ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5916/2013

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

K.S.C.T. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. -

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea deciziei de

calcul al taxei de poluare nr. 4489 din 30 iulie 2008 și obligarea pârâtei la

restituirea taxei de poluare în cuantum de 1.297 lei, precum și la plata

dobânzii fiscale de la data de 31 iulie 2008 și până la data restituirii

efective și a deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 12727 din 2 august 2008

emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum

de 1.297 lei, precum și la plata dobânzii fiscale de la data de 27 august 2008

și până la data restituirii efective.

Pârâta A.N.A.F. a

formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu,

solicitând obligarea acesteia să îi restituie suma de 2.594 lei achitată cu

titlu de taxă pe poluare, precum și cuantumul dobânzii legale, până la data

plății efective.

Prin sentința nr. 5613/CA

din 21 octombrie 2012, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din

oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de

Apel Oradea.

A reținut Tribunalul

Bihor că pârâta A.N.A.F. este organ de specialitate al administrației publice

centrale, astfel încât dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., potrivit

cărora curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în

materie de contencios administrativ privind actele autorităților și

instituțiilor centrale.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal, sub același număr de dosar.

Prin Sentința nr. 25

din 19 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Bihor, constatând ivit conflictul negativ de competență

și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea

soluționării acestuia.

A reținut Curtea de

Apel Oradea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a

II-a din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește competența materială de

soluționare a litigiului, având în vedere că valoarea acestuia este sub 500.000

lei, ceea ce înseamnă că, indiferent de rangul central sau local al autorității

emitente a actului administrativ - fiscal, competența aparține secției de

contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul

negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor,

pentru următoarele considerente:

Obiectul principal al

acțiunii judiciare a reclamantei îl constituie anularea a două decizii de

calcul al taxei de poluare emise de A.N.A.F., în cuantum total de 2.594 lei.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare

constituie venit la bugetul fondului pentru mediu pentru finanțarea programelor

și proiectelor destinate protecției mediului.

Prin urmare, este

evident caracterul de creanță bugetară al taxei de poluare instituite prin

O.U.G. nr. 50/2008, iar decizia de calcul al acestei taxe reprezintă un act

administrativ - fiscal.

Art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură

civilă, în raport de două criterii și anume: poziția organului emitent în

structura aparatului administrației publice și, în cazul actelor administrative

ce privesc taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale, ori accesorii ale

acestora, cuantumul sumei ce formează obiectul actului contestat.

Din interpretarea

textului legal menționat se desprinde concluzia că dacă litigiul poartă asupra

unui act administrativ care se referă la taxe, impozite, contribuții sau

datorii vamale, ori accesorii ale acestora, competența materială a instanței se

stabilește exclusiv în funcție de criteriul valoric, indiferent de

poziționarea, în cadrul organelor administrației publice a autorității publice

emitente a actului contestat. Astfel, tribunalele soluționează în fond cererile

având ca obiect taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale, și accesorii

ale acestora de până la 500.000 lei, iar curțile de apel, litigiile în cazul

cărora suma este mai mare de 500.000 lei.

Cum, în speța de

față, suma reținută în actele fiscale contestate este mai mică de 500.000 lei

(2.594 lei) neavând relevanță poziția organului emitent în sistemul

administrației publice, Înalta Curte concluzionează că, în prezenta cauză,

competența materială de soluționare în primă instanță revine, Tribunalului

Bihor - secția contencios administrativ și fiscal.

În

consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bihor -

secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC K.S.C.T. SRL, în

contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a

Marilor Contribuabili și Administrația Fondului pentru Mediu, în favoarea

Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 iunie 2013.