ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5763/2008

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de

față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bucureștii sub nr. 21689/3/2006 la data de 27 iunie 2006

contestatorii P.A. și N.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâții, Primăria

Municipiului București prin Primarul General și Comisia de Aplicare a Legii nr.

10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului București, anularea Dispoziției nr.

5735 din 2 mai 2006 emisă de Primăria Municipiului București prin care „Se

acordă măsuri reparatorii

prin echivalent

pentru imobilul - teren de 153 mp, situat în București,

persoanelor

îndreptățite N.G.... și

P.A....", ca

nelegală, întrucât conține vicii de formă și de fond și încalcă prevederile

art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din

Legea nr.

10/2001. Totodată s-a solicitat precum și obligarea celor două

pârâte să emită

decizie, conform Legii nr.

10/2001, de restituire în natură a terenului în suprafață de 153 mp, situat în

sector 1, reclamanților ca persoane

îndreptățite. Totodată, reclamanții

au solicitat constatarea răspunderii contravenționale ce revine Primăriei

Municipiului București conform art. 38 alin. (1) și art. 2 lit. a) și respectiv

art. 25 alin. (1) și art. 38 alin. (2) lit. b) și în consecință sancționarea

Primăriei Municipiului București cu amendă contravențională conform art. 38

alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Prima instanță pentru a se

pronunța astfel, a constatat că prin emiterea dispoziției contestate s-a

statuat asupra calității contestatorilor, de persoane îndreptățite la

restituire în condițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel că a analizat

aspecte privind legalitatea restituirii în natură a imobilului.

Din raportul de expertiză tehnică

efectuat de expertul Z.G. instanța a constatat că terenul este destinat în

prezent parcării în beneficiul unei societăți comerciale de drept privat.

A fost respins capătul de cerere

privind amendarea pârâtei reținându-se că sunt întrunite cerințele art. 38 din

Legea nr. 10/2001 și O.G. nr. 2/2001, instanțele judecătorești fiind abilitate

să aplice doar amenzi judiciare.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de apel a reținut că pârâta, deși a contestat constatările expertului

privind situația reală a terenului aceasta nu a solicitat alte probe și nu a

contraargumentat în ce constă afectațiunea integrală a terenului cu elemente de

sistematizare.

S-a mai reținut că simpla enunțare

a împrejurării, atestată de planșele fotografice, în sensul că terenul

constituie cale de acces către imobilele vecine, în absența altor înscrisuri

care să ateste existența elementelor de

sistematizare,

evidențiate în planuri cadastrale, nu constituie un impediment pentru

restituirea

în natură terenului, liber de construcții.

Împotriva

deciziei mai sus enunțate, în termen legal a declarat recurs pârâta

Primăria

municipiului București, prin Primar General invocând motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susține că

instanța de apel a analizat în mod greșit probatoriul administrat în cauză și a

interpretat în mod eronat dispozițiile art. 21 pct. l din Normele Metodologice

de Aplicare a Legii nr. 10/2001 considerând că

reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la

imobilul în litigiu și

a calității de persoane îndreptățite.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte, va respinge recursul ca

nefondat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 21 Legea 10/2001

imobilele, terenuri și construcții, preluate în mod abuziv, vor fi restituite

persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau,

după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității

deținătoare.

Din întreg materialul probator

Înalta Curte observă că terenul în litigiu este

liber de construcții negăsindu-se elemente de sistematizare evidențiate

în planuri

cadastrale motiv pentru

care susținerile recurentei sunt  nefondate.

Ca atare, pentru considerentele

expuse, recursul declarat în cauză se privește

ca nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi

respins

în consecință.

În același timp, constatând că

prin această soluție pârâta este, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

partea "căzută în pretenții", se va dispune, obligarea acesteia la

plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată, către intimații-reclamanți P.A., N.A. și

N.G.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar împotriva deciziei nr. 618

din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Obligă recurentul-pârât să

plătească intimaților-reclamanți P.A., N.A. și N.G., 500 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 octombrie 2008.