ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 740/2008

Asupra recursului, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

5929 din 29 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, în dosarul nr. 2661/3/2004, s-a admis, în parte, acțiunea

principală formulată de reclamanta SC A.G. SA în contradictoriu cu pârâta SC S.M.

SA și chemata în garanție SC A. SA Mihăilești și în consecință:

A fost obligată pârâta la

plata sumei de 531.540.164 lei (53.154 RON) reprezentând contravaloare

producție nerealizată și la 31.548.803 lei cheltuieli de judecată către

reclamantă.

A fost obligată chemata în

garanție la plata sumei de 531.540.164 lei daune și la 31.548.803 lei

cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunța această

sentință tribunalul a reținut, în esență, culpa comună a părților implicate în

producerea, prelucrarea, comercializarea și valorificarea seminței de floarea

soarelui, iar valoarea prejudiciului a fost stabilită conform variantei 5 din

expertiză.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamanta și pârâta.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia nr. 248 din 15 mai 2007, a respins, ca nefondat,

apelul reclamantei.

Prin aceeași hotărâre a fost

admis apelul pârâtei și, în consecință a fost schimbată, în tot, sentința

apelată, în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantei și cererea de

chemare în garanție, ca neîntemeiate.

A fost obligată reclamanta

la plata sumei de 4.552,44 lei cheltuieli de judecată către pârât SC S.M. SA.

Curtea de apel a reținut că

pârâta nu are culpă pentru obținerea unei producții din care o mare parte din

plante au fost atipice, iar din probele administrate în cauză nu a rezultat că

sămânța de floarea soarelui a fost cauza scăderii producției; în ceea ce

privește pe pârâtă, instanța de apel a reținut că aceasta a vândut cantitatea

de semințe însoțite de certificatul de calitate, fără a avea un rol în

asigurarea purității genetice a semințelor. În atare situație, în cauză nu sunt

întrunite cerințele art. 998 și 999 C. civ., în sensul că nu s-a făcut dovada

culpei lui SC S.M. SA.

În contra celei din urmă

hotărâri reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., solicitând modificarea în tot a deciziei și în parte a sentinței

comerciale nr. 5929/2006 în sensul admiterii apelului și implicit a acțiunii și

obligarea SC S.M. SA la plata prejudiciului stabilit conform variantei 5 din

raportul de expertiză, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului se

susține, în esență, că decizia s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 10 din

Legea nr. 266/2002 referitoare la răspunderea agenților economici care produc,

prelucrează și comercializează semințe, cu privire la calitatea și identitatea

acestora și care vor suporta daunele provocate beneficiarilor pentru

comercializarea semințelor necorespunzătoare. În acest sens reclamanta arată că

nelegal curtea de apel a reținut în considerentele deciziei că SC S.M. SA a

vândut respectiva cantitate de semințe însă aceasta nu are nici un rol și nu

poate interveni în asigurarea purității genetice a semințelor vândute.

În raport de dispozițiile

legale precitate, reclamanta apreciază că vânzătorul are obligația legală de a

asigura calitatea semințelor, urmând ca în caz contrar să suporte prejudiciul

cauzat și în consecință chemata în garanție (producătorul semințelor) să

răspundă, în final, pentru prejudiciul cauzat.

Printr-un al doilea motiv de

recurs reclamanta a criticat decizia pentru ignorarea sau interpretarea greșită

a probelor administrate în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Pârâta SC S.M. SA a formulat

întâmpinare invocând excepția nulității motivului de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., privind asigurarea sau

interpretarea greșită a probelor administrate, iar pe fond a solicitat

respingerea recursului, ca nefondat, deoarece relația dintre reclamantă și

pârâta este comercială și în consecință în caz de răspundere este incidentă

numai răspunderea contractuală și nu răspunderea civilă delictuală.

Astfel, pârâta susține că

potrivit contractului de vânzare – cumpărare nr. 229 din 27 martie 2004 a

vândut reclamantei sămânța de floarea soarelui în condițiile și la termenele

stabilite și a predat și certificatele Oficiale de calitate a seminței

(C.O.C.S.).

În consecință pârâta susține

că nu sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art. 10 din Legea nr. 266/2002 și

că prevederile legii nu se pot dovedi pe calea unei expertize, ca în speță.

Deși legal citată chemata în

garanție SC A. SA Mihăilești nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în

cauză.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și susținerile

din întâmpinare, constată că reclamanta a cumpărat de la pârâtă sămânță de

floarea soarelui, care era produsă de chemata în garanție SC A. SA Mihăilești.

În cererea de chemare în

garanție se precizează că „agricultorul multiplicator SC A. SA Mihăilești este

direct răspunzător de puritatea genetică a hibridului multiplicat deoarece ar

fi trebuit să execute lucrările de purificare (respectiv eliminarea din l. a

formei „T.”) înainte de începerea recoltării formei „M.” iar nerespectarea

acestei verigi tehnologice ar fi dus la impurificarea seminței de floarea

soarelui și ramificarea în lan a unui procent de 18 % din plante, lucru pentru

care SC S.M. SA nu are nici o vină”.

Din procesul verbal nr. 6971

din 11 august 2004 încheiat de reprezentanții D.A.D.R.J. Ilfov, adresa nr. 4693/2004

emisă de I.S.T.I.S., adresa nr. 8924/2006 a Ministerului Agriculturii, precum

și expertizele efectuate în cauză rezultă că s-a produs o reducere a recoltei

din motive imputabile atât producătorului (chemata în garanție) cât și

utilizatorului (reclamanta) și în consecință reclamanta a suferit un

prejudiciu, evidențiat în expertiză.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 266/2002

privind răspunderea comerciantului pentru calitatea necorespunzătoare a

semințelor, cum în mod legal a constatat și tribunalul, care a admis în parte

acțiunea reținând culpa reclamantei și chematei în garanței, spre deosebire de

curtea de apel care a apreciat nelegat că din probele administrate nu rezultă

culpa reclamantei pentru obținerea unei producții atipice.

De asemenea, nelegal susține

pârâta că în cauză se poate antrena doar răspunderea ei contractuală, atât timp

cât actul normativ precitat, stipulează expres răspunderea comercianților

pentru acest gen de produse și în consecință existența prejudiciului antrenează

răspunderea vânzătorului.

De altfel, în cererea de

chemare în garanție pârâta recunoaște că răspunderea aparține producătorului

semințelor, care de altfel a și fost obligat să suporte, în subsidiar

prejudiciul cauzat reclamantei, prin admiterea cererii de chemare în garanție

la fond.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat și în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită recursul, să modifice decizia în

sensul că respinge și apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 5929/2006

a Tribunalului București, secția VI-a comercială, cu consecința menținerii celorlalte

dispoziții ale deciziei.

În raport de soluția

adoptată pe fondul cauzei, Înalta Curte consideră că excepția de nulitate a

primului motiv de recurs nu mai trebuie analizată.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., pârâta va fi obligată la plata sumei de 1732 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată în recurs, către reclamantă (taxă de timbru).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC A.G. SA Ilfov împotriva deciziei nr. 248 din 15 mai 2007 a Curții

de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în parte, în

sensul că respinge și apelul declarat de pârâta SC S.M. SA București împotriva

sentinței nr. 5929 din 29 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială.

Menține restul dispozițiilor

deciziei. Obligă pe intimata – pârâtă SC S.M. SA București la plata sumei de

1732 lei, cheltuieli de judecată către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2008.