2007, și dovada plății taxei speciale pentru autoturisme

și autovehicule, stabilită potrivit legii.

Sintagma „taxă

specială potrivit legii” vizează actul normativ prin care a fost instituită

taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, stabilirea în concret a taxei

ce trebuie plătită pentru înmatriculare făcându-se prin raportare la momentul

la care se solicită înmatricularea, fiind așadar vorba despre taxa reglementată

de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art. 214

1

- art. 214

3

)

în perioada 1 ianuarie 2007 - 1 iulie 2008 până la intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 50/2008, ulterior acestui moment fiind vorba despre taxa de poluare, ambele

taxe având o reglementare legală.

Practic, prin

dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006 se

asigură respectarea sistemului de impozitare național în materia înmatriculării

autovehiculelor.

În altă ordine de

idei, sintagma „taxă stabilită potrivit legii", utilizată de către

legiuitor în cuprinsul art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul M.A.I. nr.

1501/2006 care face obiectul excepției de nelegalitate, nu este restrictivă,

adică nu face trimitere la un anume act normativ, ci la întreg ansamblul

normativ în vigoare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul B.D., care a solicitat casarea acesteia

și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea căii

extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 6 - 9

C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate cu

privire la hotărârea judecătorească atacată:

1) Prima instanță a

dat o interpretare greșită actelor deduse judecății, deoarece nu a avut la

dispoziție dosarul de fond care a rămas la Curtea de Apel Craiova și nu a

solicitat emitentului acestora să prezinte documentația care a stat la baza

întocmirii lor.

2) Curtea de Apel nu

s-a pronunțat pe fondul excepției de nelegalitate cu care a fost învestită,

întrucât aceasta viza art. 7 alin. 1 lit. j) din Ordinul MAI nr. 1501/2006 în

raport cu prevederile Codului fiscal, act normativ cu forță juridică superioară

în temeiul și în executarea căruia a fost emis.

În concepția

recurentului, evenimentele legislative ulterioare nu pot avea efecte asupra

legalității, ci doar asupra momentului până la care actul normativ rămâne în

vigoare.

În opinia

recurentului, taxa stipulată la art. 7 alin. 1 lit. j) din Ordinul MAI nr.

1501/2006 este rămasă fără temei legal din moment ce art. 214

1

-

art. 214

3

din C. fisc., în vigoare la acea dată, au fost abrogate,

iar ordinul nu a suferit vreo modificare legislativă, în sensul de a se

modifica cu „taxa de poluare”, care are un alt temei juridic decât cel al

predecesoarei sale.

Intimatul-pârât

M.A.I. a depus la dosar întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, motivul de

recurs reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., este nefondat, în

condițiile în care, în mod corect, prima instanță a reținut faptul că norma a

cărei legalitate este contestată stabilește documentele necesare la

înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară, printre care este

menționată, începând cu data de 1 ianuarie 2007, și dovada plății taxei

speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii.

Într-adevăr, taxa

specială pentru autoturisme și autovehicule a fost reglementată de Legea nr.

571/2003 privind Codul fiscal (art. 214

1

- art. 214

3

), în

perioada 1 ianuarie 2007 - 1 iulie 2008, dar și de O.U.G. nr. 50/2008, începând

cu data de 1 iulie 2008.

Ca atare, judecătorul

cauzei s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, astfel că au fost respectate

prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Pe de altă parte,

deși recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., nu a

procedat la individualizarea criticilor care se subsumează fiecăruia dintre

aceste motive de modificare a hotărârii judecătorești.

În fine, nici ultimul

motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este nefondat.

Art. 7 alin. 1 lit.

j) din Ordinul MAI nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării,

înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau

pentru probe a vehiculelor prevede că înmatricularea permanentă sau înmatricularea

temporară se efectuează în baza unor documente, printre care, începând cu data

de 1 ianuarie 2007, se numără și dovada plății taxei speciale pentru

autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii.

Actul administrativ

unilateral cu caracter normativ aflat în discuție a fost emis în aplicarea

dispozițiilor imperative ale art. 19 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația

pe drumurile publice, republicată, în forma în vigoare în perioada de

referință.

Ordinul contestat nu

reglementează instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în contextul în

care această taxă constituie, în mod concret, obiectul criticii exprimate în

cererea de recurs.

În procedura

reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, instanța de

contencios administrativ învestită cu soluționarea unei excepții de

nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanța actului administrativ

supus analizei cu actele normative care au forță juridică superioară, în

temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul

ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5)

din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Cu alte cuvinte,

verificarea legalității actului administrativ contestat pe calea excepției de

nelegalitate presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile

legii, iar nu prin raportare la o situație de fapt.

În speța de față,

instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, constată că

recurentul invocă, în realitate, executarea necorespunzătoare a unui act

normativ.

De asemenea, Înalta

Curte reține faptul că sintagma „taxă stabilită potrivit legii”, utilizată de

către legiuitor în cuprinsul normei care face obiectul excepției de

nelegalitate, nu este restrictivă, adică nu face trimitere la un anume act

normativ, ci la întregul ansamblu normativ în vigoare.

Prin urmare, având în

vedere faptul că, potrivit art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2008, „la data intrării

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență - 1 iulie 2008 - se abrogă art. 214

1

- art. 214

3

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, care

reglementau taxa specială de primă înmatriculare, în situația de față nu există

un vid legislativ, întrucât „taxa specială, stabilită potrivit legii” este

reprezentată de taxa de poluare pentru autovehicule, instituită de prevederile

O.U.G. nr. 50/2008.

În această ordine de

idei, trebuie subliniat faptul că art. 4 alin. (1) din această ultimă

reglementare instituie obligația de plată a taxei care intervine cu ocazia

primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Pe de altă parte, se

cuvine a fi amintite și dispozițiile art. 5 alin. (4) din același act normativ,

potrivit cărora persoana fizică sau persoana juridică care intenționează să

înmatriculeze autovehiculul trebuie să achite contravaloarea acestei taxe,

într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele

Administrației Fondului pentru Mediu.

Ca atare, față de

împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect

prevederile normative anterior indicate, Înalta Curte, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr.

554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.D. împotriva Sentinței nr. 462 din 12 octombrie 2011 a Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM