ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3618/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC J. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Municipiului București - A.F.P. a Sectorului 3, a solicitat, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, admiterea cererii de constatare a neconstituționalității dispozițiilor art. 4 lit. a), art. 3 alin. (2), art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2008 și art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 218/2008, care a modificat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, suspendarea judecății cauzei și sesizarea Curții Constituționale, anularea deciziei de calcul a taxei de preluare pentru autovehicule din 24 martie 2009. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că dispozițiile art. 4 lit. a), art. 3 alin. (2) și art. 9 alin. (1) din O.U.G.

nr. 50/2008, precum și art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 218/2008, vin în conflict cu prevederile art. 16 alin. (1) și (2) și art. 35 alin. (1) - (3) din Constituția României, întrucât instituie derogări de nepermis. Reclamanta a considerat discriminatoriu faptul că anumite autovehicule, în egală măsură poluante, sunt scutite de la plata taxei de poluare pe motiv că aparțin statului, instituției X sau Y, misiunilor diplomatice, oficiilor consulare, armatei, jandarmeriei, că sunt prevăzute cu euro 4 și au o capacitate cilindrică ce nu depășește 2.000 cmc, sau că se înmatriculează pentru prima dată în România. Reclamanta a învederat că a reglementa, pe de o parte, dispoziții normative de restricționare a poluării mediului înconjurător, de dezvoltare a unor programe de protecție a mediului și pe altă parte, a permite preferențial contrariul, este un act care împiedică finalitatea respectivelor deziderate îmbrăcate în forma drepturilor constituționale.

S-a mai arătat că recent, printr-un comunicat, Comisia Europeană a cerut României, să modifice legislația privind aplicarea taxei de poluare, însă îi crește valoarea pentru anumite autovehicule provenite din state membre, discriminatorie și menită să protejeze industria națională a autovehiculelor noi. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta a precizat, în situația în care Curtea Constituțională va considera că O.U.G. nr. 50/2008 este în acord cu prevederile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, raportat la art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, este îndreptățită să achite taxa de poluare la nivelul stabilit înainte de data de 08 decembrie 2008 prevăzut de O.U.G.

nr. 50/2008 în forma inițială. Prin sentința civila nr. 158 din 15 ianuarie 2010, Tribunalul București a admis excepția necompetentei materiale a acestei instanțe ca urmare a invocării din oficiu a acesteia, si a declinat cauza in favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ si fiscal. Pentru a pronunța aceasta soluție, Tribunalul a reținut următoarele: Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată printr-un act al autorității administrative se poate adresa instanței de contencios administrativ, iar art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. prevede că procesele și cererile în materie de contencios administrativ se judecă în primă instanță de către tribunal, cu excepția celor date în competența curților de apel, prevăzute de art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. - procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, dispoziții reluate și de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Cum în cauza de față, obiectul capătului principal al acțiunii este constatarea neconstituționalității unei O.U.G., excepția de neconstituționalitate este transformată într-o acțiune directă, nemaiavând astfel natura sa de excepție, înțeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății. Ca urmare, fiind atacat, pe calea unei acțiuni în justiție introdusă la instanța de contencios administrativ, un act normativ emis de Guvern, instituție organizată la nivel național ce se include în categoria autorităților și instituțiilor centrale, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține curții de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 03 februarie 2010. În ședința publică din data de 08 iunie 2010, Curtea a invocat, la rândul ei, din oficiu, excepția necompetentei sale materiale în soluționarea litigiului, iar prin sentința civilă nr. 2765 din 8 iunie 2010 a declinat competența în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente: Acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 intitulat „Acțiunile împotriva O.G.". Astfel cum în mod constant a decis și Înalta Curte de Casație si Justiție, O.G. nu sunt acte administrative,supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, ci sunt acte normative cu putere de lege, adoptate in temeiul delegării legislative, conform art. 115 din Constituție.

Conform alin. (5) al art. 9 din Legea nr. 554/2004, obiectul litigiilor întemeiate pe dispozițiile acestui articol îl reprezintă acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. Cu alte cuvinte, instanța de contencios administrativ se pronunță doar în privința efectelor vătămătoare ale unei ordonanțe sau dispoziții a acesteia, declarate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională. În speță reclamanta a solicitat instanței sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G.

nr. 50/2008, prin care s-a instituit obligativitatea taxei de poluare pentru autovehicule, precum si anularea deciziei de calcul a taxei de poluare din 24 martie 2009 emisă de A.F.P. a Sectorului 3 București. Rezultă așadar, că obiectul acțiunii judiciare este dat de cererea în anulare a actului administrativ fiscal emis de A.F.P. Sector 3, iar față de cuantumul taxei contestate - 11.210 lei, competența de soluționare a cauzei, conform art. 10 teza I din Legea nr. 554/2004, aparține tribunalului, iar nu curții de apel În temeiul art. 158 - 159 C. proc. civ, Curtea de Apel București a declinat cauza la Tribunalul București, secția a IX-a, și constatând ivit conflictul negativ de competență, conform art. 20 - 22 C. proc.

civ, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Înalta Curte examinând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, constată că soluționarea cauzei aparține Tribunalului București. Cererea reclamantei având ca obiect sesizarea Curții Constituționale pentru constatarea neconstituționalității unei Ordonanțe de Guvern este întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004. Ordonanțele și O.U.G. fac parte, conform art. 108 din Constituția României, din categoria actelor care se emit de Guvernul României. Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, întemeiată pe prevederile art. 115 Constituția României care reglementează delegarea legislativă.

Ca urmare ordonanțele au caracter de lege fiind adoptate de Guvern în temeiul legii de abilitare care presupune o delegare temporară a competențelor legislative ale Parlamentului către Guvern. În perioada în care Ordonanțele sunt în vigoare ele au aceeași putere ca și legea. O.G. nu sunt acte administrative în sensul definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu sunt emise în vederea executării legii sau a executării în concret a legii. În baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Curtea de Apel judecă cererile având ca obiect acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, accesorii mai mari de 500.000.

De asemenea, în baza art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, cu excepția celor date în competența curților de apel. Așadar în materia contenciosului administrativ tribunalul este instanță cu plenitudine de competență, Curțile de apel judecând numai cauzele expres date în competența acestora. Întrucât O.G. nu este act administrativ, ci constituie tocmai legea, în perioada de la adoptare și până la ieșirea din vigoare, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului, ca instanță cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ. Legile și O.G. sunt supuse controlului de constituționalitate conform art. 146 lit. e) din Constituția României prin sesizarea Curții Constituționale.

În cazul Ordonanțelor nu se examinează legalitatea acestora ci numai constituționalitatea lor. De asemenea actul de impunere contestat se referă la o taxă de 11.210 lei, deci sub pragul valoric de 500.000 lei, care ar atrage competența Curții de Apel, competența de soluționare a cererii de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare aparține în baza art. 10 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 554/2004, tribunalului. De altfel, prin acțiune reclamanta a cerut instanței sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, și nu să se pronunțe asupra constituționalității acesteia, precum și anularea deciziei de calcul a taxei de poluare. Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 20 și următoarele C. proc.

civ., se va stabili competența de soluționare a prezentei cauze la Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe SC J. SRL București și D.G.F.P. a municipiului București - A.F.P. a sectorului 3 București în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2010.