ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 470/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 649, pronunțată la data de 5 aprilie 2004, în

dosarul nr. 324/2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta O.L.,

în contradictoriu cu R.A. R.A.R. și reprezentanța din județul Suceava a R.A.R.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut, următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 23 februarie 2004, reclamanta a cerut:

a vehiculului, în conformitate cu pct. 1, 2, 3 din cap. II și pct. 6 teza I din

cap. I al Reglementărilor RNTR 2, aprobate prin Ordinul nr. 211/2003 și cu

prevederile anexei II din Reglementările RNTR 1, aprobate prin Ordinul nr. 756/2002,

pentru autoturismul Ford, nr. de omologare OM 52752 EST 29, emis de Ministerul

Transporturilor din Italia;

individuale, în conformitate cu pct. 4.2 lit. b) din Reglementările RNTR 7,

coroborat cu art. 11 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 78/2000, aprobată prin

Legea nr. 230/2003, pct. 5.1. din Reglementările RNTR 7, aprobate prin Ordinul nr.

36/2003, pct. 6 teza I cap. I al RNTR 2, art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002, pentru același autoturism;

identitate a vehiculului pentru autoturism, în conformitate cu art. 11 alin.

(1) lit. a) din O.U.G. nr. 78/2000, pct. 5.1. al RNTR 7, care face trimitere la

condițiile tehnice prevăzute în anexa II a RNTR 1;

judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a invocat excepția de ilegalitate a prevederilor art. 6 teza a II-a

cap. I, pct. 1, 2 și 3 din cap. II, precum și a pct. 8.4.3 și 8.5.3 din cap. IV

din RNTR 2, susținând că încalcă principiul neretroactivității actului

administrativ și prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 14 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În motivarea soluției de

respingere a acțiunii, instanța de fond a reținut, în esență, că actul

administrativ în privința căruia a fost invocată excepția de ilegalitate, este

legal, fiind emis de autoritatea competentă, în baza și pentru organizarea

executării legii.

Că, RNTR 2 a fost emis în

baza O.G. nr. 78/2000, aprobată prin Legea nr. 230/2003, art. 11 permițând

omologarea individuală, numai pentru vehiculele care corespund normelor tehnice

de siguranță a circulației, de protecție a mediului, precum și folosinței

căruia îi este destinat.

De asemenea, că pct. 8.4.3.

din RNTR 2 prevede că pentru omologarea, certificarea individuală, valorile

emisiilor poluante trebuie să se încadreze în măsura EURO 3, or reclamanta

deține un autoturism fabricat în anul 1993, care se încadrează în norma de

poluare EURO 1, astfel că refuzul autorității competente, de acordare a

omologării individuale, este justificat.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 9 și

10, precum și ale art. 304

1

C. proc. civ. și susținând:

- că hotărârea este nulă,

nefiind semnată de judecător;

- că instanța a respins excepția

de ilegalitate invocată, fără ca partea adversă să fi cerut respingerea

acesteia;

- că hotărârea cuprinde

motive contradictorii și străine de natura pricinii;

- că hotărârea este nelegală

și netemeinică, având o motivare necorespunzătoare;

- că hotărârea este nelegală

și netemeinică, pentru că instanța nu s-a pronunțat motivat asupra susținerilor

1-11 și 13, privind excepția de ilegalitate și nici asupra motivelor 1-13,

invocate pe fondul cauzei.

Recursul este nefondat.

Prima critică este nereală,

exemplarul prezentat în copie xeroxată de către recurenta-reclamantă,

reprezentând o copie a unui exemplar neoriginal, în dosarul de fond existând

exemplarul original care infirmă susținerea din recurs.

A doua critică este

netemeinică, instanța fiind datoare și procedând la soluționarea excepției de

ilegalitate, în raport cu susținerile făcute și prevederile legale incidente în

cauză.

Celelalte trei critici sunt,

de asemenea, netemeinice, considerentele hotărârii pronunțate fiind

corespunzătoare, în esență, cu susținerile făcute în acțiune, cu prevederile

legale incidente și cu rezolvările date, motivarea soluției fiind clară,

concisă și corectă.

Examinând soluția recurată

și în raport cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., instanța de

recurs constată că nu sunt aspecte de nelegalitate și/sau netemeinicie.

Într-adevăr, Reglementările

privind condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele

rutiere, în vederea admiterii în circulație pe drumurile publice din România -

RNTR 2, aprobate prin Ordinul nr. 211/2003, emis de ministrul lucrărilor

publice, transporturilor și locuinței, au fost adoptate în temeiul prevederilor

art. 12 lit. d) din O.G. nr. 19/1997, privind transporturile, ale art. 4 alin. (3)

lit. e) din O.G. nr. 44/1997, privind transporturile rutiere și ale O.G. nr. 78/2000,

privind omologarea vehiculelor rutiere și eliberarea cărții de identitate a

acestora, în vederea admiterii în circulație pe drumurile publice din România,

aprobată prin Legea nr. 230/2003.

Astfel fiind, în mod

judicios a respins instanța de fond, excepția de ilegalitate a actului

administrativ, iar pe fond a reținut că refuzul autorității competente este

justificat.

În concluzie, recursul va fi

respins ca nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de O.L.

împotriva sentinței civile nr. 649 din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2005.