ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 797/2013

Deliberând asupra recursului, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2009 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamanta SC A.V.T. SA a chemat în judecată pe pârâta SC R.M. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la repararea autoturismului marca F. tip R., cu număr de înmatriculare aaa, cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința civilă nr. 10934 din 26 mai 2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Prin Sentința comercială nr. 7751 din 07 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 31583/3/2010, a fost admisă excepția lipsei de obiect și a fost respinsă cererea de chemare în judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, la termenul de judecată din 7 iunie 2011 părțile au depus un înscris intitulat proces-verbal din data de 02 iunie 2011, prin care se atesta sub semnătura reprezentanților acestora că autoturismul F.R., înmatriculat sub nr. aaa, a fost predat de către pârâtă reclamantei reparat și în stare optimă de funcționare. S-a constatat că ceea ce a solicitat reclamanta (repararea autoturismului) a avut loc, astfel că a fost admisă excepția lipsei de obiect a acțiunii formulate și a fost respinsă ca atare cererea de chemare în judecată.

S-a mai reținut că aspectele referitoare la suportarea costurilor reparației ar putea face obiectul unei acțiuni în pretenții distincte, dacă reclamanta solicită acest lucru. Câtă vreme însă aceasta a solicitat doar ca pârâta să fie obligată a "repara autoturismul în regim de garanție", odată ce acesta a fost reparat și predat ei, judecata în cauza pendinte nu poate continua, lipsind obiectul judecății în lipsa formulării unor pretenții de către reclamantă privitor la costurile reparației, în cazul în care le va suporta. Pe cale de consecință instanța a admis excepția lipsei de obiect și a respins acțiunea ca atare. Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC A.V.T. SA a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 art. 304 1 C. proc.

civ. La termenul de judecată din data de 02 martie 2012 a fost pusă în discuția părților calificarea căii de atac raportat la dispozițiile art. 282, art. 84 C. proc. civ. și având în vedere obiectul cererii, respectiv obligație de a face. Instanța a calificat calea de atac ca fiind apel și prin Decizia civilă nr. 108 din 2 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins apelul promovat de reclamanta SC A.V.T. SA. În motivare, instanța de control judiciar a reținut că acțiunea reclamantei SC A.V.T. SA a vizat obligarea pârâtei SC R.M. SRL la repararea autoturismului marca F. tip R. cu nr. de înmatriculare aaa în regim de garanție; cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1073, 1075 C. civ.

S-a constatat că reparația autoturismului s-a executat de către societatea pârâtă. Astfel, conform procesului-verbal încheiat în data de 02 iunie 2011, în cursul soluționării litigiului, s-a reținut că autovehiculul a fost reparat și în stare optimă de funcționare, ambele părți convenind predarea autovehiculului către SC A.V.T. SA. În același sens au fost și susținerile ambelor părți la termenul de judecată din data de 02 martie 2012. Instanța de apel a constatat că în cauză reclamanta nu a solicitat să se constate că nu datorează suma de 2850 RON (sumă la care a fost evaluată de ea reparația), întrucât autoturismul beneficia de garanție, ci a solicitat ca pârâta să fie obligată să execute reparația autoturismului marca F. tip R. cu nr. de înmatriculare aaa în regim de garanție.

Cum reparația a fost efectuată, instanța de apel a apreciat că apelul formulat de către apelanta reclamantă SC A.V.T. SA este nefondat, motiv pentru care acesta a fost respins. Raportat la dispozițiile art. 274 C. proc. civ., având în vedere soluția la care s-a ajuns în urma deliberării cu privire la apelul formulat, s-a apreciat ca fiind nefondată și cererea apelantei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta SC A.V.T. SA a declarat recurs, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivare, arată recurenta, deși instanța de fond a fost învestită cu o acțiune vizând obligația de a face, respectiv reparația autoturismului marca F. - tip R., cu număr de înmatriculare aaa în regim de garanție, instanța s-a pronunțat doar asupra faptului că a rămas fără obiect, întrucât autoturismul a fost reparat, însă din nicio mențiune a instanței în motivare sau dispozitiv nu a rezultat faptul că repararea autoturismului s-a efectuat de către pârâtă în regim de garanție. Întrucât lucrarea a fost executată instanța trebuia să motiveze și condițiile în care s-a făcut această reparare a autoturismului pentru ca în situația în care instanța face vorbire că odată ce autoturismul a fost reparat și predat judecata nu mai poate continua, întrucât ar lipsi obiectul judecății iar instanța nu a fost învestită cu pretenții privitoare la costurile reparației.

Consideră că acest punct de vedere, atât al instanței de fond cât și al acelei de apel, nu corespunde învestirii cu capătul de cerere, obligația de a face reparația, în regim de garanție. Instanța de apel motivează faptul că nu s-a solicitat să se constate că nu datorează suma de 2850 RON ca și cum ar fi primit factura și ca atare ar fi trebuit să solicit un fapt negativ, că nu datorează plata. Izvorul obligației de a face în această situație este clar - contractul de garanție - pentru că nu exista nicio dispoziție legală care să permită o societate comercială cu care nu ai contract, raporturi juridice să execute o astfel de reparare la autoturism.

O a doua critică este legată de faptul că obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată nu a constituit obiect de cercetare judecătorească și instanța nu s-a pronunțat deși a motivat faptul că, culpa procesuală, aparține intimatei, care nu a făcut repararea autoturismului decât în timpul procesului, astfel că în mod greșit a respins și acest motiv de apel. Intimata-pârâtă SC T.A. SRL București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului. În motivarea întâmpinării, se susține, în esență că în recurs recurenta formulează cereri noi, respectiv "să constatați că reparația autoturismului s-a făcut în regim de garanție". Precizăm faptul că cererea cu care recurenta a învestit instanța de fond este aceea de obligare a subscrisei la repararea autovehiculului marca F. tip R. cu nr. de înmatriculare aaa, în regim de garanție.

Prin urmare recurenta transformă în calea de atac a recursului o acțiune în realizare, într-o acțiune în constatare. În conformitate cu prevederile art. 316 C. proc. civ. coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ. la acest moment procesual nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi. Având în vedere faptul că pârâta a efectuat reparația ce face obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, în mod corect instanța de apel a respins apelul formulat de reclamantă, ca nefondat, menținând astfel hotărârea instanței de fond prin care admite excepția lipsei de obiect și pe cale de consecință respinge cererea reclamantei.

Referitor la cererea recurentei privind obligarea pârâtei la cheltuielile de judecată, se solicită să se constate faptul că nu sunt aplicabile prevederile art. 274 alin. (1) având în vedere faptul că pârâta nu a căzut în pretenții. Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și susținerile din întâmpinare, constată că obiectul acțiunii reclamantei îl constituie: "obligarea pârâtei la repararea autoturismului marca F. tip R. cu nr. de înmatriculare aaa, în regim de garanție - estimez contravaloarea la suma de 2850 RON". În petitul acțiunii SC A.V.T. SA susține că autovehiculul se află în perioada de garanție și de aceea a solicitat pârâtei repararea injectoarelor, potrivit condițiilor de garanție oferite de producătorul auto pentru o perioadă de 24 de luni, fără limită de kilometri, începând cu data achiziției.

Pârâta a formulat întâmpinare precizând că: "În urma verificărilor efectuate s-a constatat că defecțiunea se datorează utilizării unui combustibil necorespunzător, respectiv conținând impurități. Ca urmare a constatării acestei utilizări necorespunzătoare, cauză a defecțiunii ce excede garanției comerciale a autovehiculului, lucrările de reparații la autovehiculul mai sus menționat nu au fost efectuate în regim de garanție". În procesul-verbal încheiat la data de 2 iunie 2011, cu ocazia întâlnirii părților în scopul soluționării pe cale amiabilă a litigiului, s-a consemnat faptul că autoturismul este reparat și în stare optimă de funcționare și în consecință reprezentanții pârâtei au predat autoturismul reprezentanților reclamantei, însă cu privire la costurile reparației s-au precizat următoarele: "Reprezentanții SC R.M.

SRL menționează că toate costurile reparației, respectiv suma de 4410,88 RON inclusiv TVA, din cuprinsul facturii fiscale sunt datorate de către SC A.V.T. SA, în mod exclusiv și menționează că factura va fi comunicată către SC A.V.T. SA și trebuie achitată de către această societate. SC A.V.T. SA consideră în continuare că reparația trebuia efectuată în condițiile garanției, adică fără niciun cost pentru SC A.V.T.

SA și că nu este în sarcina sa plata acestei reparații și facturi". Din cele expuse, rezultă fără putință de tăgadă, că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect obligația pârâtei de a efectua repararea injectoarelor autoturismului, în condițiile de garanție acordate de producător, potrivit înscrisului de la dosar fond -"Garanția F." și că pârâta, deși a efectuat reparația, a susținut că defecțiunea se datorează unei cauze care excede condițiilor de garanție și anume utilizarea unui combustibil cu impurități, depunând și un înscris, intitulat "Notă de constatare, emis de SC T.D.S.

SRL în care se menționează că "la demontarea unui injector s-au găsit unul de impurități provenite din combustibil, acestea ducând la distrugerea suprafețelor de retur ale injectoarelor". Astfel fiind, este evident că atât tribunalul, care a admis excepția lipsei de obiect și respins acțiunea, cât și curtea de apel care validat această soluție prin respingerea apelului reclamantei și menținerea hotărârii tribunalului, au pronunțat soluții nelegale, interpretând greșit actul dedus judecății și schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cum se precizează în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., pe care reclamanta și-a întemeiat recursul, ale cărui dispoziții sunt pe deplin aplicabile în speță.

În raport de obiectul acțiunii precizat de reclamantă și necontestat de pârâtă și anume efectuarea reparațiilor în perioada de garanție, tribunalul și curtea de apel aveau obligația să pună în vedere părților să administreze probe în vederea stabilirii, în mod cert, dacă defecțiunea care a necesitat reparația solicitată de reclamantă se încadrează în condițiile de garanție acordate de producătorul autoturismului, cum susține reclamanta, sau dacă această defecțiune se datorează folosirii unui combustibil necorespunzător (cu impurități), care constituie cauza defecțiunii și în consecință reparația nu se încadrează în condițiile de garanție, cum s-a apărat pârâta, iar costul reparației cade în sarcina reclamantei, deoarece a încălcat condițiile de garanție.

Având în vedere că ambele părți au achiesat la faptul că defecțiunea s-a produs înlăuntrul termenului de garanție, în cauză trebuiau administrate probatorii, eventual cu o expertiză tehnică, sau avizul unui expert autorizat, pentru a se stabili cauza defectării injectoarelor și în raport de aceasta, dacă această defecțiune se încadrează sau nu în condițiile de garanție, care obligă pe pârâtă, în calitate de vânzător, să execute reparația, fără a solicita plata acestora de către reclamantă, cum este cazul în speță.

În raport de considerentele expuse, este evident că situațiile de fapt reținute de tribunal și curtea de apel privind repararea autoturismului de către pârâtă și predarea acestuia reclamantei, fără obiecțiuni privind calitatea reparației și emiterea facturi de către pârâtă pentru plata reparației, nu numai, că sunt irelevante în cauză și au fost reținute în mod nelegal, deoarece exced obiectului acțiunii, ba mai mult, demontează încă o dată că cele două instanțe au schimbat în mod vădit și neîndoielnic obiectul acțiunii, deoarece, cum s-a menționat mai sus, și din procesul-verbal de predare-primire a autoturismului rezultă că neînțelegerile părților se referă la faptul privind efectuarea reparației în condițiile de garanție, sau în afara acestora.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate și în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ. urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare la curtea de apel, în vederea administrării probatoriilor, precitate, pe baza cărora să se stabilească dacă defecțiunea și reparația se încadrează sau nu pentru a fi efectuată potrivit condițiilor de garanție, acordate de producător. În raport de soluția adoptată, motivul de recurs privind cheltuielile de judecată nu mai necesită a fi analizat, deoarece cu ocazia soluționării cauzei pe fond, la curtea de apel, se va face aplicarea art. 274 C. proc. civ. privind cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A.V.T. SA împotriva Deciziei civile nr. 108 din 2 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2013. Procesat de GGC - NN