ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 470/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 649, pronunțată la data de 5 aprilie 2004, în dosarul nr. 324/2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta O.L., în contradictoriu cu R.A. R.A.R. și reprezentanța din județul Suceava a R.A.R.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2004, reclamanta a cerut: 1. certificarea stării tehnice a vehiculului, în conformitate cu pct. 1, 2, 3 din cap. II și pct. 6 teza I din cap. I al Reglementărilor RNTR 2, aprobate prin Ordinul nr. 211/2003 și cu prevederile anexei II din Reglementările RNTR 1, aprobate prin Ordinul nr. 756/2002, pentru autoturismul Ford, nr. de omologare OM 52752 EST 29, emis de Ministerul Transporturilor din Italia; 2. acordarea omologării individuale, în conformitate cu pct. 4.2 lit. b) din Reglementările RNTR 7, coroborat cu art. 11 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 78/2000, aprobată prin Legea nr. 230/2003, pct. 5.1.

din Reglementările RNTR 7, aprobate prin Ordinul nr. 36/2003, pct. 6 teza I cap. I al RNTR 2, art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru același autoturism; 3. eliberarea cărții de identitate a vehiculului pentru autoturism, în conformitate cu art. 11 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 78/2000, pct. 5.1. al RNTR 7, care face trimitere la condițiile tehnice prevăzute în anexa II a RNTR 1; 4. plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a invocat excepția de ilegalitate a prevederilor art. 6 teza a II-a cap. I, pct. 1, 2 și 3 din cap. II, precum și a pct. 8.4.3 și 8.5.3 din cap. IV din RNTR 2, susținând că încalcă principiul neretroactivității actului administrativ și prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În motivarea soluției de respingere a acțiunii, instanța de fond a reținut, în esență, că actul administrativ în privința căruia a fost invocată excepția de ilegalitate, este legal, fiind emis de autoritatea competentă, în baza și pentru organizarea executării legii. Că, RNTR 2 a fost emis în baza O.G. nr. 78/2000, aprobată prin Legea nr. 230/2003, art. 11 permițând omologarea individuală, numai pentru vehiculele care corespund normelor tehnice de siguranță a circulației, de protecție a mediului, precum și folosinței căruia îi este destinat. De asemenea, că pct. 8.4.3. din RNTR 2 prevede că pentru omologarea, certificarea individuală, valorile emisiilor poluante trebuie să se încadreze în măsura EURO 3, or reclamanta deține un autoturism fabricat în anul 1993, care se încadrează în norma de poluare EURO 1, astfel că refuzul autorității competente, de acordare a omologării individuale, este justificat.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 9 și 10, precum și ale art. 304 1 C. proc. civ. și susținând: - că hotărârea este nulă, nefiind semnată de judecător; - că instanța a respins excepția de ilegalitate invocată, fără ca partea adversă să fi cerut respingerea acesteia; - că hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii; - că hotărârea este nelegală și netemeinică, având o motivare necorespunzătoare; - că hotărârea este nelegală și netemeinică, pentru că instanța nu s-a pronunțat motivat asupra susținerilor 1-11 și 13, privind excepția de ilegalitate și nici asupra motivelor 1-13, invocate pe fondul cauzei.

Recursul este nefondat. Prima critică este nereală, exemplarul prezentat în copie xeroxată de către recurenta-reclamantă, reprezentând o copie a unui exemplar neoriginal, în dosarul de fond existând exemplarul original care infirmă susținerea din recurs. A doua critică este netemeinică, instanța fiind datoare și procedând la soluționarea excepției de ilegalitate, în raport cu susținerile făcute și prevederile legale incidente în cauză. Celelalte trei critici sunt, de asemenea, netemeinice, considerentele hotărârii pronunțate fiind corespunzătoare, în esență, cu susținerile făcute în acțiune, cu prevederile legale incidente și cu rezolvările date, motivarea soluției fiind clară, concisă și corectă.

Examinând soluția recurată și în raport cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., instanța de recurs constată că nu sunt aspecte de nelegalitate și/sau netemeinicie. Într-adevăr, Reglementările privind condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere, în vederea admiterii în circulație pe drumurile publice din România - RNTR 2, aprobate prin Ordinul nr. 211/2003, emis de ministrul lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, au fost adoptate în temeiul prevederilor art. 12 lit. d) din O.G. nr. 19/1997, privind transporturile, ale art. 4 alin. (3) lit. e) din O.G. nr. 44/1997, privind transporturile rutiere și ale O.G. nr. 78/2000, privind omologarea vehiculelor rutiere și eliberarea cărții de identitate a acestora, în vederea admiterii în circulație pe drumurile publice din România, aprobată prin Legea nr. 230/2003.

Astfel fiind, în mod judicios a respins instanța de fond, excepția de ilegalitate a actului administrativ, iar pe fond a reținut că refuzul autorității competente este justificat. În concluzie, recursul va fi respins ca nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.L. împotriva sentinței civile nr. 649 din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2005.