ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 740/2008

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 5929 din 29 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 2661/3/2004, s-a admis, în parte, acțiunea principală formulată de reclamanta SC A.G. SA în contradictoriu cu pârâta SC S.M. SA și chemata în garanție SC A. SA Mihăilești și în consecință: A fost obligată pârâta la plata sumei de 531.540.164 lei (53.154 RON) reprezentând contravaloare producție nerealizată și la 31.548.803 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. A fost obligată chemata în garanție la plata sumei de 531.540.164 lei daune și la 31.548.803 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut, în esență, culpa comună a părților implicate în producerea, prelucrarea, comercializarea și valorificarea seminței de floarea soarelui, iar valoarea prejudiciului a fost stabilită conform variantei 5 din expertiză. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâta. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 248 din 15 mai 2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Prin aceeași hotărâre a fost admis apelul pârâtei și, în consecință a fost schimbată, în tot, sentința apelată, în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantei și cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiate. A fost obligată reclamanta la plata sumei de 4.552,44 lei cheltuieli de judecată către pârât SC S.M.

SA. Curtea de apel a reținut că pârâta nu are culpă pentru obținerea unei producții din care o mare parte din plante au fost atipice, iar din probele administrate în cauză nu a rezultat că sămânța de floarea soarelui a fost cauza scăderii producției; în ceea ce privește pe pârâtă, instanța de apel a reținut că aceasta a vândut cantitatea de semințe însoțite de certificatul de calitate, fără a avea un rol în asigurarea purității genetice a semințelor. În atare situație, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 998 și 999 C. civ., în sensul că nu s-a făcut dovada culpei lui SC S.M. SA. În contra celei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a deciziei și în parte a sentinței comerciale nr. 5929/2006 în sensul admiterii apelului și implicit a acțiunii și obligarea SC S.M.

SA la plata prejudiciului stabilit conform variantei 5 din raportul de expertiză, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului se susține, în esență, că decizia s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 266/2002 referitoare la răspunderea agenților economici care produc, prelucrează și comercializează semințe, cu privire la calitatea și identitatea acestora și care vor suporta daunele provocate beneficiarilor pentru comercializarea semințelor necorespunzătoare. În acest sens reclamanta arată că nelegal curtea de apel a reținut în considerentele deciziei că SC S.M. SA a vândut respectiva cantitate de semințe însă aceasta nu are nici un rol și nu poate interveni în asigurarea purității genetice a semințelor vândute.

În raport de dispozițiile legale precitate, reclamanta apreciază că vânzătorul are obligația legală de a asigura calitatea semințelor, urmând ca în caz contrar să suporte prejudiciul cauzat și în consecință chemata în garanție (producătorul semințelor) să răspundă, în final, pentru prejudiciul cauzat. Printr-un al doilea motiv de recurs reclamanta a criticat decizia pentru ignorarea sau interpretarea greșită a probelor administrate în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Pârâta SC S.M. SA a formulat întâmpinare invocând excepția nulității motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., privind asigurarea sau interpretarea greșită a probelor administrate, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, deoarece relația dintre reclamantă și pârâta este comercială și în consecință în caz de răspundere este incidentă numai răspunderea contractuală și nu răspunderea civilă delictuală.

Astfel, pârâta susține că potrivit contractului de vânzare – cumpărare nr. 229 din 27 martie 2004 a vândut reclamantei sămânța de floarea soarelui în condițiile și la termenele stabilite și a predat și certificatele Oficiale de calitate a seminței (C.O.C.S.). În consecință pârâta susține că nu sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art. 10 din Legea nr. 266/2002 și că prevederile legii nu se pot dovedi pe calea unei expertize, ca în speță. Deși legal citată chemata în garanție SC A. SA Mihăilești nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în cauză. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și susținerile din întâmpinare, constată că reclamanta a cumpărat de la pârâtă sămânță de floarea soarelui, care era produsă de chemata în garanție SC A. SA Mihăilești.

În cererea de chemare în garanție se precizează că „agricultorul multiplicator SC A. SA Mihăilești este direct răspunzător de puritatea genetică a hibridului multiplicat deoarece ar fi trebuit să execute lucrările de purificare (respectiv eliminarea din l. a formei „T.”) înainte de începerea recoltării formei „M.” iar nerespectarea acestei verigi tehnologice ar fi dus la impurificarea seminței de floarea soarelui și ramificarea în lan a unui procent de 18 % din plante, lucru pentru care SC S.M. SA nu are nici o vină”. Din procesul verbal nr. 6971 din 11 august 2004 încheiat de reprezentanții D.A.D.R.J. Ilfov, adresa nr. 4693/2004 emisă de I.S.T.I.S., adresa nr. 8924/2006 a Ministerului Agriculturii, precum și expertizele efectuate în cauză rezultă că s-a produs o reducere a recoltei din motive imputabile atât producătorului (chemata în garanție) cât și utilizatorului (reclamanta) și în consecință reclamanta a suferit un prejudiciu, evidențiat în expertiză.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 266/2002 privind răspunderea comerciantului pentru calitatea necorespunzătoare a semințelor, cum în mod legal a constatat și tribunalul, care a admis în parte acțiunea reținând culpa reclamantei și chematei în garanței, spre deosebire de curtea de apel care a apreciat nelegat că din probele administrate nu rezultă culpa reclamantei pentru obținerea unei producții atipice. De asemenea, nelegal susține pârâta că în cauză se poate antrena doar răspunderea ei contractuală, atât timp cât actul normativ precitat, stipulează expres răspunderea comercianților pentru acest gen de produse și în consecință existența prejudiciului antrenează răspunderea vânzătorului.

De altfel, în cererea de chemare în garanție pârâta recunoaște că răspunderea aparține producătorului semințelor, care de altfel a și fost obligat să suporte, în subsidiar prejudiciul cauzat reclamantei, prin admiterea cererii de chemare în garanție la fond. Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită recursul, să modifice decizia în sensul că respinge și apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 5929/2006 a Tribunalului București, secția VI-a comercială, cu consecința menținerii celorlalte dispoziții ale deciziei. În raport de soluția adoptată pe fondul cauzei, Înalta Curte consideră că excepția de nulitate a primului motiv de recurs nu mai trebuie analizată.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta va fi obligată la plata sumei de 1732 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, către reclamantă (taxă de timbru).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A.G. SA Ilfov împotriva deciziei nr. 248 din 15 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge și apelul declarat de pârâta SC S.M. SA București împotriva sentinței nr. 5929 din 29 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Menține restul dispozițiilor deciziei. Obligă pe intimata – pârâtă SC S.M. SA București la plata sumei de 1732 lei, cheltuieli de judecată către recurentă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.