ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5916/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC K.S.C.T. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 4489 din 30 iulie 2008 și obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 1.297 lei, precum și la plata dobânzii fiscale de la data de 31 iulie 2008 și până la data restituirii efective și a deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 12727 din 2 august 2008 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 1.297 lei, precum și la plata dobânzii fiscale de la data de 27 august 2008 și până la data restituirii efective.

Pârâta A.N.A.F. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, solicitând obligarea acesteia să îi restituie suma de 2.594 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, precum și cuantumul dobânzii legale, până la data plății efective. Prin sentința nr. 5613/CA din 21 octombrie 2012, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Oradea. A reținut Tribunalul Bihor că pârâta A.N.A.F. este organ de specialitate al administrației publice centrale, astfel încât dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar. Prin Sentința nr. 25 din 19 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, constatând ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. A reținut Curtea de Apel Oradea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește competența materială de soluționare a litigiului, având în vedere că valoarea acestuia este sub 500.000 lei, ceea ce înseamnă că, indiferent de rangul central sau local al autorității emitente a actului administrativ - fiscal, competența aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, pentru următoarele considerente: Obiectul principal al acțiunii judiciare a reclamantei îl constituie anularea a două decizii de calcul al taxei de poluare emise de A.N.A.F., în cuantum total de 2.594 lei. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul fondului pentru mediu pentru finanțarea programelor și proiectelor destinate protecției mediului. Prin urmare, este evident caracterul de creanță bugetară al taxei de poluare instituite prin O.U.G.

nr. 50/2008, iar decizia de calcul al acestei taxe reprezintă un act administrativ - fiscal. Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, în raport de două criterii și anume: poziția organului emitent în structura aparatului administrației publice și, în cazul actelor administrative ce privesc taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale, ori accesorii ale acestora, cuantumul sumei ce formează obiectul actului contestat.

Din interpretarea textului legal menționat se desprinde concluzia că dacă litigiul poartă asupra unui act administrativ care se referă la taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale, ori accesorii ale acestora, competența materială a instanței se stabilește exclusiv în funcție de criteriul valoric, indiferent de poziționarea, în cadrul organelor administrației publice a autorității publice emitente a actului contestat. Astfel, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale, și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, iar curțile de apel, litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 lei.

Cum, în speța de față, suma reținută în actele fiscale contestate este mai mică de 500.000 lei (2.594 lei) neavând relevanță poziția organului emitent în sistemul administrației publice, Înalta Curte concluzionează că, în prezenta cauză, competența materială de soluționare în primă instanță revine, Tribunalului Bihor - secția contencios administrativ și fiscal. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bihor - secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC K.S.C.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Administrația Fondului pentru Mediu, în favoarea Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie 2013.