ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2932/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 21/CA/2009 - P.I din 4 februarie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, și, drept urmare, a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC P. SA, prin care, în contradictoriu cu pârâta susmenționată, solicita anularea unor acte administrative emise de aceasta, care stabilesc în sarcina reclamantei obligații de plată în sumă de 59.676 lei, reprezentând contribuții la fondul pentru mediu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de judecată a reținut, în esență, că litigiului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora competența de judecată a cauzei revine, în funcție de criteriul valoric al sumei contestate, tribunalelor. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta; în motivarea recursului, se arată, în esență, că, față de împrejurarea că actele contestate în cauză sunt emise de către o autoritate administrativă centrală, competența de judecată a pricinii revine curții de apel, ca instanță de fond. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Obiectul acțiunii formulate de reclamantă îl constituie anularea unor acte administrativ-fiscale prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligații de plată, reprezentând contribuție la fondul pentru mediu, în sumă totală de 59.676 lei. Cum cuantumul sumei reprezentând obligația de plată contestată este de până la 500.000 de lei, în speță devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și se aplică cu prioritate față de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.

Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul în speță al contribuției contestate de reclamantă. În cazul în care litigiul privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a instanței de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege.

Așadar, indiferent de poziționarea, în cadrul sistemului organelor administrației publice, a autorității publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, curțile de apel fiind competente să soluționeze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de lei. Față de cele arătate, cum în speță cuantumul sumei reprezentând obligația de plată contestată este de până la 500.000 de lei, în mod corect a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA împotriva sentinței nr. 21/CA/2009 - P.I din 4 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2009.