ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 602/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 12

februarie 2004, reclamantul T.C. a chemat în judecată Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - Direcția de Transport Rutier și

R.A.R., solicitând anularea notei de constatare nr. 3847 din 27 septembrie

2002, întocmită de pârâtul II și obligarea pârâtului I, să-i acorde, prin

derogare, omologarea autovehiculului tip M.B., fabricat în 1999.

În motivarea cererii, reclamantul a

susținut că nejustificat i-a fost respinsă omologarea autovehiculului importat,

fiind evident și recunoscut, de altfel, de către pârâți, că acesta se încadra

în normele de poluare Euro 2, conform Directivei nr. 96/69/E.G.III.

Prin sentința civilă nr. 136 din 1

aprilie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea, reținând că în

conformitate cu Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului nr. 1938/2001 se pot acorda derogări individuale, când influența

neconformităților asupra siguranței circulației și protecției mediului sunt

apreciate ca nesemnificative, situație ce poate rezulta în urma unui test

dinamic, test pe care, însă, reclamantul a refuzat să-l efectueze.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, T.C., care a susținut, în esență, că efectuarea testului

dinamic nu se justifică, atâta vreme, cât el se referă la normele Euro 3, iar

nivelul emisiilor poluante ale autoutilitarei M.B. se încadrează în normele

Euro 2, împrejurare recunoscută de pârâți.

În opinia recurentului, testul

static, asupra căruia instanța a revenit nejustificat, era necesar, dat fiind

faptul că până la 1 octombrie 2002 era permisă omologarea autovehiculelor,

conform normelor de poluare Euro 2.

Recursul nu este fondat.

Reclamantul a importat în septembrie

2002, o autoutilitară tip M.B., masa de 3,5 t.

Supus verificării R.A.R., în

conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 768/1991, pentru certificarea încadrării

în normele de siguranță a circulației și protecția mediului înconjurător, prin

nota de constatare nr. 3847 din 27 septembrie 2002, s-a confirmat că autovehiculul

nu îndeplinea condițiile referitoare la poluare, pentru admiterea în circulație

în România.

S-a reținut că normele impuse încă

de la 1 februarie 2002 erau Euro 3, iar autovehiculul în discuție dotat cu

motor Diesel, din punct de vedere al emisiilor poluante, se încadra în limitele

normelor Euro 2 prevăzute de Directivele nr. 96/69, respectiv nr. 91/542A.

Or, conform cu Ordinul Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1938/2001, în vigoare la data

importului, pentru ca acest vehicul să fi putut fi omologat individual, în

vederea primei înmatriculări, trebuia fie ca emisiile poluante să nu depășească

limitele Directivei nr. 70/220CEE, modificate prin Directiva nr. 98/69 CEE A -

Euro 3, fie ca valorile emisiilor poluante să nu depășească limita Directivei

nr. 88/77/CEE, modificată prin Directiva nr. 91/542B, aplicabilă până la 1

octombrie 2002, variantă, însă, neaplicabilă în cauză, motorul care echipează

autoutilitara, fiind Euro 1.

În ce privește testul static,

susținut de recurent, ca fiind necesar și util cauzei, așa cum rezultă din

relațiile primite de la R.A.R., organul autorizat în materie, acesta nu dă

posibilitatea încadrării în normele de poluare chimică date de Directiva nr.

88/77 CEE, el măsurând strict emisiile poluante chimic ale autovehiculelor în

accelerație, fiind folosit pentru verificarea condițiilor de menținere în

circulație a unor autovehicule deja omologate.

În ce privește testul dinamic,

singurul care verifică emisiile poluante în scop de omologare, de reținut că, deși

programat în acest scop, reclamantul nu a înțeles să se prezinte și mai mult, a

renunțat expres la efectuarea lui.

Astfel fiind, în raport cu

considerentele expuse, urmează a se reține ca fiind legală și temeinică soluția

pronunțată de Curtea de Apel Craiova și, pe cale de consecință, respins

recursul declarat de T.C.

Văzând și dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.C.

împotriva deciziei civile nr. 136 din 1 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2006.