ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5763/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureștii sub nr. 21689/3/2006 la data de 27 iunie 2006 contestatorii P.A. și N.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâții, Primăria Municipiului București prin Primarul General și Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului București, anularea Dispoziției nr. 5735 din 2 mai 2006 emisă de Primăria Municipiului București prin care „Se acordă măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul - teren de 153 mp, situat în București, persoanelor îndreptățite N.G… și P.A… ", ca nelegală, întrucât conține vicii de formă și de fond și încalcă prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Totodată s-a solicitat precum și obligarea celor două pârâte să emită decizie, conform Legii nr. 10/2001, de restituire în natură a terenului în suprafață de 153 mp, situat în sector 1, reclamanților ca persoane îndreptățite. Totodată, reclamanții au solicitat constatarea răspunderii contravenționale ce revine Primăriei Municipiului București conform art. 38 alin. (1) și art. 2 lit. a) și respectiv art. 25 alin. (1) și art. 38 alin. (2) lit. b) și în consecință sancționarea Primăriei Municipiului București cu amendă contravențională conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Prima instanță pentru a se pronunța astfel, a constatat că prin emiterea dispoziției contestate s-a statuat asupra calității contestatorilor, de persoane îndreptățite la restituire în condițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel că a analizat aspecte privind legalitatea restituirii în natură a imobilului.

Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul Z.G. instanța a constatat că terenul este destinat în prezent parcării în beneficiul unei societăți comerciale de drept privat. A fost respins capătul de cerere privind amendarea pârâtei reținându-se că sunt întrunite cerințele art. 38 din Legea nr. 10/2001 și O.G. nr. 2/2001, instanțele judecătorești fiind abilitate să aplice doar amenzi judiciare. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că pârâta, deși a contestat constatările expertului privind situația reală a terenului aceasta nu a solicitat alte probe și nu a contraargumentat în ce constă afectațiunea integrală a terenului cu elemente de sistematizare.

S-a mai reținut că simpla enunțare a împrejurării, atestată de planșele fotografice, în sensul că terenul constituie cale de acces către imobilele vecine, în absența altor înscrisuri care să ateste existența elementelor de sistematizare, evidențiate în planuri cadastrale, nu constituie un impediment pentru restituirea în natură terenului, liber de construcții. Împotriva deciziei mai sus enunțate, în termen legal a declarat recurs pârâta Primăria municipiului București, prin Primar General invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a analizat în mod greșit probatoriul administrat în cauză și a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 21 pct. l din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001 considerând că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul în litigiu și a calității de persoane îndreptățite.

Verificând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 21 Legea 10/2001 imobilele, terenuri și construcții, preluate în mod abuziv, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare. Din întreg materialul probator Înalta Curte observă că terenul în litigiu este liber de construcții negăsindu-se elemente de sistematizare evidențiate în planuri cadastrale motiv pentru care susținerile recurentei sunt nefondate. Ca atare, pentru considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a fi respins în consecință. În același timp, constatând că prin această soluție pârâta este, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea "căzută în pretenții", se va dispune, obligarea acesteia la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimații-reclamanți P.A., N.A. și N.G. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar împotriva deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Obligă recurentul-pârât să plătească intimaților-reclamanți P.A., N.A. și N.G., 500 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2008.