ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3618/2010

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, reclamanta SC J. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.

a Municipiului București - A.F.P. a Sectorului 3, a solicitat, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, admiterea cererii de constatare a

neconstituționalității dispozițiilor art. 4 lit. a), art. 3 alin. (2), art. 9 alin.

(1) din O.U.G. nr. 50/2008 și art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 218/2008, care a

modificat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, suspendarea judecății cauzei și

sesizarea Curții Constituționale, anularea deciziei de calcul a taxei de

preluare pentru autovehicule din 24 martie 2009.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că dispozițiile art. 4 lit. a), art. 3 alin. (2) și art. 9 alin.

(1) din O.U.G. nr. 50/2008, precum și art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 218/2008,

vin în conflict cu prevederile art. 16 alin. (1) și (2) și art. 35 alin. (1) -

(3) din Constituția României, întrucât instituie derogări de nepermis.

Reclamanta a considerat discriminatoriu faptul că anumite autovehicule, în

egală măsură poluante, sunt scutite de la plata taxei de poluare pe motiv că

aparțin statului, instituției X sau Y, misiunilor diplomatice, oficiilor

consulare, armatei, jandarmeriei, că sunt prevăzute cu euro 4 și au o

capacitate cilindrică ce nu depășește 2.000 cmc, sau că se înmatriculează

pentru prima dată în România. Reclamanta a învederat că a reglementa, pe de o

parte, dispoziții normative de restricționare a poluării mediului înconjurător,

de dezvoltare a unor programe de protecție a mediului și pe altă parte, a

permite preferențial contrariul, este un act care împiedică finalitatea

respectivelor deziderate îmbrăcate în forma drepturilor constituționale. S-a

mai arătat că recent, printr-un comunicat, Comisia Europeană a cerut României,

să modifice legislația privind aplicarea taxei de poluare, însă îi crește

valoarea pentru anumite autovehicule provenite din state membre,

discriminatorie și menită să protejeze industria națională a autovehiculelor

noi.

Cu

privire la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta a precizat, în situația

în care Curtea Constituțională va considera că O.U.G. nr. 50/2008 este în acord

cu prevederile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, raportat la art. 148 alin.

(2) și (4) din Constituția României, este îndreptățită să achite taxa de

poluare la nivelul stabilit înainte de data de 08 decembrie 2008 prevăzut de

O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială.

Prin

sentința civila nr. 158 din 15 ianuarie 2010, Tribunalul București a admis

excepția necompetentei materiale a acestei instanțe ca urmare a invocării din

oficiu a acesteia, si a declinat cauza in favoarea Curții de Apel București, secția

contencios administrativ si fiscal.

Pentru a pronunța aceasta

soluție, Tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit

art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată

printr-un act al autorității administrative se poate adresa instanței de

contencios administrativ, iar art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. prevede că

procesele și cererile în materie de contencios administrativ se judecă în primă

instanță de către tribunal, cu excepția celor date în competența curților de

apel, prevăzute de art. 3 pct. 1 C. proc. civ. - procesele și cererile în

materie de contencios administrativ privind actele autorităților și

instituțiilor centrale, dispoziții reluate și de art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Cum

în cauza de față, obiectul capătului principal al acțiunii este constatarea

neconstituționalității unei O.U.G., excepția de neconstituționalitate este

transformată într-o acțiune directă, nemaiavând astfel natura sa de excepție,

înțeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției

deduse judecății.

Ca

urmare, fiind atacat, pe calea unei acțiuni în justiție introdusă la instanța

de contencios administrativ, un act normativ emis de Guvern, instituție

organizată la nivel național ce se include în categoria autorităților și

instituțiilor centrale, competența de soluționare a cauzei în primă instanță

aparține curții de apel.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 03 februarie 2010.

În

ședința publică din data de 08 iunie 2010, Curtea a invocat, la rândul ei, din

oficiu, excepția necompetentei sale materiale în soluționarea litigiului, iar

prin sentința civilă nr. 2765 din 8 iunie 2010 a declinat competența în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Acțiunea

reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004

intitulat „Acțiunile împotriva O.G.".

Astfel

cum în mod constant a decis și Înalta Curte de Casație si Justiție, O.G. nu

sunt acte administrative,supuse controlului de legalitate exercitat de instanța

de contencios administrativ, ci sunt acte normative cu putere de lege, adoptate

in temeiul delegării legislative, conform art. 115 din Constituție.

Conform

alin. (5) al art. 9 din Legea nr. 554/2004, obiectul

litigiilor

întemeiate pe dispozițiile acestui articol îl

reprezintă acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.G.,

anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după

caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau

la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Cu

alte cuvinte, instanța de contencios administrativ se pronunță doar în privința

efectelor vătămătoare ale unei ordonanțe sau dispoziții a acesteia, declarate

ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.

În

speță reclamanta a solicitat instanței sesizarea Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, prin care

s-a instituit obligativitatea taxei de poluare pentru autovehicule, precum si

anularea deciziei de calcul a taxei de poluare din 24 martie 2009 emisă de A.F.P.

a Sectorului 3 București.

Rezultă

așadar, că obiectul acțiunii judiciare este dat de cererea în anulare a actului

administrativ fiscal emis de A.F.P. Sector 3, iar față de cuantumul taxei

contestate - 11.210 lei, competența de soluționare a cauzei, conform art. 10

teza I din Legea nr. 554/2004, aparține tribunalului, iar nu curții de apel

În temeiul art. 158 -

159 C. proc. civ, Curtea de Apel București a declinat cauza la Tribunalul

București, secția a IX-a, și constatând ivit conflictul negativ de competență,

conform art. 20 - 22 C. proc. civ, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Înalta Curte examinând

conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, constată că soluționarea

cauzei aparține Tribunalului București.

Cererea reclamantei având

ca obiect sesizarea Curții Constituționale pentru constatarea

neconstituționalității unei Ordonanțe de Guvern este întemeiată pe prevederile art.

9 din Legea nr. 554/2004.

Ordonanțele

și O.U.G. fac parte, conform art. 108 din Constituția României, din categoria

actelor care se emit de Guvernul României.

Ordonanțele

se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, întemeiată pe prevederile art.

115 Constituția României care reglementează delegarea legislativă.

Ca

urmare ordonanțele au caracter de lege fiind adoptate de Guvern în temeiul

legii de abilitare care presupune o delegare temporară a competențelor

legislative ale Parlamentului către Guvern.

În

perioada în care Ordonanțele sunt în vigoare ele au aceeași putere ca și legea.

O.G. nu sunt acte

administrative în sensul definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

întrucât nu sunt emise în vederea executării legii sau a executării în concret

a legii.

În baza art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 Curtea de Apel judecă cererile având ca obiect acte

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, accesorii mai mari de 500.000.

De asemenea, în baza art.

2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. tribunalele judecă în primă instanță procesele

și cererile în materie de contencios administrativ, cu excepția celor date în

competența curților de apel.

Așadar în materia

contenciosului administrativ tribunalul este instanță cu plenitudine de competență,

Curțile de apel judecând numai cauzele expres date în competența acestora.

Întrucât O.G. nu este

act administrativ, ci constituie tocmai legea, în perioada de la adoptare și

până la ieșirea din vigoare, competența de soluționare a cauzei aparține

Tribunalului, ca instanță cu plenitudine de competență în materia

contenciosului administrativ.

Legile și O.G. sunt

supuse controlului de constituționalitate conform art. 146 lit. e) din

Constituția României prin sesizarea Curții Constituționale.

În cazul Ordonanțelor

nu se examinează legalitatea acestora ci numai constituționalitatea lor.

De asemenea actul de

impunere contestat se referă la o taxă de 11.210 lei, deci sub pragul valoric

de 500.000 lei, care ar atrage competența Curții de Apel, competența de

soluționare a cererii de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare

aparține în baza art. 10 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 554/2004, tribunalului.

De altfel, prin

acțiune reclamanta a cerut instanței sesizarea Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, și nu să

se pronunțe asupra constituționalității acesteia, precum și anularea deciziei

de calcul a taxei de poluare.

Având în vedere

considerentele de mai sus, în baza art. 20 și următoarele C. proc. civ., se va

stabili competența de soluționare a prezentei cauze la Tribunalul

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a litigiului privind pe SC J. SRL București și D.G.F.P. a

municipiului București - A.F.P. a sectorului 3 București în favoarea

Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 august 2010.