ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 797/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 797/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21

decembrie 2009 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamanta SC

A.V.T. SA a chemat în judecată pe pârâta SC R.M. SRL, solicitând instanței ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la repararea

autoturismului marca F. tip R., cu număr de înmatriculare aaa, cu cheltuieli de

judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 10934 din 26 mai 2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București a

fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția comercială.

Prin Sentința

comercială nr. 7751 din 07 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 31583/3/2010, a fost admisă excepția

lipsei de obiect și a fost respinsă cererea de chemare în judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că, la termenul de judecată din 7 iunie

2011 părțile au depus un înscris intitulat proces-verbal din data de 02 iunie

2011, prin care se atesta sub semnătura reprezentanților acestora că

autoturismul F.R., înmatriculat sub nr. aaa, a fost predat de către pârâtă

reclamantei reparat și în stare optimă de funcționare.

S-a constatat că ceea

ce a solicitat reclamanta (repararea autoturismului) a avut loc, astfel că a

fost admisă excepția lipsei de obiect a acțiunii formulate și a fost respinsă

ca atare cererea de chemare în judecată.

S-a mai reținut că

aspectele referitoare la suportarea costurilor reparației ar putea face

obiectul unei acțiuni în pretenții distincte, dacă reclamanta solicită acest

lucru. Câtă vreme însă aceasta a solicitat doar ca pârâta să fie obligată a

"repara autoturismul în regim de garanție", odată ce acesta a fost

reparat și predat ei, judecata în cauza pendinte nu poate continua, lipsind

obiectul judecății în lipsa formulării unor pretenții de către reclamantă

privitor la costurile reparației, în cazul în care le va suporta.

Pe cale de consecință

instanța a admis excepția lipsei de obiect și a respins acțiunea ca atare.

Împotriva acestei

sentințe, reclamanta SC A.V.T. SA a declarat recurs, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 art. 304

1

C. proc. civ.

La termenul de

judecată din data de 02 martie 2012 a fost pusă în discuția părților

calificarea căii de atac raportat la dispozițiile art. 282, art. 84 C. proc.

civ. și având în vedere obiectul cererii, respectiv obligație de a face.

Instanța a calificat

calea de atac ca fiind apel și prin Decizia civilă nr. 108 din 2 martie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins apelul

promovat de reclamanta SC A.V.T. SA.

În motivare, instanța

de control judiciar a reținut că acțiunea reclamantei SC A.V.T. SA a vizat

obligarea pârâtei SC R.M. SRL la repararea autoturismului marca F. tip R. cu

nr. de înmatriculare aaa în regim de garanție; cererea fiind întemeiată pe

dispozițiile art. 1073, 1075 C. civ.

S-a constatat că

reparația autoturismului s-a executat de către societatea pârâtă. Astfel,

conform procesului-verbal încheiat în data de 02 iunie 2011, în cursul

soluționării litigiului, s-a reținut că autovehiculul a fost reparat și în

stare optimă de funcționare, ambele părți convenind predarea autovehiculului

către SC A.V.T. SA.

În același sens au

fost și susținerile ambelor părți la termenul de judecată din data de 02 martie

2012.

Instanța de apel a

constatat că în cauză reclamanta nu a solicitat să se constate că nu datorează

suma de 2850 RON (sumă la care a fost evaluată de ea reparația), întrucât

autoturismul beneficia de garanție, ci a solicitat ca pârâta să fie obligată să

execute reparația autoturismului marca F. tip R. cu nr. de înmatriculare aaa în

regim de garanție.

Cum reparația a fost

efectuată, instanța de apel a apreciat că apelul formulat de către apelanta

reclamantă SC A.V.T. SA este nefondat, motiv pentru care acesta a fost respins.

Raportat la

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., având în vedere soluția la care s-a ajuns

în urma deliberării cu privire la apelul formulat, s-a apreciat ca fiind nefondată

și cererea apelantei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de

judecată.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, reclamanta SC A.V.T. SA a declarat recurs, invocând

în drept prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivare, arată

recurenta, deși instanța de fond a fost învestită cu o acțiune vizând obligația

de a face, respectiv reparația autoturismului marca F. - tip R., cu număr de

înmatriculare aaa în regim de garanție, instanța s-a pronunțat doar asupra

faptului că a rămas fără obiect, întrucât autoturismul a fost reparat, însă din

nicio mențiune a instanței în motivare sau dispozitiv nu a rezultat faptul că

repararea autoturismului s-a efectuat de către pârâtă în regim de garanție.

Întrucât lucrarea a

fost executată instanța trebuia să motiveze și condițiile în care s-a făcut

această reparare a autoturismului pentru ca în situația în care instanța face

vorbire că odată ce autoturismul a fost reparat și predat judecata nu mai poate

continua, întrucât ar lipsi obiectul judecății iar instanța nu a fost învestită

cu pretenții privitoare la costurile reparației. Consideră că acest punct de

vedere, atât al instanței de fond cât și al acelei de apel, nu corespunde

învestirii cu capătul de cerere, obligația de a face reparația, în regim de

garanție.

Instanța de apel

motivează faptul că nu s-a solicitat să se constate că nu datorează suma de

2850 RON ca și cum ar fi primit factura și ca atare ar fi trebuit să solicit un

fapt negativ, că nu datorează plata.

Izvorul obligației de

a face în această situație este clar - contractul de garanție - pentru că nu

exista nicio dispoziție legală care să permită o societate comercială cu care

nu ai contract, raporturi juridice să execute o astfel de reparare la

autoturism.

O a doua critică este

legată de faptul că obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată nu a

constituit obiect de cercetare judecătorească și instanța nu s-a pronunțat deși

a motivat faptul că, culpa procesuală, aparține intimatei, care nu a făcut

repararea autoturismului decât în timpul procesului, astfel că în mod greșit a

respins și acest motiv de apel.

Intimata-pârâtă SC

T.A. SRL București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

recursului.

În motivarea

întâmpinării, se susține, în esență că în recurs recurenta formulează cereri

noi, respectiv "să constatați că reparația autoturismului s-a făcut în

regim de garanție". Precizăm faptul că cererea cu care recurenta a

învestit instanța de fond este aceea de obligare a subscrisei la repararea

autovehiculului marca F. tip R. cu nr. de înmatriculare aaa, în regim de

garanție.

Prin urmare recurenta

transformă în calea de atac a recursului o acțiune în realizare, într-o acțiune

în constatare.

În conformitate cu

prevederile art. 316 C. proc. civ. coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. la acest moment procesual nu se poate schimba obiectul cererii de chemare

în judecată și nici nu se pot face cereri noi.

Având în vedere

faptul că pârâta a efectuat reparația ce face obiectul cererii de chemare în

judecată, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, în mod

corect instanța de apel a respins apelul formulat de reclamantă, ca nefondat,

menținând astfel hotărârea instanței de fond prin care admite excepția lipsei

de obiect și pe cale de consecință respinge cererea reclamantei.

Referitor la cererea

recurentei privind obligarea pârâtei la cheltuielile de judecată, se solicită

să se constate faptul că nu sunt aplicabile prevederile art. 274 alin. (1)

având în vedere faptul că pârâta nu a căzut în pretenții.

Înalta Curte

analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și

susținerile din întâmpinare, constată că obiectul acțiunii reclamantei îl

constituie: "obligarea pârâtei la repararea autoturismului marca F. tip R.

cu nr. de înmatriculare aaa, în regim de garanție - estimez contravaloarea la

suma de 2850 RON".

În petitul acțiunii

SC A.V.T. SA susține că autovehiculul se află în perioada de garanție și de

aceea a solicitat pârâtei repararea injectoarelor, potrivit condițiilor de

garanție oferite de producătorul auto pentru o perioadă de 24 de luni, fără

limită de kilometri, începând cu data achiziției.

Pârâta a formulat

întâmpinare precizând că: "În urma verificărilor efectuate s-a constatat

că defecțiunea se datorează utilizării unui combustibil necorespunzător,

respectiv conținând impurități. Ca urmare a constatării acestei utilizări

necorespunzătoare, cauză a defecțiunii ce excede garanției comerciale a

autovehiculului, lucrările de reparații la autovehiculul mai sus menționat nu

au fost efectuate în regim de garanție".

În procesul-verbal

încheiat la data de 2 iunie 2011, cu ocazia întâlnirii părților în scopul

soluționării pe cale amiabilă a litigiului, s-a consemnat faptul că

autoturismul este reparat și în stare optimă de funcționare și în consecință

reprezentanții pârâtei au predat autoturismul reprezentanților reclamantei,

însă cu privire la costurile reparației s-au precizat următoarele:

"Reprezentanții

SC R.M. SRL menționează că toate costurile reparației, respectiv suma de

4410,88 RON inclusiv TVA, din cuprinsul facturii fiscale sunt datorate de către

SC A.V.T. SA, în mod exclusiv și menționează că factura va fi comunicată către

SC A.V.T. SA și trebuie achitată de către această societate.

SC A.V.T. SA

consideră în continuare că reparația trebuia efectuată în condițiile garanției,

adică fără niciun cost pentru SC A.V.T. SA și că nu este în sarcina sa plata

acestei reparații și facturi".

Din cele expuse,

rezultă fără putință de tăgadă, că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune

având ca obiect obligația pârâtei de a efectua repararea injectoarelor

autoturismului, în condițiile de garanție acordate de producător, potrivit

înscrisului de la dosar fond -"Garanția F." și că pârâta, deși a

efectuat reparația, a susținut că defecțiunea se datorează unei cauze care

excede condițiilor de garanție și anume utilizarea unui combustibil cu

impurități, depunând și un înscris, intitulat "Notă de constatare, emis de

SC T.D.S. SRL în care se menționează că "la demontarea unui injector s-au

găsit unul de impurități provenite din combustibil, acestea ducând la

distrugerea suprafețelor de retur ale injectoarelor".

Astfel fiind, este

evident că atât tribunalul, care a admis excepția lipsei de obiect și respins

acțiunea, cât și curtea de apel care validat această soluție prin respingerea

apelului reclamantei și menținerea hotărârii tribunalului, au pronunțat soluții

nelegale, interpretând greșit actul dedus judecății și schimbând înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cum se precizează în art. 304 pct. 8

C. proc. civ., pe care reclamanta și-a întemeiat recursul, ale cărui dispoziții

sunt pe deplin aplicabile în speță.

În raport de obiectul

acțiunii precizat de reclamantă și necontestat de pârâtă și anume efectuarea

reparațiilor în perioada de garanție, tribunalul și curtea de apel aveau

obligația să pună în vedere părților să administreze probe în vederea

stabilirii, în mod cert, dacă defecțiunea care a necesitat reparația solicitată

de reclamantă se încadrează în condițiile de garanție acordate de producătorul

autoturismului, cum susține reclamanta, sau dacă această defecțiune se

datorează folosirii unui combustibil necorespunzător (cu impurități), care

constituie cauza defecțiunii și în consecință reparația nu se încadrează în condițiile

de garanție, cum s-a apărat pârâta, iar costul reparației cade în sarcina

reclamantei, deoarece a încălcat condițiile de garanție.

Având în vedere că

ambele părți au achiesat la faptul că defecțiunea s-a produs înlăuntrul

termenului de garanție, în cauză trebuiau administrate probatorii, eventual cu

o expertiză tehnică, sau avizul unui expert autorizat, pentru a se stabili

cauza defectării injectoarelor și în raport de aceasta, dacă această defecțiune

se încadrează sau nu în condițiile de garanție, care obligă pe pârâtă, în

calitate de vânzător, să execute reparația, fără a solicita plata acestora de

către reclamantă, cum este cazul în speță.

În raport de

considerentele expuse, este evident că situațiile de fapt reținute de tribunal

și curtea de apel privind repararea autoturismului de către pârâtă și predarea

acestuia reclamantei, fără obiecțiuni privind calitatea reparației și emiterea

facturi de către pârâtă pentru plata reparației, nu numai, că sunt irelevante

în cauză și au fost reținute în mod nelegal, deoarece exced obiectului

acțiunii, ba mai mult, demontează încă o dată că cele două instanțe au schimbat

în mod vădit și neîndoielnic obiectul acțiunii, deoarece, cum s-a menționat mai

sus, și din procesul-verbal de predare-primire a autoturismului rezultă că

neînțelegerile părților se referă la faptul privind efectuarea reparației în

condițiile de garanție, sau în afara acestora.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate și în temeiul

art. 312 (1) C. proc. civ. urmează să admită recursul, să caseze decizia

atacată și să trimită cauza spre rejudecare la curtea de apel, în vederea

administrării probatoriilor, precitate, pe baza cărora să se stabilească dacă

defecțiunea și reparația se încadrează sau nu pentru a fi efectuată potrivit

condițiilor de garanție, acordate de producător.

În raport de soluția

adoptată, motivul de recurs privind cheltuielile de judecată nu mai necesită a

fi analizat, deoarece cu ocazia soluționării cauzei pe fond, la curtea de apel,

se va face aplicarea art. 274 C. proc. civ. privind cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC A.V.T. SA împotriva Deciziei civile nr. 108 din 2

martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă,

casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.

Procesat

de GGC - NN