ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2932/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 21/CA/2009

- P.I din 4 februarie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

necompetenței materiale, invocată de pârâta Administrația Fondului

pentru Mediu,

și, drept urmare, a declinat în favoarea Tribunalului

Bihor competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC P. SA,

prin care, în contradictoriu cu pârâta susmenționată, solicita anularea unor

acte administrative emise de aceasta, care stabilesc în sarcina reclamantei

obligații de plată în sumă de 59.676 lei, reprezentând contribuții la fondul

pentru mediu.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de judecată a reținut, în esență, că litigiului îi

sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit

cărora competența de judecată a cauzei revine, în funcție de criteriul valoric

al sumei contestate, tribunalelor.

Împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta;

în motivarea recursului, se arată, în esență, că, față de împrejurarea că

actele contestate în cauză sunt emise de către o autoritate administrativă

centrală, competența de judecată a pricinii revine curții de apel, ca instanță

de fond.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că recursul

este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Obiectul acțiunii

formulate de reclamantă îl constituie anularea unor acte administrativ-fiscale

prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligații de plată, reprezentând

contribuție la fondul pentru mediu, în sumă totală de 59.676 lei.

Cum cuantumul sumei reprezentând

obligația de plată contestată este de până la 500.000 de lei, în speță devin

incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, care reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și se aplică cu prioritate față de prevederile art. 3 pct. 1 C.

proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.

Astfel, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond

în raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul în speță al

contribuției contestate de reclamantă.

În

cazul în care litigiul privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale

ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea

competenței materiale a instanței de fond se recurge la criteriul valoric al

sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1)

din lege. Așadar, indiferent de poziționarea, în cadrul sistemului organelor

administrației publice, a autorității publice emitente a actului contestat sau

în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele soluționează în

fond cererile având ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și

accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, curțile de apel fiind

competente să soluționeze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai

mare de 500.000 de lei.

Față de cele arătate,

cum în speță cuantumul sumei reprezentând obligația de plată contestată este de

până la 500.000 de lei, în mod corect a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC P. SA împotriva sentinței nr. 21/CA/2009 - P.I din 4

februarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2009.