ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3637/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2492 din 4 martie

2010 pronunțată în dosarul nr. 23130/3/2009 al Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, s-a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, s-a admis în parte

acțiunea precizată și completată formulată de

reclamanta SC R. SRL Târgoviște împotriva pârâtei SC M. IFN SA

București, cu consecința obligării acesteia la corectarea erorii

materiale strecurate în cartea de identitate a autovehiculului marca B. proprietatea

pârâtei, respectiv,,fără specificația filtru de particule”,

precum și la efectuarea diligențelor în vederea recalculării

corecte a taxei de poluare fără TVA, fiind respinse celelalte

pretenții ca neîntemeiate, cu 1.623 lei cheltuieli de judecată

acordate reclamantei.

Pentru a pronunța această

hotărâre prima instanță. investită ca urmare a admiterii

excepției necompetenței materiale prin sentința civilă nr. 4248

din 8 aprilie 2009 a Judecătoriei sectorului 3 București, a

reținut în esență că reclamanta a achiziționat prin

contractul de leasing din 16 iunie 2008 încheiat cu pârâta, autoturismul marca B.

În cartea de identitate a autoturismului transmisă de pârâtă

reclamantei odată cu încheierea contractului, s-a strecurat o eroare

materială privind mențiunea „fără specificația filtru

de particule”, ce a condus la calcularea unei sume mai mari datorată cu

titlu de taxă de poluare.

Prin urmare, reține tribunalul,

pârâtei în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra bunului ce a făcut

obiectul contractului de leasing, îi revine și obligația de a

îndrepta eroarea materială, motiv pentru care excepția lipsei

calității procesuale pasive a fost respinsă ca nefondată,

iar acțiunea precizată a reclamantei s-a admis în parte.

Apelul formulat de pârâtă a

fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 280 din 10 iunie 2010

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, cu

motivarea că tribunalul a reținut corect situația de fapt care a

generat litigiul și a apreciat justificat că față de

refuzul pârâtei de a se prezenta la Registrul Auto Român în vederea rectificării

greșelii pe baza constatării existenței filtrului de particule,

se impune admiterea acțiunii. Pe de altă parte, taxa de poluare se

calculează de către Administrația Fiscală, la solicitarea

proprietarului autoturismului, adică a pârâtei, ceea ce evidențiază

obligația acesteia de a răspunde solicitărilor reclamantei

pentru rectificarea erorilor strecurate în carte de identitate în scopul

stabilirii corecte a taxei anterior menționate.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs pârâta SC M. IFN SA București, criticând-o pentru motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În mod concret recurenta invocă

faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

sprijină și nu argumentează respingerea criticilor referitoare

la încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 610/1992

și a dispozițiilor art. 2 din Instrucțiunile Ministrului de

Finanțe nr. 2802/1993, potrivit cărora putea fi obligată doar la

efectuarea demersurilor necesare în vederea corectării erorii și nu

la modificarea mențiunilor din cartea de identitate a vehiculului.

Situația este identică în

privința criticii referitoare la obligarea de a efectua diligențe pentru

recalcularea corectă a taxei de poluare, aspect în legătură cu

care instanța de apel nu s-a pronunțat motivat și nu a indicat probele

avute în vedere.

O altă critică

vizează lipsa de temei legal a deciziei și încălcarea

prevederilor legale anterior menționate, în sensul că prin

hotărârea pronunțată a recunoscut posibilitatea modificării

datelor cuprinse în cartea de identitate a unui autovehicul de către orice

persoană, ceea ce contravine dispozițiilor legale evocate.

De asemenea, arată recurenta,

menținerea hotărârii primei instanțe în sensul obligării la

efectuarea diligențelor pentru recalcularea corectă a taxei de

poluare fără TVA încalcă normele legale aplicabile, respectiv

art. 129 alin. (2) și 137 alin. (2) din Codul Fiscal, cu referire la

modalitatea de facturare a acestei taxe.

Analizând recursul prin prisma

motivelor invocate și dispozițiile legale anterior menționate,

Curtea, constată că este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 261

pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde „motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile părților”.

Din această perspectivă se

va reține că decizia recurată nu respectă exigențele

textului legal citat, care impun judecătorului obligația de a arăta

motivele de fapt și de drept care au determinat pronunțarea

soluției, motiv de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.

În același timp o motivare în

termeni generali, în sensul că din înscrisurile aflate la dosar

rezultă că dispozițiile legale incidente speței au fost corect

aplicate de tribunal, face imposibilă exercitarea controlului judiciar.

De menționat că prin

motivele de apel s-a susținut aplicarea eronată a H.G. nr. 1/1992

și ale art. 129 alin. (2) și 137 alin. (2) din Codul Fiscal,

însă în lipsa oricărui temei de drept în considerentele deciziei

recurate, se va reține și incidența în speță și a

dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cauza fiind

soluționată de instanța de apel fără a intra în

cercetarea fondului, astfel că soluția ce se impune este aceea de

admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

În aceste condiții, examinarea motivelor

de nelegalitate derivate din încălcarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu

este posibilă, însă în rejudecare, instanța de apel potrivit art.

315 alin. (3) C. proc. civ. va analiza, în concret, toate motivele și va

administra, din oficiu sau la cererea părților toate probele necesare

și utile justei soluționări a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

M. IFN SA București împotriva deciziei nr. 280 din 10 iunie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, pe care o casează cu trimitere spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010.